HOTĂRÂRE nr. 50 din 25
ianuarie 2012 (*actualizată*)
pentru modificarea şi completarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 44/2004
EMITENT:
GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012
Data intrarii in vigoare : 31 ianuarie 2012
Forma actualizata valabila la data de : 23 octombrie 2013
Prezenta forma actualizata este valabila de
la 27 februarie 2012 pana la 23 octombrie 2013
---------------
*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 23
octombrie 2013 este realizată de către Departamentul juridic din
cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A.
Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi
completărilor aduse de către RECTIFICAREA
nr. 50 din 25 ianuarie 2012.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul
Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un
document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. I
Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
A. Titlul I "Dispoziţii generale"
1. După punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Definiţii ale termenilor comuni
Art. 7. - (1) În înţelesul prezentului cod, cu excepţia
titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
[...]
23. persoană fizică rezidentă - orice persoană
fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele
condiţii:
a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe
perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui
interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetăţean român care lucrează în
străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat
străin.Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană
fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut
diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este
funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi
interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin
care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România
şi nici membrii familiilor acestora;
[...]
Norme metodologice:
1^1. Prin centrul intereselor vitale se înţelege statul cu care
relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai
apropiate. Astfel, se va acorda atenţie familiei sale, soţului/soţiei,
copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice
şi care sosesc în România împreună cu aceasta, relaţiilor sale
economice şi relaţiilor sale sociale. Prin relaţii economice se
poate înţelege: angajat al unui angajator român, implicarea întro activitate
de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de
credit/debit la bănci în România. Prin relaţii sociale se poate
înţelege: membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă,
participări la activităţi culturale sau de altă
natură."
2. După punctul 21 se introduc două noi puncte, punctele 21^1
şi 21^2, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Definiţia sediului permanent
Art. 8. - [...]
(7^1) Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum
şi sediile permanente din România aparţinând persoanelor juridice
străine beneficiare ale unor prestări de servicii de natura
activităţilor de lucrări de construcţii, montaj,
supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi
orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine
sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să
înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale
competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele
încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara
teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor
dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de
construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj
sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor
activităţi similare, se va avea în vedere data de începere a
activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii
ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru
realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul
contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la
realizarea contractului de bază.
[...]
Norme metodologice:
21^1. Prin sintagma orice alte activităţi din alin. (7^1) al
art. 8 din Codul fiscal se înţelege serviciile prestate în România, care
generează venituri impozabile.
21^2. Atunci când nu este încheiat contract în formă scrisă,
se înregistrează documentele care justifică prestările efective
de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări,
procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate,
studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare."
B. Titlul II "Impozitul pe profit"
1. După punctul 14 se introduc două noi puncte, punctele 14^1
şi 14^2, cu următorul cuprins:
"14^1. Veniturile şi cheltuielile rezultate din evaluarea
titlurilor de participare, efectuată potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, sunt luate în calcul la determinarea profitului
impozabil. În valoarea fiscală a titlurilor de participare se includ
şi evaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile
aplicabile. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate
utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenţă a
stocurilor.
14^2. Veniturile şi cheltuielile reprezentând dobânzile/
penalităţile/daunele-interese contractuale anulate prin acte
adiţionale la contractele economice încheiate sunt venituri impozabile, respectiv
cheltuieli deductibile, în condiţiile în care
dobânzile/penalităţile/daunele-interese stabilite în cadrul
contractelor economice iniţiale au reprezentat cheltuieli deductibile,
respectiv venituri impozabile, pe măsura înregistrării lor. În acest
caz, se ajustează profitul impozabil al perioadei fiscale în care au fost
înregistrate iniţial veniturile şi cheltuielile respective."
2. La punctul 23, litera d) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"d) dobânzile, penalităţile şi daunele-interese,
stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane
rezidente/nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura
înregistrării lor;"
3. La punctul 23, după litera h) se introduc două noi litere,
literele i) şi j), cu următorul cuprins:
"i) cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de
participare, înregistrată potrivit reglementărilor contabile
aplicabile;
j) cheltuielile reprezentând cantităţile de energie
electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în
lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care include şi
consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul
distribuţiei energiei electrice."
4. La punctul 43, litera d) se abrogă.
5. Punctele 45-47 se abrogă.
6. După punctul 71^7 se introduce un nou punct, punctul 71^8, cu
următorul cuprins:
"71^8. Valoarea imobilizărilor necorporale/corporale în curs
de execuţie care nu se mai finalizează şi se scot din evidenţă
pe seama conturilor de cheltuieli, în baza aprobării/deciziei de sistare
sau abandonare, precum şi valoarea rămasă a investiţiilor
efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie
de gestiune, în situaţia în care contractele se reziliază înainte de
termen, reprezintă cheltuieli nedeductibile, dacă nu au fost
valorificate prin vânzare sau casare."
7. Punctul 86 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"86. În scopul aplicării prevederilor art. 27 alin. (3) lit.
c) din Codul fiscal, activele şi pasivele aparţinând unei
activităţi economice a persoanei juridice române care efectuează
transferul sunt identificate pe baza criteriilor de identificare a
totalităţii activelor şi pasivelor, prin care se apreciază
caracterul independent al ramurii de activitate prevăzute la pct. 86^2. Nu
se consideră active şi pasive aparţinând unei
activităţi economice elementele de activ şi/sau de pasiv
aparţinând altor activităţi economice ale persoanei juridice
române care efectuează transferul, activele şi/sau pasivele izolate,
precum şi cele care se referă la gestiunea persoanei juridice
respective."
8. După punctul 86^2 se introduce un nou punct, punctul 86^3, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Asocieri cu personalitate juridică înfiinţate potrivit
legislaţiei unui alt stat
Art. 28^2. - [...]
(2) În cazul în care o persoană juridică română este
participant într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată
într-un alt stat, aceasta determină profitul impozabil luând în calcul
veniturile şi cheltuielile atribuite corespunzător cotei de
participare în asociere.
Norme metodologice:
86^3. În aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 28^2 din Codul fiscal,
pentru situaţia în care profitul obţinut de persoana juridică
română, participantă într-o asociere cu personalitate juridică
înregistrată într-un alt stat, a fost impozitat în acel stat, acordarea
creditului fiscal se efectuează similar cu procedura de acordare a
creditului fiscal pentru persoanele juridice române care
desfăşoară activităţi prin intermediul unui sediu
permanent într-un alt stat, reglementată conform normelor date în
aplicarea art. 31 din Codul fiscal."
9. Punctul 94 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 32. - Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent
situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România
nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este
deductibilă doar din veniturile obţinute de sediul permanent
respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se
deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit.
Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în
următorii 5 ani fiscali consecutivi.
Norme metodologice:
94. Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din
activitatea desfăşurată printr-un sediu permanent situat într-un
stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene
a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri se
recuperează numai din veniturile impozabile realizate de acel sediu
permanent. În sensul aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit
se înţelege
10. După punctul 97 se introduc patru noi puncte, punctele
97^1-97^4, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Declararea şi plata impozitului pe profit
Art. 34. - [...]
(5) Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi
plăti impozitul pe profit, astfel:
a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi
plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie
inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;
b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura
cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi
viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe
profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor
celui pentru care se calculează impozitul;
c) contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c)-e) au
obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit trimestrial,
conform alin. (1).
(6) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin.
(4) şi (5), care, în anul precedent, se aflau în una dintre următoarele
situaţii:
a) nou-înfiinţaţi;
b) înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul anului
fiscal precedent; ...
c) s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria
răspundere că nu desfăşoară activităţi la
sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor
legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de
instanţele judecătoreşti competente, după caz;
d) au fost plătitori de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, în anul pentru care se datorează impozitul pe
profit aplică sistemul de declarare şi plată prevăzut la
alin. (1). În sensul prezentului alineat nu sunt consideraţi contribuabili
nou-înfiinţaţi cei care se înregistrează ca efect al unor
operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii.
[...]
(8) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi
plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate
efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale
în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul
precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia
elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează
plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe
profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină
plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat
conform declaraţiei privind impozitul pe profit, fără a lua în
calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.
[...]
(17) Prin excepţie de la prevederile alin. (16), impozitul pe
profit, dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de
regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor
judeţene, precum şi cele datorate de societăţile comerciale
în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari
majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă
financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme
internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate,
respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale bugetelor locale
respective până la sfârşitul anului fiscal în care se încheie
proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
[...]
Norme metodologice:
97^1. Contribuabilii nou-înfiinţaţi în cursul unui an fiscal,
alţii decât cei prevăzuţi la art. 34 alin. (4) şi (5) din
Codul fiscal, aplică, pentru anul înfiinţării, sistemul
trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit
prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.
97^2. Încadrarea în activităţile prevăzute la art. 34
alin. (5) lit. b) din Codul fiscal este cea stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.
656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor
din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare.
Verificarea ponderii veniturilor obţinute de contribuabili din cultura
cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi
viticultură se face la sfârşitul fiecărui an fiscal, iar în
situaţia în care veniturile majoritare se obţin din alte
activităţi decât cele menţionate, aceştia vor aplica pentru
anul fiscal următor sistemul trimestrial de declarare şi plată a
impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.
97^3. În situaţia în care, în cursul anului pentru care se
efectuează plăţile anticipate, impozitul pe profit aferent
anului precedent se modifică şi se corectează în condiţiile
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, plăţile anticipate care se datorează începând cu
trimestrul efectuării modificării se determină în baza
impozitului pe profit recalculat.
97^4. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (17) din Codul fiscal,
contribuabilii regii autonome din subordinea consiliilor locale şi a
consiliilor judeţene, precum şi societăţile comerciale în
care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari
majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă
financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme
internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate,
respectiv aprobate prin acte normative, au obligaţia de a plăti
impozitul pe profit la bugetul local respectiv, pe întreaga perioadă în
care intervine obligaţia de a contribui, potrivit legii, cu impozitul pe
profit la Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare."
11. Punctele 98-99^1 se abrogă.
12. După punctul 99^4 se introduce un nou punct, punctul 99^5, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Depunerea declaraţiei de impozit pe profit
Art. 35. - [...]
(2) Contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c) şi e) au
obligaţia de a depune şi declaraţia privind distribuirea între
asociaţi a veniturilor şi cheltuielilor.
Norme metodologice:
99^5. În aplicarea prevederilor art. 35 alin. (2) din Codul fiscal,
contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c) şi e) din Codul
fiscal efectuează definitivarea şi plata impozitului pe profit anual
prin formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de
plată la bugetul de stat", până la data de 25 martie inclusiv a
anului următor."
C. Titlul III "Impozitul pe venit"
1. După punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 4^1, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42. - În înţelesul impozitului pe venit, următoarele
venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu
destinaţie specială, acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
locale şi din alte fonduri publice, inclusiv cele din fonduri externe
nerambursabile, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la
alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de muncă. Nu sunt venituri impozabile indemnizaţiile
pentru: risc maternal, maternitate, creşterea copilului şi îngrijirea
copilului bolnav, potrivit legii;
[...]
Norme metodologice:
4^1. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind şi formele de
sprijin acordate din bugetul de stat şi din fonduri externe nerambursabile
în conformitate cu legislaţia internă şi reglementările
europene, de exemplu:
-
ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea
ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul
2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010,
cu completările ulterioare, potrivit actelor normative de aprobare a
respectivelor ajutoare de stat;
-
sprijinul acordat producătorilor agricoli sub forma schemelor de
plăţi directe şi plăţi naţionale directe
complementare potrivit Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea
schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale
directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul
2007, şi pentru modificarea art.
2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole
şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, cu modificările
ulterioare, şi actelor normative date în aplicarea acesteia;
-
sprijinul nerambursabil acordat potrivit Programului Naţional pentru
Dezvoltare Rurală, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2008)
3.381 din 16 iulie 2008, prin axa 1 - Îmbunătăţirea
competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier, prin
măsurile 112 - Instalarea tinerilor fermieri şi 141 - Sprijinirea
fermelor agricole de semi-subzistenţă."
2. Punctul 7^2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
[...]
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decât
câştigurile din transferul titlurilor de valoare, precum şi altele
decât cele definite la cap. VIII^1. Sunt considerate bunuri mobile la momentul
înstrăinării şi bunurile valorificate prin centrele de
colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor
naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;
[...]
Norme metodologice:
7^2. Veniturile obţinute din valorificarea bunurilor mobile prin
centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul
programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte
fonduri publice sunt venituri neimpozabile.
Nu sunt cuprinse în bunurile mobile din patrimoniul personal
deşeurile valorificate prin centrele de colectare a deşeurilor de
metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea, veniturile realizate fiind
supuse impunerii potrivit prevederilor cap. IX "Venituri din alte
surse" din Codul fiscal."
3. La punctul 9, liniuţa a doua se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"9. [...]
-
veniturile realizate de către persoane fizice asociate în forme de
proprietate asociative prevăzute de art.
26 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii
nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare,
din valorificarea direct sau prin intermediul formelor de proprietate
asociative respective a produselor silvice, în condiţiile legii;"
4. Punctul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"10. Se consideră în stare naturală: produsele agricole
obţinute după recoltare, masa lemnoasă definită potrivit
legislaţiei în materie, precum şi produsele de origine animală,
cum ar fi: lapte, lână, ouă, piei crude şi altele asemenea,
plante şi animale din flora şi fauna sălbatică, cum ar fi:
plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci, melci, scoici, şerpi,
broaşte şi altele asemenea."
5. Punctul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net anual din
activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii
în partidă simplă
Art. 48. - (1) Venitul net din activităţi independente se
determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor
din contabilitatea în partidă simplă, cu excepţia prevederilor
art. 49 şi 50.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în
natură din desfăşurarea activităţii;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau
din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate
independentă;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii,
utilizate într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea
bunurilor rămase după încetarea definitivă a
activităţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate
independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată
apărute în legătură cu o activitate independentă;
f) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală,
instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau
bunuri în regim de taxi.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în
natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul
desfăşurării acesteia;
b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi
de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despăgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări,
mecenat sau donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie să le
îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse,
sunt:
a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate
în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al
anului în cursul căruia au fost plătite;
c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în
titlul II, după caz;
c^1) să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor
reprezentând investiţii în mijloace fixe pentru cabinetele medicale, în
conformitate cu prevederile art. 24 alin. (16);
d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din
patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele
utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este
autorizat contribuabilul;
3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor
capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitării sumei
reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul
plăţii de către suportator.
(5) Următoarele cheltuieli sunt
deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru
acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5%
din baza de calcul determinată conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de
calcul determinată conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia plătită pe perioada
delegării şi detaşării în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în
limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea
unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de
actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de
angajatori, potrivit legii;
f^1) cheltuielile reprezentând tichetele de vacanţă acordate
de angajatori, potrivit legii;
g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de
pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita
echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoană;
h) prima de asigurare voluntară de sănătate, conform
legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoană;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât
şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt
deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă
activităţii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru
salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de
accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi
juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară
activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în
desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat
între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de
leasing - în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv
cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing
financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile
de leasing şi societăţile de leasing;
m) cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în
limita a 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);
n) cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii
datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte
contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
(6) Baza de calcul se determină ca diferenţă între
venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de
sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de
protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal
sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale
căror surse se află pe teritoriul României sau în
străinătate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv
impozitul pe venitul realizat în străinătate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele
prevăzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e) donaţii de orice fel;
f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de
întârziere şi penalităţile datorate autorităţilor
române şi străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele
plătite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) Abrogată.
i) cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor
şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau
degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o
poliţă de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a
încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul
beneficiarilor de venit;
l^1) 50% din cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele
rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de
persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu
depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult
de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului. Prin
excepţie, cheltuielile privind combustibilul efectuate în cadrul
activităţii în scopul realizării de venituri sunt deductibile
integral pentru situaţia în care vehiculele respective se înscriu în
oricare din următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii,
pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de
la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi
vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj,
vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de
recrutare a forţei de muncă;
2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată,
inclusiv pentru activitatea de taxi;
3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane,
inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în
cadrul şcolilor de şoferi;
m) alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare. ...
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activităţi
independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă
contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor
în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze
Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrul-inventar
şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec
toate bunurile şi drepturile aferente desfăşurării
activităţii.
Norme metodologice:
36. În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în
natură, cum ar fi: venituri din vânzarea de produse şi de
mărfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrări,
venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii,
venituri obţinute din valorificarea bunurilor mobile sub forma
deşeurilor din patrimoniul afacerii prin centrele de colectare a
deşeurilor şi orice alte venituri obţinute din exercitarea
activităţii, inclusiv încasările efectuate în avans care se
referă la alte exerciţii fiscale, precum şi veniturile din
dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile
băneşti aferente afacerii, din alte activităţi adiacente
şi altele asemenea. În venitul brut se includ şi veniturile încasate
ulterior încetării activităţii independente, pe baza facturilor
emise şi neîncasate până la încetarea activităţii.
Prin activităţi adiacente se înţelege toate
activităţile care au legătură cu obiectul de activitate autorizat.
În venitul brut al afacerii se include şi suma reprezentând
contravaloarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii care trec
pe parcursul exercitării activităţii şi la încetarea
definitivă a acesteia în patrimoniul personal al contribuabilului,
operaţiune considerată din punct de vedere fiscal o înstrăinare.
Evaluarea acestora se face la preţurile practicate pe piaţă sau
stabilite prin expertiză tehnică.
În cazul încetării definitive a activităţii, din punct de
vedere fiscal, sumele obţinute din valorificarea bunurilor şi
drepturilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar
fi: mijloacele fixe, obiectele de inventar şi altele asemenea, precum
şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi
mărfuri se includ în venitul brut.
În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei
activităţi, precum şi al transformării formei de exercitare
a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie,
în condiţiile continuării activităţii, se include în
venitul brut al afacerii care urmează să se transforme/schimbe
şi contravaloarea bunurilor şi drepturilor care trec în patrimoniul
afacerii în care s-a transformat/schimbat.
În cazul bunurilor şi al drepturilor amortizabile care trec în
patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalităţii de exercitare a
unei activităţi şi/sau transformarea formei de exercitare a
acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, se
aplică următoarele reguli:
-
cele cu valoare rămasă de amortizat se înscriu în Registrul-inventar
la această valoare, care constituie şi bază de calcul al
amortizării;
-
cele complet amortizate se înscriu în Registrul-inventar la valoarea
stabilită prin expertiză tehnică sau la preţul practicat pe
piaţă; pentru acestea nu se calculează amortizare şi
valoarea acestora nu constituie cheltuială deductibilă din veniturile
noii activităţi.
În cazul bunurilor şi al drepturilor neamortizabile care trec în
patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalităţii de exercitare a
unei activităţi şi/sau transformarea formei de exercitare a
acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie,
acestea se înscriu în Registrul-inventar la valoarea înscrisă în
evidenţa contabilă din care provin şi nu constituie
cheltuială deductibilă din veniturile noii activităţi.
Nu constituie venit brut următoarele:
-
aporturile făcute la începerea unei activităţi sau în cursul
desfăşurării acesteia;
-
sumele primite sub formă de credite bancare ori de împrumuturi de la
persoane fizice sau juridice;
-
sumele primite ca despăgubiri;
-
sumele ori bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau
donaţii.
În cazul începerii unei activităţi ca urmare a schimbării
modalităţii de exercitare a activităţii şi/sau transformării
formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit
legislaţiei în materie, aporturile aduse în noul patrimoniu nu constituie
venit brut.
În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei
activităţi şi/sau al transformării formei de exercitare a
acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, în
timpul anului, venitul net/pierderea se determină separat pentru fiecare
perioadă în care activitatea independentă a fost desfăşurată
de contribuabil într-o formă de organizare prevăzută de lege.
Venitul net anual/Pierderea anuală se determină prin însumarea
venitului net/pierderii înregistrat/înregistrate în toate perioadele fiscale
din anul fiscal în care a avut loc schimbarea şi/sau transformarea formei
de exercitare a activităţii.
Venitul net anual/Pierderea anuală se înscrie în declaraţia
privind venitul realizat.
Pierderea fiscală înregistrată în anul în care a avut loc
schimbarea şi/sau transformarea formei de exercitare a
activităţii se reportează şi se compensează potrivit
regulilor de reportare prevăzute la art. 80 din Codul fiscal."
6. Punctul 36^1 se abrogă.
7. Punctul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"37. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, astfel cum
rezultă din evidenţele contabile conduse de contribuabili, cu
respectarea prevederilor art. 48 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Reguli generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor efectuate în
scopul realizării veniturilor sunt şi următoarele:
a) să fie efectuate în interesul direct al activităţii;
b) să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie
justificate cu documente;
c) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al
anului în cursul căruia au fost plătite, inclusiv în cazul
cheltuielilor reprezentând plăţi efectuate în avans care se
referă la alte exerciţii fiscale."
8. La punctul 38, liniuţa a 19-a se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"- cheltuielile cu pregătirea profesională pentru
contribuabili şi salariaţii lor, potrivit legii;"
9. Punctul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit
Art. 49. - (1) În cazul contribuabililor care realizează venituri
comerciale definite la art. 46 alin. (2), venitul net anual se determină
pe baza normelor de venit de la locul desfăşurării
activităţii.
(2) Ministerul Finanţelor Publice elaborează nomenclatorul
activităţilor pentru care venitul net se poate determina pe baza
normelor anuale de venit, care se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice, în conformitate cu activităţile din
Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN,
aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare.
Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti au următoarele obligaţii:
a) stabilirea nivelului normelor de venit;
b) publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului
anterior celui în care urmează a se aplica.
(2^1) Norma de venit pentru fiecare activitate independentă
desfăşurată de contribuabil care generează venit comercial
nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe
ţară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii
acesteia, înmulţit cu 12. Prevederile prezentului alineat se aplică
şi în cazul în care activitatea se desfăşoară în cadrul
unei asocieri fără personalitate juridică, norma de venit fiind
stabilită pentru fiecare membru asociat.
(3) La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat
prin înmulţirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe
ţară garantat în plată reprezintă venitul net anual înainte
de aplicarea criteriilor. Criteriile pentru stabilirea normelor de venit de
către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale
şi a municipiului Bucureşti sunt cele prevăzute în normele
metodologice.
(4) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o
activitate independentă, care generează venituri comerciale, pe
perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei
activităţi se corectează astfel încât să reflecte perioada
de an calendaristic în care a fost desfăşurată activitatea
respectivă.
(5) Dacă un contribuabil desfăşoară două sau
mai multe activităţi care generează venituri comerciale, venitul
net din aceste activităţi se stabileşte prin însumarea nivelului
normelor de venit corespunzătoare fiecărei activităţi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfăşoară o
activitate desemnată conform alin. (2) şi o altă activitate
independentă, venitul net anual se determină pe baza
contabilităţii în partidă simplă, conform art. 48.
(7) Abrogat.
(8) Contribuabilii care desfăşoară activităţi
pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au
obligaţia să completeze numai partea din Registrul-jurnal de
încasări şi plăţi referitoare la încasări, potrivit
reglementărilor contabile elaborate în acest scop.
(9) Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe
bază de norme de venit şi care în anul fiscal anterior au înregistrat
un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000
euro, începând cu anul fiscal următor, au obligaţia determinării
venitului net anual în sistem real. Această categorie de contribuabili are
obligaţia să completeze corespunzător şi să
depună declaraţia privind venitul estimat/norma de venit până la
data de 31 ianuarie inclusiv. Cursul de schimb valutar utilizat pentru
determinarea echivalentului în lei al sumei de 100.000 euro este cursul de
schimb mediu anual comunicat de Banca Naţională a României, la
sfârşitul anului fiscal.
Norme metodologice:
42. În sensul art. 49 din Codul fiscal, pentru contribuabilii care
realizează venituri comerciale şi desfăşoară
activităţi cuprinse în nomenclatorul elaborat de Ministerul
Finanţelor Publice, venitul net se determină pe bază de norme
anuale de venit. Pentru determinarea venitului net anual se aplică
criteriile specifice de corecţie asupra normei de venit. La stabilirea
normelor anuale de venit de către direcţiile generale ale
finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti vor
fi consultate consiliile judeţene/Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz.
Prin ordin al ministrului finanţelor publice se vor stabili
activităţile din Clasificarea activităţilor din economia
naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu
modificările ulterioare, care generează venituri comerciale în sensul
art. 49 din Codul fiscal.
În situaţia în care un contribuabil desfăşoară
aceeaşi activitate în două sau mai multe locuri diferite pentru care
venitul net se determină pe baza normelor anuale de venit, stabilirea
venitului net anual se efectuează prin însumarea nivelului normelor de
venit, corectate potrivit criteriilor specifice de la fiecare loc de
desfăşurare a activităţii.
În cazul în care un contribuabil desfăşoară mai multe
activităţi pentru care venitul net se determină pe baza normelor
de venit, stabilirea venitului net anual se efectuează prin însumarea
nivelului normelor de venit de la locul desfăşurării
fiecărei activităţi, corectate potrivit criteriilor specifice."
10. Punctul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Opţiunea de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din
contabilitatea în partidă simplă
Art. 51. - (1) Contribuabilii care obţin venituri din
activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit,
precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate
intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net
în sistem real, potrivit art. 48.
(2) Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil
pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră
reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu
solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea
corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit
şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de
31 ianuarie inclusiv a anului următor expirării perioadei de 2 ani.
(3) Opţiunea pentru determinarea venitului net în sistem real se
exercită prin completarea declaraţiei privind venitul estimat/norma
de venit cu informaţii privind determinarea venitului net anual în sistem
real şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la
data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au
desfăşurat activitate în anul precedent, respectiv în termen de 15
zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care
încep activitatea în cursul anului fiscal.
Norme metodologice:
58. Opţiunea de a determina venitul net în sistem real se face
astfel:
a) în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1)
din Codul fiscal, care au desfăşurat activitate în anul precedent
şi au fost impuşi pe bază de norme de venit, prin completarea
corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit
şi depunerea acesteia până la data de 31 ianuarie inclusiv;
b) în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1)
din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin
completarea corespunzătoare a declaraţiei privind venitul
estimat/norma de venit şi depunerea acesteia în termen de 15 zile de la
începerea activităţii."
11. Punctele 59 şi 60 se abrogă.
12. Punctele 61, 64, 64^1 şi 66^1 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi
anticipate pentru unele venituri din activităţi independente
Art. 52. - (1) Pentru următoarele venituri, plătitorii
persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a
conduce evidenţă contabilă au obligaţia de a calcula, de a
reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă,
reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b) venituri din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, precum
şi a contractelor de agent;
c) venituri din activitatea de expertiză contabilă şi
tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
d) venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere
cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV^1, care nu
generează o persoană juridică.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte după cum
urmează:
a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), aplicând
o cotă de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc
contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit
titlului IX^2;
b) în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. d), aplicând
cota de impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere.
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se virează la bugetul de stat
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
plătit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor
prevăzute la alin. (1) lit. d), pentru care termenul de virare este
reglementat potrivit titlului IV^1.
Norme metodologice:
61. Plătitorii veniturilor prevăzute la art. 52 alin. (1) lit.
a)-c) din Codul fiscal au obligaţia de a calcula, de a reţine şi
de a vira în cursul anului fiscal impozitul reprezentând plată
anticipată în contul impozitului anual datorat de contribuabili. Plata
anticipată se calculează prin aplicarea cotei de 10% la
diferenţa dintre venitul brut şi contribuţiile sociale
obligatorii reţinute la sursă potrivit titlului IX^2 din Codul
fiscal. Reţinerea impozitului reprezentând plată anticipată se
efectuează din veniturile plătite în baza contractului civil încheiat
în formă scrisă între plătitorul de venit şi beneficiarul
venitului, contribuabil potrivit titlului III din Codul fiscal.
[...]
64. În cazul contribuabililor ale căror plăţi anticipate
sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din
Codul fiscal pentru veniturile de această natură şi care
realizează venituri din activităţi independente şi în alte
condiţii, pentru acestea din urmă au obligaţia să le
evidenţieze în contabilitate separat şi să efectueze în cursul
anului plăţi anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 82 din
Codul fiscal.
64^1. Contribuabilii care realizează venituri din
activităţi independente pentru care venitul net anual este stabilit
în sistem real şi pentru care plătitorii de venituri au obligaţia
reţinerii la sursă a impozitului reprezentând plăţi
anticipate în conformitate cu art. 52 din Codul fiscal determină venitul
net anual pe baza contabilităţii în partidă simplă. Fac
excepţie de la determinarea venitului net anual pe baza
contabilităţii în partidă simplă contribuabilii care
realizează venituri prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a)-c) din
Codul fiscal care au optat pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor
art. 52^1 din Codul fiscal.
[...]
66^1. Persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, din activităţi desfăşurate
în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil,
a contractelor de agent, precum şi din activităţi de
expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi
extrajudiciară, au dreptul să opteze pentru impunerea venitului brut
cu cota de 16%, impozitul fiind final, potrivit art. 52^1 din Codul
fiscal."
13. După punctul 66^1 se introduce un nou punct, punctul 66^2, cu
următorul cuprins:
"66^2. Pentru veniturile realizate în baza contractelor aflate în
derulare la data de 1 octombrie 2011, altele decât cele pentru care la data
respectivă erau aplicabile prevederile art. 52 din Codul fiscal, şi
care sunt calificate drept contracte civile începând cu data de 1 octombrie
2011, obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea
impozitului reprezentând plăţi anticipate sunt cele în vigoare la
data plăţii veniturilor respective."
14. Punctul 85 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"85. În categoria cheltuielilor de delegare şi detaşare
se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi
indemnizaţia de delegare şi de detaşare în ţară
şi în străinătate, stabilite în condiţiile prevăzute
de lege sau în contractul de muncă aplicabil."
15. Punctul 112 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"112. În scopul determinării impozitului pe veniturile
salariale, prin locul unde se află funcţia de bază se
înţelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncă,
locul unde are încheiat contractul individual de muncă sau alte documente
specifice, potrivit legii; ...
b) în cazul în care activitatea se desfăşoară pentru mai
mulţi angajatori, locul declarat de persoanele fizice angajate. Angajatul
are obligaţia să declare numai angajatorului ales funcţia pe
care o consideră de bază, pentru un singur loc de muncă, prin
depunerea declaraţiei pe propria răspundere. Declaraţia pe
propria răspundere nu reprezintă un formular tipizat.
Funcţia de bază poate fi declarată de angajat şi la
locul de muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza
unui contract individual de muncă cu timp parţial. La schimbarea
locului unde se află funcţia de bază, angajatul are
obligaţia depunerii unei declaraţii pe propria răspundere de renunţare
la funcţia de bază la angajatorul ales iniţial."
16. Punctul 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Termenul de plată a impozitului
Art. 58. - (1) Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate
salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul
aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii
acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
aceste venituri.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni, calculat şi reţinut la data
efectuării plăţii acestor venituri, se virează, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
datorează, de către următorii plătitori de venituri din
salarii şi venituri asimilate salariilor:
a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi
fără scop patrimonial, persoane juridice, cu excepţia
instituţiilor publice, care în anul anterior au avut un număr mediu
de până la 3 salariaţi
exclusiv;
b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în
anul anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro
şi au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3
salariaţi exclusiv;
d) persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale,
precum şi persoanele fizice care exercită profesii libere şi
asocierile fără personalitate juridică constituite între
persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de
contract individual de muncă.
(3) Numărul mediu de salariaţi şi veniturile totale se
stabilesc potrivit prevederilor art. 296^19 alin. (1^3) şi (1^4).
Norme
metodologice:
[...]
122. Impozitul calculat şi reţinut lunar se virează la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se plătesc aceste venituri, cu excepţia situaţiilor
prevăzute la alin. (2) al art. 58 din Codul fiscal."
17. Punctele 124-126 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri din salarii
Art. 59. - (1) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la
sursă a impozitului au obligaţia să completeze şi să
depună declaraţia privind calcularea şi reţinerea
impozitului pentru fiecare beneficiar de venit în termenul prevăzut la
art. 93 alin. (2).
(2) Plătitorul de venituri este obligat să elibereze
contribuabilului, la cererea acestuia, un document care să cuprindă
cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale
contribuabilului, venitul realizat în cursul anului, deducerile personale
acordate, impozitul calculat şi reţinut. Documentul eliberat
contribuabilului, la cererea acestuia, nu reprezintă un formular tipizat.
Norme metodologice:
124. Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea
impozitului pentru fiecare beneficiar de venit se completează de
plătitorul de venit şi se depun la organul fiscal la care plătitorul
de venit este înregistrat în evidenţă fiscală. Plătitorul
de venit este obligat să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia,
un document care să cuprindă cel puţin informaţii privind:
datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului,
deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut.
[...]
125. Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea
impozitului pentru fiecare beneficiar de venit pentru salariaţii care au
fost detaşaţi la o altă unitate se completează de
către unitatea care a încheiat contractele de muncă cu aceştia.
126. În situaţia în care plata venitului salarial se face de
unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi, plătitorul de
venituri din salarii care a detaşat comunică plătitorului la
care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la deducerea
personală la care este îndreptăţit fiecare salariat.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost
detaşaţi întocmeşte statele de salarii, calculează
impozitul şi transmite lunar unităţii de la care au fost
detaşaţi informaţiile solicitate prin ordinul ministrului
finanţelor publice, în scopul completării declaraţiei privind
calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de
venit."
18. Punctul 124^1 se abrogă.
19. Punctele 137^1 şi 138 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 62. - (1) Venitul brut din cedarea folosinţei bunurilor din
patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendarea bunurilor agricole,
reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al
veniturilor în natură stabilite potrivit contractului încheiat între
părţi, pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării
acestora. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad,
conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului
sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate de
cealaltă parte contractantă.
(1^1) În cazul veniturilor obţinute din închirierea bunurilor
mobile şi imobile din patrimoniul personal, venitul brut se
stabileşte pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între
părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării
chiriei.
(2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte
prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea
cotei de 25% asupra venitului brut.
(2^1) În cazul veniturilor obţinute din arendarea bunurilor
agricole din patrimoniul personal, venitul brut se stabileşte pe baza
raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi
reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul
în lei al veniturilor în natură primite.
(2^2) În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea
în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole,
stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv,
ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a
propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, hotărâri ce
trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se
transmit în cadrul aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor
publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi
comunicate unităţilor fiscale din subordine.
(2^3) Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare
plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin
aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.
(2^4) Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin
reţinere la sursă de către plătitorii de venit la momentul
plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net,
impozitul fiind final.
(2^5) Impozitul astfel calculat şi reţinut pentru veniturile
din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
(2^6) În cazul în care optează pentru determinarea venitului net
din arendă în sistem real, contribuabilii sunt obligaţi să
precizeze în scris, în contractul/raportul juridic încheiat, la momentul
încheierii acestuia. Modalitatea de impunere aleasă este aplicabilă
pentru toate veniturile realizate în baza contractului/raportului juridic
respectiv.
[...]
Norme metodologice:
[...]
137^1. În situaţia în care chiria reprezintă echivalentul în
lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei lunare
evaluate la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României, valabil pentru ultima zi a fiecărei luni,
corespunzător lunilor din perioada de impunere.
138. Venitul net se determină ca diferenţă între sumele
reprezentând chiria în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în
natură, prevăzute în contractul încheiat între părţi,
şi cota de cheltuială forfetară de 25% reprezentând cheltuieli
deductibile aferente venitului."
20. La punctul 152, liniuţa a treia se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"- veniturile obţinute din valorificarea deşeurilor prin
centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi
altele asemenea; fac excepţie veniturile obţinute din valorificarea
bunurilor mobile sub forma deşeurilor, prin centrele de colectare, în
vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor naţionale
finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice care sunt
venituri neimpozabile."
21. La punctul 152, după liniuţa a 10-a se introduce o
nouă liniuţă, liniuţa a 11-a, cu următorul cuprins:
"- sume rămase disponibile după acoperirea cheltuielilor
din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor şi a
căror restituire a fost solicitată de proprietarii de păduri
persoane fizice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008, cu modificările şi
completările ulterioare."
22. Punctele 161-164 şi 166 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Declaraţii privind venitul estimat/norma de venit
Art. 81. - (1) Contribuabilii, precum şi asociaţiile
fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul
anului fiscal sunt obligaţi să depună la organul fiscal
competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile
estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat
contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe
prin reţinere la sursă.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei
bunurilor din patrimoniul personal, altele decât veniturile din arendare pentru
care impunerea este finală, au obligaţia să depună o
declaraţie privind venitul estimat/norma de venit, în termen de 15 zile de
la încheierea contractului între părţi. Declaraţia privind
venitul estimat/norma de venit se depune odată cu înregistrarea la organul
fiscal a contractului încheiat între părţi. Contribuabilii care
obţin venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal
au obligaţia înregistrării contractului încheiat între
părţi, precum şi a modificărilor survenite ulterior, în
termen de 15 zile de la încheierea/producerea modificării acestuia, la
organul fiscal competent.
(3) Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi şi
cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum
şi cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza
venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal
anterior depun, odată cu declaraţia privind venitul realizat, şi
declaraţia privind venitul estimat/norma de venit.
(4) Contribuabilii care determină venitul
net pe bază de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile
se determină în sistem forfetar şi care au optat pentru determinarea
venitului net în sistem real depun declaraţia privind venitul estimat/norma
de venit completată corespunzător.
Norme metodologice:
161. Contribuabilii care încep o activitate independentă au
obligaţia declarării veniturilor şi cheltuielilor estimate a se
realiza în anul de impunere, pe fiecare sursă şi categorie de venit.
Declararea veniturilor şi a cheltuielilor estimate se face prin depunerea
declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit, pe fiecare sursă
şi categorie de venit, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile
de la data producerii evenimentului.
Obligaţia depunerii declaraţiilor
privind venitul estimat/norma de venit revine atât contribuabililor care
determină venitul net în sistem real şi desfăşoară
activitatea în mod individual sau întro formă de asociere care nu dă
naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care
venitul net se determină pe bază de norme de venit.
Nu depun declaraţii privind venitul estimat/norma de venit
contribuabilii care desfăşoară activităţi independente
pentru care plăţile anticipate se realizează prin reţinere
la sursă de către plătitorul de venit.
În cazul în care contribuabilul obţine venituri într-o formă
de asociere, fiecare asociat va declara veniturile estimate rezultate din
distribuirea venitului net estimat al asocierii fără personalitate
juridică.
162. Asocierile fără personalitate juridică ce încep o
activitate independentă au obligaţia să depună o
declaraţie privind venitul estimat/norma de venit la organul fiscal în a
cărui rază teritorială îşi are sediul asociaţia, în
termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, odată cu
înregistrarea acestuia la organul fiscal.
163. Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei
bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia depunerii la organul
fiscal competent a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pe
fiecare sursă de realizare a venitului, odată cu înregistrarea
contractului de cedare a folosinţei bunurilor, în termen de 15 zile de la
încheierea acestuia.
Nu depun declaraţie privind venitul estimat/norma de venit
contribuabilii care realizează venituri din arendă.
164. Contribuabilii care realizează venituri din
activităţi independente şi din activităţi agricole,
impuse pe bază de norme de venit, şi care solicită trecerea
pentru anul fiscal următor la impunerea în sistem real vor depune
declaraţia privind venitul estimat/norma de venit până la data de 31
ianuarie, completată corespunzător. Contribuabilii care încep o
activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează
pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţia
privind venitul estimat/norma de venit în termen de 15 zile de la producerea
evenimentului, completată corespunzător.
[...]
166. În sensul art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective
care conduc la depunerea unei noi declaraţii privind venitul estimat/norma
de venit în vederea recalculării nivelului plăţilor anticipate
se înţelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din
motive medicale justificate cu documente, situaţii de forţă
majoră, alte cauze care generează modificarea veniturilor."
23. Punctele 168 şi 170 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Stabilirea plăţilor anticipate de impozit
Art. 82. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din
activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu
excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din
activităţi agricole sunt obligaţi să efectueze în cursul
anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul
veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin
reţinere la sursă.
(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal
competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul
venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după
caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor,
potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor
de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării
plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen
de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual
calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma
reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul
trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de
plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile
privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna decembrie nu se mai
stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până
la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, potrivit
deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei
bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de
organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea
în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit
clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor
reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea
venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua
precedentă celei în care se efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale,
până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Nu se
datorează plăţi anticipate în cazul contribuabililor care
realizează venituri din arendare şi au optat pentru determinarea
venitului net în sistem real, plata impozitului anual efectuându-se potrivit
deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.
Contribuabilii care determină venitul net din activităţi
agricole, potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi
anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit,
în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 25
septembrie inclusiv şi 50% din impozit până la data de 25 noiembrie
inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de
plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va
lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în
care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat/norma de
venit pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia privind venitul
realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea
plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16%
prevăzută la art. 43 alin. (1).
(5^1) Impozitul reţinut la sursă de către plătitori
pentru veniturile prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. f) se
stabileşte prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut şi reprezintă
plată anticipată în contul impozitului anual datorat de către
contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de
asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea
folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole,
determinate în sistem real.
(6) Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor
încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei,
potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din
activităţi independente şi agricole, impuse pe baza normelor de
venit, reprezintă impozit final.
Norme metodologice:
[...]
168. Sumele reprezentând plăţi anticipate se achită în 4
rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare
trimestru, respectiv 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie,
cu excepţia veniturilor din activităţi agricole, pentru care
sumele reprezentând plăţi anticipate se achită până la 25
septembrie şi 25 noiembrie. În cazul contribuabililor care realizează
venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei şi au
optat pentru determinarea venitului net în sistem real, plata impozitului se
efectuează potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei
privind venitul realizat.
[...]
170. Solicitarea emiterii unei noi decizii de plată anticipată,
potrivit art. 81 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de
către contribuabil a unei declaraţii privind venitul estimat/norma de
venit."
24. Punctele 176 şi 177 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Declaraţia privind venitul realizat
Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează, individual sau
într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi
agricole, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o
declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru
fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor
celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se
completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru
veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi
venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(1^1) Declaraţia privind venitul realizat se completează
şi pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2), caz în
care plăţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la
stabilirea impozitului anual datorat, pentru situaţiile în care intervin
modificări ale clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82 alin. (7).
(2) Declaraţia privind venitul realizat se completează şi
se depune la organul fiscal competent pentru fiecare an fiscal până la
data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a
câştigului net anual/pierderii nete anuale, generat/generată de:
a) transferuri de titluri de valoare, altele decât părţile
sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen,
pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(2^1) Declaraţia de impunere trimestrială se completează
pentru câştigul net determinat/pierderea netă determinată la
sfârşitul fiecărui trimestru, generat/generată de
tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile sociale
şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise.
(3) Nu se depun declaraţii privind venitul realizat pentru
următoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu
excepţia contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul
estimat/norma de venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit
plăţi anticipate, conform legii;
b) venituri din activităţi menţionate la art. 52 alin.
(1) lit. a)-c), a căror impunere este finală potrivit prevederilor
art. 52^1;
b^1) venituri din cedarea folosinţei bunurilor sub formă de
arendă, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art.
62 alin. (2^1);
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute la art.
63 alin. (2), a căror impunere este finală, cu excepţia
contribuabililor care au depus declaraţii privind venitul estimat/norma de
venit în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi
anticipate, conform legii;
d) venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate
salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în declaraţia
privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar
de venit sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii
prevăzuţi la art. 60;
e) venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute
la alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a
căror impunere este finală;
f) venituri din pensii;
g) venituri din activităţi agricole, a căror impunere
este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare; ...
i) venituri din alte surse.
Norme metodologice:
176. Declaraţiile privind venitul realizat se depun de
contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de
asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea
folosinţei bunurilor şi venituri din activităţi agricole
pentru care venitul net se determină în sistem real.
Fac excepţie de la depunerea declaraţiei privind venitul
realizat contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2) din Codul
fiscal şi cei care obţin venituri prevăzute la art. 52 alin. (1)
lit. a)-c) din Codul fiscal şi care au optat pentru impunerea veniturilor
potrivit prevederilor art. 52^1 din Codul fiscal, pentru care impozitul
reţinut este final.
Declaraţiile privind venitul realizat se depun, în intervalul 1
ianuarie-25 mai inclusiv al anului următor celui de realizare a venitului,
la organul fiscal competent, definit potrivit legislaţiei în materie.
Pentru veniturile realizate dintr-o formă de asociere, venitul
declarat va fi venitul net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.
177. Contribuabilii care realizează venituri din
străinătate impozabile în România au obligaţia să declare
în România veniturile respective până la data de 25 mai inclusiv a anului
următor celui de realizare a venitului."
25. Punctul 209 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"209. Contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit.
a) şi alin. (2) din Codul fiscal, care desfăşoară
activitate salarială în străinătate şi sunt plătiţi
pentru activitatea salarială desfăşurată în
străinătate de către angajatorul român, se impun în România
pentru veniturile realizate din activitatea salarială
desfăşurată în străinătate.
În cazul în care acelaşi venit din salarii este supus impunerii
atât în România, cât şi în străinătate, statului străin
revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenţiei de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu respectivul stat, organul fiscal competent din
România va proceda la regularizarea impozitului datorat de rezidentul român, pe
baza cererii depuse. În vederea regularizării impozitului, contribuabilii
care au fost impuşi pentru aceleaşi venituri obţinute din
salarii, atât în România, cât şi în alt stat cu care România are încheiată
o convenţie de evitare a dublei impuneri vor depune la registratura
organului fiscal competent sau prin poştă, împreună cu cererea
de restituire ori declaraţia privind veniturile realizate din
străinătate, după caz, următoarele documente justificative:
a) fişa fiscală sau documentul menţionat la art. 59 alin.
(2) din Codul fiscal, după caz, întocmită/întocmit de angajatorul
rezident în România ori de către un sediu permanent în România care
efectuează plăţi de natură salarială;
b) certificatul de atestare a impozitului plătit în
străinătate de contribuabil, eliberat de autoritatea competentă
a statului străin, sau orice alt document justificativ privind venitul
realizat şi impozitul plătit în celălalt stat, eliberat de
autoritatea competentă din ţara în care s-a obţinut venitul;
c) contractul de detaşare;
d) orice alte documente care pot sta la baza determinării sumei
impozitului plătit în străinătate pentru veniturile plătite
de angajatorul rezident în România sau de către un sediu permanent în
România.
Procedura de regularizare a impozitului datorat de rezidentul român se
va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Veniturile din activităţi dependente desfăşurate în
străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt
impozabile în România potrivit prevederilor Codului fiscal şi nu fac
obiectul creditului fiscal extern."
26. Punctele 212 şi 213 se abrogă.
D. Titlul V "Impozitul pe veniturile obţinute din România de
nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor
străine înfiinţate în România"
1. La punctul 2, alineatul (12) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(12) Sumele plătite operatorilor de sateliţi de
către societăţile de radio, televiziune sau de către
societăţile de telecomunicaţii ori de către alţi
clienţi, în baza unor contracte de închiriere de transponder care permit
utilizarea capacităţii de a transmite în mai multe zone geografice,
nu reprezintă redevenţă dacă nu este transferată nicio
tehnologie legată de satelit şi dacă clientul nu se află în
posesia satelitului când realizează transmisiile, ci are numai acces la
capacitatea de transmisie a acestuia. În situaţia în care proprietarul
satelitului închiriază satelitul unei alte părţi, suma plătită
de operatorul de satelit proprietarului este considerată ca reprezentând
închirierea unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific. Un
tratament similar se aplică sumelor plătite pentru închirierea ori
achiziţionarea capacităţii unor cabluri pentru transmiterea
energiei sau pentru comunicaţii ori a unor conducte pentru transportul
gazului sau al petrolului."
2. Punctul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"9. La impunerea şi declararea veniturilor ce reprezintă
remuneraţii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea
desfăşurată în calitate de administrator, fondator sau membru al
consiliului de administraţie al unei persoane juridice române sunt
aplicabile dispoziţiile titlului III din Codul fiscal."
3. La punctul 9^6, litera d) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"d) În cazul în care transferul oricăror titluri de valoare
deţinute de o persoană fizică nerezidentă se
realizează printr-un intermediar, obligaţia de calcul şi virare
a impozitului pe câştigul din transferul unor astfel de titluri, precum
şi celelalte obligaţii declarative revin beneficiarului nerezident al
câştigului sau reprezentantului fiscal/împuternicitului desemnat de
beneficiar pentru cazurile prevăzute astfel în titlul III din Codul
fiscal. În acest caz, intermediarul va îndeplini obligaţiile ce îi revin
potrivit art. 66 alin. (6) din Codul fiscal, iar beneficiarul nerezident al
câştigului sau împuternicitul desemnat va depune declaraţia de
impunere trimestrială, respectiv declaraţia privind venitul realizat,
va îndeplini obligaţiile fiscale şi va anexa la aceste
declaraţii câte o copie legalizată a certificatului de
rezidenţă fiscală sau a documentului prevăzut la pct. 13
alin. (1), însoţită de o traducere autorizată în limba
română.În situaţiile prevăzute în mod expres în titlul III din
Codul fiscal, când intermediarul are obligaţia de a calcula, de a
reţine şi de a vira impozitul pe câştigul din transferul
oricăror titluri de valoare, acesta are obligaţia de a păstra
certificatul de rezidenţă fiscală al beneficiarului venitului,
precum şi de a îndeplini celelalte obligaţii declarative.
În situaţia în care beneficiarul câştigului din transferul
oricăror titluri de valoare este o persoană fizică
nerezidentă, iar transferul acestor titluri nu se face printr-un intermediar,
obligaţia de calcul, reţinere şi virare a impozitului, precum
şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a
certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului
câştigului revin, după caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului
desemnat de beneficiar."
4. La punctul 12, alineatele (4) şi (5) se abrogă.
5. La punctul 12, după alineatul (10)
se introduce un nou alineat, alineatul (10^1), cu următorul cuprins:
"(10^1) În cazul României,
întreprinderile pentru care sunt aplicabile prevederile art. 15 pct. (1),
respectiv pct. (2) ale Acordului încheiat între Comunitatea Europeană
şi Confederaţia Elveţiană de stabilire a unor măsuri
echivalente cu cele prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3
iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma
plăţilor de dobânzi sunt cele menţionate la pct. 21^3 din
normele de aplicare a art. 20^1 din Codul fiscal, respectiv cele
menţionate la art. 124^26 lit. x) din Codul fiscal."
-----------
Pct. 5 al literei D a art.
I a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 135 din 27 februarie 2012.
6. Punctul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de
evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
Art. 118. - [...]
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei
impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are
obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul
realizării venitului, certificatul de rezidenţă fiscală
eliberat de către autoritatea competentă din statul său de
rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe
propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de
beneficiar în situaţia aplicării legislaţiei Uniunii Europene.
Dacă certificatul de rezidenţă fiscală, respectiv
declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în
acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul
prezentării certificatului de rezidenţă fiscală şi,
după caz, a declaraţiei prin care se indică calitatea de
beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei
impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea
impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. În acest sens,
certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să
menţioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de
prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care
este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, întrun stat al
Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb pentru
toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de
beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi
dovedită prin certificatul de rezidenţă fiscală şi,
după caz, declaraţia pe propria răspundere a acestuia de
îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la: perioada
minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în
capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de
organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea
de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar
acestuia, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului
pentru care se fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile
calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în care
se schimbă condiţiile de rezidenţă.
Norme metodologice:
13. (1) Pentru a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a
dublei impuneri încheiate între România şi statul său de
rezidenţă, precum şi de cele ale legislaţiei Uniunii
Europene, nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să
prezinte certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de
autoritatea fiscală din statul respectiv sau un alt document eliberat de
către o altă autoritate decât cea fiscală, care are
atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform
legislaţiei interne a acelui stat.
(2) Nerezidenţii care sunt beneficiarii
veniturilor din România vor depune la plătitorul de venit originalul sau
copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală ori
a documentului menţionat la alin. (1), însoţite de o traducere
autorizată în limba română.
(3) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din
România transmite un singur original al certificatului de rezidenţă
fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1) unui plătitor
de venituri rezident român care are filiale, sucursale ori puncte de lucru în
diferite localităţi din România şi care fac plăţi, la
rândul lor, către beneficiarul de venituri nerezident, primitorul
originalului certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului
prevăzut la alin. (1) va transmite la fiecare subunitate o copie
legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală sau a
documentului prevăzut la alin. (1), însoţită de o traducere
autorizată în limba română. Pe copia legalizată primitorul
originalului certificatului de rezidenţă fiscală sau al
documentului prevăzut la alin. (1) va semna cu menţiunea că
deţine originalul acestuia.
(4) Prevederile alin. (3) sunt valabile şi în situaţia în care
nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinţată o
filială în România care are relaţii contractuale cu diverşi
clienţi din localităţi diferite din România şi care
primeşte un singur original al certificatului de rezidenţă
fiscală sau al documentului prevăzut la alin. (1). Filiala
aparţinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va
distribui clienţilor români.
(5) Un nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca
urmare a informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii
iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţară
parteneră de convenţie de evitare a dublei impuneri.
(6) În certificatul de rezidenţă fiscală sau în
documentul prevăzut la alin. (1), prezentat de nerezidenţii care au
obţinut venituri din România, trebuie să se ateste că aceştia
au fost rezidenţi în statele cu care România are încheiate convenţii
de evitare a dublei impuneri, în anul/perioada obţinerii veniturilor sau
în anul/perioada pentru care a fost emis certificatul de rezidenţă
fiscală ori documentul prevăzut la alin. (1).
(7) Plătitorul de venit este răspunzător pentru primirea
în termenul stabilit a originalului sau a copiei certificatului de
rezidenţă fiscală ori a documentului prevăzut la alin. (1)
şi pentru aplicarea prevederilor din convenţiile de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu diverse state.
(8) Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţă
fiscală sau ale documentului prevăzut la alin. (1) pentru
nerezidenţi sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţă
al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţă fiscală
sau documentul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă, în
principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a
autorităţii care a emis certificatul de rezidenţă
fiscală sau documentul prevăzut la alin. (1), de exemplu: numele,
denumirea, adresa, codul de identificare fiscală, menţiunea că
este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii
certificatului sau a documentului."
7. După punctul 13 se introduce un nou punct, punctul 13^1, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de
evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
Art. 118. - [...]
(3) În cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce
depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri,
respectiv din legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut
în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv
a persoanei nerezidente.
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile
plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o
cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de
venit rezident român.
Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana
nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin
legislaţia statului român.
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina
fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de
evitare a dublei impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene
coroborat cu legislaţia internă, după caz, se efectuează
independent de situaţia obligaţiilor fiscale ale contribuabilului
rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat
potrivit legii să facă stopajul la sursă.
Norme metodologice:
13^1. (1) În cazul când în România s-au făcut reţineri de
impozit ce depăşesc prevederile din convenţiile de evitare a
dublei impuneri sau din legislaţia Uniunii Europene, după caz, suma
impozitului reţinut în plus poate fi restituită la cererea
beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(2) Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din veniturile
plătite nerezidentului, acesta depune, în termenul legal de
prescripţie, o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la
plătitorul de venit.
(3) Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de
sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor
convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau a legislaţiei Uniunii
Europene, după caz, coroborate cu legislaţia internă, se
efectuează de către plătitorul de venit, independent de
situaţia obligaţiilor sale fiscale.
(4) Plătitorul de venit va calcula şi va restitui
nerezidentului suma reprezentând impozit reţinut în plus astfel:
a) în situaţia în care cota de impunere stabilită în
convenţiile de evitare a dublei impuneri sau de legislaţia Uniunii
Europene este mai mică decât cea prevăzută de Codul fiscal, suma
restituită nerezidentului este egală cu diferenţa de impozit
plătit în plus;
b) în situaţia în care potrivit convenţiilor de evitare a
dublei impuneri sau legislaţiei Uniunii Europene nu se datorează
impozit, suma restituită nerezidentului este egală cu impozitul
plătit în România.
(5) În vederea recuperării de la buget a sumelor efectiv
restituite, plătitorul de venit va depune la organul fiscal competent în
administrarea sa declaraţia/declaraţiile fiscală/fiscale
rectificativă/rectificative cu diminuarea obligaţiilor fiscale, în
care va înscrie suma efectiv restituită persoanei nerezidente cu titlu de
impozit reţinut în plus.
(6) Ulterior depunerii declaraţiei fiscale rectificative,
plătitorul de venit va depune la acelaşi organ fiscal o cerere de
restituire a impozitului plătit în plus, soluţionarea cererii
realizându-se potrivit legislaţiei în materie.
(7) În situaţia în care restituirea impozitului reţinut în
plus faţă de sarcina fiscală rezultată din aplicarea
prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau a
legislaţiei Uniunii Europene, după caz, coroborate cu legislaţia
internă, nu se poate efectua de către plătitorul de venit,
contribuabilul nerezident îşi va recupera de la bugetul statului acest
impozit plătit în plus, personal sau prin împuternicit. Procedura de
restituire a impozitului plătit în plus se va stabili prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală."
8. Punctele 14 şi 14^1 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de
evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
Art. 118. - [...]
(4) Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru
persoane rezidente în România, precum şi termenul de depunere de
către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă fiscală,
emise de autoritatea din statul de rezidenţă al acestora, se stabilesc
prin norme.
Norme metodologice:
14. Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta
certificatului de rezidenţă fiscală atât pentru rezidenţi,
cât şi pentru persoanele fizice nerezidente care au îndeplinit
condiţiile de rezidenţă prevăzute la art. 7 alin. (1) pct.
23 lit. b) sau c) din Codul fiscal, care sunt supuşi impozitului pe
veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi
din afara României, având în România obligaţie fiscală integrală.
14^1. Ministrul finanţelor publice aprobă prin ordin macheta
Certificatului privind atestarea activităţii desfăşurate în
România de către sediul permanent al unei persoane juridice străine.
Organul fiscal teritorial în raza căruia este înregistrat sediul permanent
ca plătitor de impozite şi taxe poate elibera, la cererea acestora,
certificatul prin care se atestă că sediul permanent a
desfăşurat activitate în România."
9. Punctul 15 se abrogă.
10. Punctul 15^1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Declaraţii
anuale privind reţinerea la sursă
Art. 119. - (1) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la
sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din
salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o
declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru
fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi
a lunii februarie inclusiv a anului fiscal curent pentru anul expirat.
[...]
Norme metodologice:
15^1. Declaraţia depusă de plătitorii de venituri care au
obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru
veniturile obţinute de nerezidenţi din România are următorul
cuprins:
DECLARAŢIE
INFORMATIVĂ
privind impozitul
reţinut şi plătit pentru
veniturile cu regim de reţinere la sursă/venituri scutite,
pe beneficiari de venit
nerezidenţi
Anul
.............
*T*
A. Datele de identificare a plătitorului de venit
Denumirea/Numele şi prenumele
Codul de identificare fiscală/CNP
┌───────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
└───────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
Adresa: Judeţul
Sectorul Localitatea
┌─────────────────────────────────┬──────────┬────────────────────────────┐
└─────────────────────────────────┴──────────┴────────────────────────────┘
Strada
Nr. Bl. Sc.
Et. Ap.
┌─────────────────────────────────┬───────┬────────┬───────┬───────┬──────┐
└─────────────────────────────────┴───────┴────────┴───────┴───────┴──────┘
Cod poştal
Telefon Fax Email
┌──────────────────┬────────────────┬────────────────┬────────────────────┐
└──────────────────┴────────────────┴────────────────┴────────────────────┘
B. Datele de identificare a beneficiarului de venit nerezident
┌────┬────────────────────────┬───────────────┬──────────────────────────┐
│Nr. │ Denumirea statului de
│ Denumirea/ │
Codul de identificare │
│crt.│
rezidenţă a
│ Numele şi │
fiscală atribuit de
│
│ │beneficiarului
de venit │ prenumele │ autoritatea din România │
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
├────┼────────────────────────┼───────────────┼──────────────────────────┤
└────┴────────────────────────┴───────────────┴──────────────────────────┘
C. Date informative privind impozitul reţinut la
sursă/venituri scutite pe
beneficiari de venit nerezidenţi
┌────┬──────────────┬─────────┬──────────┬──────────────────┬─────────────┐
│Nr. │
Denumirea/ │ Natura │ Venitul │Impozit reţinut
şi│Actul norma- │
│crt.│ Numele
şi
│venitului│beneficia-│plătit la bugetul │
tiv care │
│ │ prenumele
│ │ rului de
│ statului/scutire │reglementează│
│
│beneficiarului│
│ venit │
de impozit │
impunerea/ │
│ │ de venit
│ │nerezident│ │ scutirea
│
│ │ nerezident
│ │ (suma
│
│ │
│ │ │ │ brută)
│
│ │
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
├────┼──────────────┼─────────┼──────────┼──────────────────┼─────────────┤
└────┴──────────────┴─────────┴──────────┴──────────────────┴─────────────┘
Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar
că
datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ................... Semnătura şi ştampila
Funcţia .................
Loc rezervat organului fiscal
Număr de înregistrare ..............
Data
Declaraţia se completează în două exemplare:
-
originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială
se
află domiciliul fiscal al plătitorului de venit.
-
copia se păstrează de către plătitorul de venit."
*ST*
11. După punctul 15^1 se introduce un nou punct, punctul 15^2, cu
următorul cuprins:
"15^2. Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la
sursă a impozitelor pot solicita organului fiscal în a cărui
rază teritorială se află domiciliul lor fiscal atribuirea
codului de identificare fiscală pentru contribuabilii nerezidenţi,
definiţi potrivit Codului fiscal, care realizează venituri supuse
regulilor de impunere la sursă."
E. Titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată"
1. La punctul 4, alineatele (4), (7) şi (11) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(4) Grupul fiscal se poate constitui de către persoane impozabile
care sunt administrate de către acelaşi organ fiscal competent.
[...]
(7) Organul fiscal competent va lua o decizie oficială prin care
să aprobe sau să refuze implementarea grupului fiscal şi va
comunica acea decizie reprezentantului grupului, în termen de 60 de zile de la
data primirii cererii prevăzute la alin. (6).
[...]
(11) În situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. c)-e) organul
fiscal competent va lua o decizie oficială în termen de 30 de zile de la
data primirii notificării şi va comunica această decizie
reprezentantului. Această decizie va intra în vigoare din prima zi a lunii
următoare celei în care a fost transmisă reprezentantului. Până
la primirea deciziei, persoanele impozabile care au solicitat părăsirea
sau intrarea în grup a unui membru sunt tratate ca grup fiscal unic format din
membri care au depus iniţial opţiunea de a fi trataţi ca grup
fiscal unic şi au fost acceptaţi în acest sens de către organul
fiscal competent. În situaţia în care se solicită numirea unui alt
reprezentant al grupului, organul fiscal competent anulează calitatea
reprezentantului grupului fiscal şi în aceeaşi notificare va numi un
alt reprezentant propus de membrii grupului."
2. La punctul 4 alineatul (13), litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"b) reprezentantul:
1. va prelua, în primul decont consolidat, soldurile taxei de plată
de la sfârşitul perioadei fiscale anterioare, neachitate până la data
depunerii acestui decont, precum şi soldurile sumei negative a taxei
pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile de TVA ale membrilor
grupului aferente perioadei fiscale anterioare;
2. va raporta în propriul decont de taxă, menţionat în art.
156^2 din Codul fiscal, orice livrare de bunuri, prestare de servicii, import
sau achiziţie intracomunitară de bunuri ori de servicii, precum
şi orice altă operaţiune realizată de sau către acesta
pe parcursul perioadei fiscale;
3. va raporta într-un decont consolidat rezultatele din toate
deconturile de TVA primite de la alţi membri ai grupului fiscal, precum
şi rezultatele din propriul decont de taxă pentru perioada
fiscală respectivă;
4. va depune la organul fiscal de care aparţine toate deconturile
de taxă ale membrilor, precum şi formularul de decont de taxă
consolidat;
5. va plăti sau, după caz, va cere rambursarea taxei care
rezultă din decontul de taxă consolidat."
3. La punctul 6, alineatul (5) se abrogă.
4. La punctul 6, alineatele (7) şi (13) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(7) În conformitate cu prevederile art. 145 din Codul fiscal,
orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa
aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii în măsura în
care face dovada că acestea sunt utilizate în scopul operaţiunilor
sale care dau drept de deducere. Pierderile tehnologice nu intră sub
incidenţa prevederilor art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal în
limitele stabilite potrivit legii sau, în lipsa acestora, în limitele stabilite
de persoana impozabilă în norma proprie de consum, dar pentru a preveni
practici abuzive depăşirea acestor norme este asimilată
livrării de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal.
Prin excepţie, în cazul societăţilor de distribuţie a
energiei electrice nu intră sub incidenţa prevederilor art. 128 alin.
(4) lit. d) din Codul fiscal cantităţile de energie electrică
consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa
acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare
societate de distribuţie a energiei electrice, care include şi
consumul propriu comercial. Deducerea taxei pentru achiziţiile de
bunuri/servicii utilizate în activităţi economice care dau
naştere la pierderi tehnologice se realizează pe baza prevederilor
generale ale art. 145 alin. (2) sau, după caz, ale art. 147 din Codul
fiscal.
[...]
(13) În sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, casarea
activelor corporale fixe, indiferent dacă sunt sau nu de natura bunurilor
de capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, nu constituie livrare
de bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal pentru activele
corporale fixe de natura bunurilor de capital casate dacă la
achiziţia sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea,
construcţia acestora taxa a fost dedusă total ori parţial
şi dacă următoarele operaţiuni au intervenit în
legătură cu un bun de capital după data aderării:
achiziţia sau, după caz, fabricarea, construcţia, prima
utilizare după modernizare ori transformare. Prevederile art. 148 nu se
aplică în cazul casării de active corporale fixe de altă
natură decât bunurile de capital."
5. La punctul 6 alineatul (14), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"a) se cuprind în categoria bunurilor acordate în mod gratuit în
scopul stimulării vânzărilor bunurile care sunt produse de persoana
impozabilă în vederea vânzării sau sunt comercializate în mod
obişnuit de către persoana impozabilă, acordate în mod gratuit
clientului, numai în măsura în care sunt bunuri de acelaşi fel ca
şi cele care sunt, au fost ori vor fi livrate clientului. Atunci când
bunurile acordate gratuit în vederea stimulării vânzărilor nu sunt
produse de persoana impozabilă şi/sau nu sunt bunuri comercializate
în mod obişnuit de persoana impozabilă şi/sau nu sunt de
acelaşi fel ca şi cele care sunt ori au fost livrate clientului,
acordarea gratuită a acestora nu va fi considerată livrare de bunuri
dacă:
1. se poate face dovada obiectivă a faptului că acestea pot fi
utilizate de către client în legătură cu bunurile/serviciile pe
care le-a achiziţionat de la respectiva persoană impozabilă; sau
2. bunurile/serviciile sunt furnizate către consumatorul final
şi valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mică decât valoarea
bunurilor/serviciilor furnizate acestuia;"
6. La punctul 6, alineatele (19) şi (20) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(19) Furnizarea de programe informatice software standard pe
dischetă sau pe un alt purtător de date, însoţită de
licenţă obişnuită care interzice copierea şi
distribuirea acestora şi care permite doar instalarea lor, constituie
livrare de bunuri conform art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice
software standard reprezintă orice software produs ca un bun de
folosinţă generală care conţine date preînregistrate, este
comercializat ca atare şi, după instalare şi eventual o
perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod independent de
către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi
aplicaţii şi funcţii.
(20) Procesarea fotografiilor digitale constituie:
a) livrare de bunuri, în sensul art. 128 din Codul fiscal, în
măsura în care se limitează la reproducerea fotografiilor pe
suporturi, dreptul de a dispune de acestea fiind transferat de la procesator la
clientul care a comandat copiile după original;
b) prestare de servicii, în sensul art. 129 din Codul fiscal, atunci
când procesarea este însoţită de prestări de servicii
complementare care pot avea, ţinând seama de importanţa pe care o au
pentru client, de timpul necesar pentru executarea lor, de tratamentul necesar
pentru documentele originale şi de partea din costul total pe care o
reprezintă aceste prestări de servicii, un caracter predominant în
raport cu operaţiunea de livrare de bunuri, astfel încât acestea să
constituie un scop în sine pentru client."
7. Punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se consideră prestare de servicii orice
operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este
definită la art. 128.
(2) Atunci când o persoană impozabilă care
acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la
o prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea
însăşi serviciile respective.
(3) Prestările de servicii cuprind
operaţiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în
cadrul unui contract de leasing;
b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau
nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul şi/sau
cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică,
de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o
situaţie;
d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau
în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e) servicii de intermediere efectuate de persoane care
acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când
intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată
următoarele:
a) utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac
parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a
persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia
ori pentru a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod
gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea
activităţii sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective
a fost dedusă total sau parţial, cu excepţia bunurilor a
căror achiziţie face obiectul limitării la 50% a dreptului de
deducere potrivit prevederilor art. 145^1;
b) serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană
impozabilă pentru uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru
uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea
activităţii sale economice.
(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în
sensul alin. (4), fără a se limita la acestea, operaţiuni
precum:
a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul
activităţii economice a persoanei impozabile sau prestarea de
servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau
protocol, în condiţiile stabilite prin norme;
b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei
impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul
stimulării vânzărilor;
c) serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de
garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii.
(6) Abrogat.
(7) Prevederile art. 128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod
corespunzător şi prestărilor de servicii.
Norme metodologice:
7. (1) În sensul art. 129 alin. (1) din Codul fiscal, atunci când nu
există un contract de comision sau intermediere între părţi
şi nu se refacturează cheltuielile conform pct. 19 alin. (4), dar
pentru aceeaşi prestare de servicii intervin mai multe persoane impozabile
care acţionează în nume propriu, prin tranzacţii succesive, se
consideră că fiecare persoană a primit şi a prestat în nume
propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzacţie se consideră o
prestare separată şi se impozitează distinct, chiar dacă
serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.
(2) Normele metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (3) şi (4)
se aplică în mod corespunzător şi pentru prestările de
servicii prevăzute la art. 129 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de
leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3)
lit. a) din Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă
locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul
de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operaţiunea
reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul.
Se consideră a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la care
locatorul/finanţatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul
de proprietate asupra bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing,
situaţie în care valoarea de transfer va cuprinde şi suma ratelor
care nu au mai ajuns la scadenţă, inclusiv toate cheltuielile
accesorii facturate odată cu rata de leasing. Dacă transferul
dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se
realizează înainte de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii
contractului de leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune
de leasing, ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la
dispoziţia locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării
unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu
acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de
leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul,
operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că
persoana care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului.
Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii,
persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca
şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.
(4) Este considerată prestare de servicii, conform art. 129 alin.
(3) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuată de o persoană
care acţionează în numele şi în contul altei persoane atunci
când intervine într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul
prezentelor norme, intermediarul care acţionează în numele şi în
contul altei persoane este persoana care acţionează în calitate de
mandatar potrivit Codului civil. În cazul în care mandatarul intermediază
livrări de bunuri sau prestări de servicii, furnizorul/prestatorul
efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii către beneficiar,
pentru care emite factura direct pe numele beneficiarului, iar mandatarul
efectuează o prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura de
comision care reprezintă contravaloarea serviciului de intermediere
prestat către mandant, respectiv către beneficiar sau, după caz,
către furnizor/prestator.
(5) Emiterea de către mandatar a unei facturi în numele său
către cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată,
este suficientă pentru a-l transforma în cumpărător
revânzător din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată,
astfel cum este prevăzut la pct. 6 alin. (3). De asemenea, mandatarul
devine din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată un
cumpărător revânzător, dacă primeşte de la vânzător
o factură întocmită pe numele său.
(6) Prevederile alin. (5) sunt aplicabile şi în cazul în care
mandatarul intermediază o prestare de servicii.
(7) Prevederile pct. 6 alin. (14)-(16) se aplică corespunzător
şi pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a)
şi b) din Codul fiscal.
(8) În sensul art. 129 alin. (5) din Codul fiscal, utilizarea bunurilor
care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice
a persoanei impozabile în folosul propriu sau serviciile prestate în mod
gratuit de către persoana impozabilă pentru uzul propriu sunt
asimilate unei prestări de servicii cu plată numai în situaţia
în care sunt destinate altor scopuri decât desfăşurarea
activităţii sale economice. De exemplu, o societate comercială
care produce frigidere pe care le pune la dispoziţia grădiniţei
de copii organizate în cadrul societăţii comerciale se consideră
că utilizează în folosul propriu bunurile respective, pentru alte
scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice.
(9) Prevederile pct. 6 alin. (9) şi (10) se vor aplica
corespunzător şi pentru prevederile art. 129 alin. (7) din Codul
fiscal.
(10) Transferul cu plată al unui sportiv de la un club sportiv la
un alt club sportiv este considerat o prestare de servicii cu plată în
sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite drept compensaţie
pentru încetarea contractului sau drept penalităţi pentru
neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de părţile
contractante nu sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată.
(11) În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări
de servicii următoarele:
a) furnizarea de programe informatice software standard prin internet
sau prin orice altă reţea electronică şi care este în
principal automatizată, necesitând intervenţie umană minimă,
fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 125^1 alin.
(1) pct. 26 din Codul fiscal;
b) furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de
licenţă privind programele informatice software, care permite
clientului instalarea programului software pe diverse staţii de lucru,
împreună cu furnizarea de programe software standard pe dischetă sau
pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul
fiscal;
c) furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar
şi în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau
pe un alt purtător de date. Programul software personalizat
reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale
clienţilor, conform cerinţelor exprimate de aceştia."
8. La punctul 13, alineatele (9), (10) şi (12) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(9) În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile
art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile stabilite
în România, atunci când beneficiarul este o persoană impozabilă
stabilită în alt stat membru şi serviciul este prestat către
sediul activităţii economice sau un sediu fix aflat în alt stat
membru decât România, prestatorul trebuie să facă dovada că
beneficiarul este o persoană impozabilă şi că este stabilit
în Comunitate. Se consideră că această condiţie este
îndeplinită atunci când beneficiarul comunică prestatorului o
adresă a sediului activităţii economice sau, după caz, a
unui sediu fix din Comunitate, precum şi un cod valabil de TVA atribuit de
autorităţile fiscale din alt stat membru, inclusiv în cazul
persoanelor juridice neimpozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA.
Dacă nu dispune de informaţii contrare, prestatorul poate considera
că un client stabilit în Comunitate are statutul de persoană
impozabilă:
a) atunci când respectivul client i-a comunicat codul său
individual de înregistrare în scopuri de TVA şi dacă prestatorul
obţine confirmarea validităţii codului de înregistrare respectiv,
precum şi a numelui/denumirii şi adresei aferente acestuia în
conformitate cu art. 31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7
octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea
fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată;
b) atunci când beneficiarul nu a primit încă un cod individual de
înregistrare în scopuri de TVA, însă îl informează pe prestator
că a depus o cerere în acest sens, şi dacă prestatorul
obţine orice altă dovadă care demonstrează că clientul
este o persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă care trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA,
precum şi dacă efectuează o verificare la un nivel rezonabil a
exactităţii informaţiilor furnizate de client, pe baza procedurilor
de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea
identităţii ori a plăţii. Dacă nu dispune de
informaţii contrare, prestatorul poate considera că un client
stabilit în Comunitate are statutul de persoană neimpozabilă atunci
când demonstrează că acel client nu i-a comunicat codul său
individual de înregistrare în scopuri de TVA, aplicându-se celelalte reguli
prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie de natura
serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile
alin. (4).
(10) În cazul serviciilor pentru care se aplică prevederile art.
133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de o persoană impozabilă
stabilită în România către un beneficiar persoană
impozabilă stabilit în alt stat membru, care a comunicat prestatorului un
cod valabil de TVA, pentru a stabili dacă serviciile prestate sunt
utilizate în scop personal sau pentru uzul personal al angajaţilor
persoanei impozabile, prestatorul va ţine cont de natura serviciilor
prestate. Numai atunci când datorită naturii serviciilor prestate se
prezumă că acestea ar putea fi utilizate în scopuri personale
prestatorul va solicita o declaraţie din partea clientului său în
ceea ce priveşte scopul în care serviciile vor fi utilizate. Dacă din
această declaraţie reiese că beneficiarul nu va utiliza
respectivele servicii în scop personal sau pentru uzul personal al
angajaţilor, se consideră că prestatorul a acţionat cu
bună-credinţă în ceea ce priveşte determinarea locului
prestării serviciilor şi este scutit de orice viitoare obligaţie
de plată a taxei. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de
beneficiar parţial pentru scopuri personale sau pentru uzul personal al
angajaţilor persoanei impozabile şi parţial în scopul
activităţii economice, prestarea respectivului serviciu va fi
tratată ca fiind realizată în relaţia cu o persoană
impozabilă. Atunci când serviciul urmează a fi utilizat de beneficiar
integral în scopuri personale ori pentru uzul personal al angajaţilor
persoanei impozabile, prestarea respectivului serviciu va fi tratată ca
fiind realizată în relaţia cu o persoană neimpozabilă. În
ceea ce priveşte utilizarea fiecărui serviciu pentru stabilirea
locului prestării, vor fi luate în considerare numai circumstanţele
existente în momentul prestării serviciului. Orice modificare
subsecventă a uzului serviciului respectiv de către beneficiar în
sensul acestui alineat nu va avea consecinţe în ceea ce priveşte
stabilirea locului prestării, cu excepţia situaţiei în care se
poate face dovada unei practici abuzive.
[...]
(12) Pentru alte servicii decât cele prevăzute la alin. (11),
prestate de o persoană impozabilă stabilită în România
către o persoană impozabilă stabilită în afara
Comunităţii şi care intră sub incidenţa art. 133 alin.
(2) din Codul fiscal, locul prestării nu este considerat a fi în România,
dacă prestatorul poate face dovada că beneficiarul este o
persoană impozabilă şi că este stabilit în afara
Comunităţii. Dacă nu dispune de informaţii contrare,
prestatorul poate considera că un beneficiar stabilit în afara
Comunităţii are statutul de persoană impozabilă:
a) dacă obţine din partea beneficiarului un certificat
eliberat de autorităţile fiscale competente din ţara
beneficiarului, prin care se confirmă că respectivul beneficiar desfăşoară
activităţi economice astfel încât să i se permită acestuia
să obţină o rambursare a TVA în temeiul Directivei 86/560/CEE a
Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor
statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de
restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care
nu sunt stabilite pe teritoriul Comunităţii;
b) atunci când beneficiarul nu deţine certificatul respectiv,
dacă prestatorul dispune de codul de înregistrare în scopuri de TVA al
beneficiarului sau de un cod similar atribuit beneficiarului de ţara de
stabilire şi utilizat pentru a identifica societăţile ori de
orice altă dovadă care să ateste faptul că clientul este o
persoană impozabilă şi dacă prestatorul efectuează o
verificare la un nivel rezonabil a exactităţii informaţiilor
furnizate de beneficiar, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale,
cum ar fi cele legate de verificarea identităţii sau a
plăţii.
Dacă prestatorul nu poate face dovada că beneficiarul este o
persoană impozabilă, se va considera că prestarea de servicii
este realizată către o persoană neimpozabilă, aplicându-se
celelalte reguli prevăzute de art. 133 din Codul fiscal, în funcţie
de natura serviciului. Prevederile prezentului alineat se completează cu prevederile
alin. (4)."
9. Punctul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"14. (1) Serviciile prevăzute la art. 133 alin. (4) din Codul
fiscal fac excepţie de la regulile generale prevăzute la art. 133
alin. (2) şi (3) din Codul fiscal în ceea ce priveşte stabilirea
locului prestării. Aceste servicii nu se declară în declaraţia
recapitulativă menţionată la art. 156^4 din Codul fiscal,
indiferent de statutul beneficiarului, şi nici nu se aplică
prevederile referitoare la înregistrarea în scopuri de taxă, care sunt
specifice prestărilor şi achiziţiilor intracomunitare de
servicii.
(2) Serviciile efectuate în legătură directă cu un bun
imobil includ acele servicii care au o legătură suficient de
directă cu respectivele bunuri imobile şi au locul prestării la
locul unde este situat bunul imobil conform prevederilor art. 133 alin. (4)
lit. a) din Codul fiscal. Serviciile efectuate în legătură cu
bunurile imobile cuprind printre altele operaţiuni precum:
a) elaborarea de planuri pentru o construcţie sau o parte a unei
construcţii care sunt alocate unei anumite parcele de teren, indiferent
dacă construcţia este ridicată sau nu;
b) furnizarea de servicii de supraveghere/securitate pe şantier;
c) construirea unei clădiri sau edificarea unei construcţii,
precum şi lucrările de construcţii şi demolare efectuate
asupra unei construcţii ori asupra unor părţi ale unei
construcţii;
d) lucrări asupra pământului, inclusiv servicii agricole, cum
ar fi aratul, semănatul, irigatul şi fertilizarea;
e) supravegherea şi evaluarea riscurilor şi
integrităţii bunurilor imobile;
f) servicii de evaluare a bunurilor imobile, inclusiv în cazul în care
astfel de servicii sunt necesare în scopul încheierii unei asigurări,
pentru a determina valoarea unei proprietăţi ca garanţie pentru
un împrumut sau pentru evaluarea riscului şi daunelor-interese în
contextul unor litigii;
g) arendarea, concesionarea, leasingul sau închirierea de bunuri
imobile, altele decât cele reglementate la alin. (3), inclusiv depozitarea de
bunuri pentru care este atribuită o anumită parte din bunul imobil
pentru uzul exclusiv al clientului;
h) servicii de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu
funcţie similară, precum tabere de vacanţă ori locuri
amenajate pentru a fi utilizate ca locuri de camping, inclusiv dreptul de a sta
într-o anumită locaţie pe o durată limitată de timp ca
rezultat al conversiei dreptului de utilizare comună a locaţiei
respective;
i) atribuirea şi transmiterea de drepturi, altele decât cele
prevăzute la lit. g) şi h), de a utiliza un bun imobil în întregime
sau părţi ale unui bun imobil, inclusiv autorizarea de a utiliza o
parte a unui bun imobil, cum ar fi acordarea dreptului de pescuit, de
vânătoare ori de acces la sălile de aşteptare din aeroporturi
sau utilizarea unei infrastructuri pentru care se plătesc taxele de
trecere, cum ar fi un pod ori tunel;
j) lucrări de transformare, finisare, instalare, reparaţii,
întreţinere, renovare a unei construcţii sau a unei părţi
de construcţii, inclusiv lucrări cum ar fi curăţarea,
placarea, tapetarea şi parchetarea;
k) instalarea sau asamblarea de maşini ori echipamente care,
după instalare sau asamblare, se califică drept bunuri imobile;
l) întreţinerea, reparaţia, inspecţia şi
supravegherea de maşini, utilaje sau echipamente, în cazul în care acestea
se califică drept bunuri imobile;
m) managementul proprietăţii, altul decât managementul
portofoliului de investiţii în proprietăţi imobiliare
prevăzut la alin. (3), care constă în exploatarea proprietăţilor
imobiliare de tip comercial, industrial sau rezidenţial de către ori
în numele proprietarului respectivelor proprietăţi imobiliare;
n) intermedierea în vânzarea, leasingul sau închirierea de bunuri
imobile, precum şi intermedierea în anumite drepturi asupra bunurilor
imobile;
o) serviciile de natură juridică referitoare la transmiterea
sau transferul unui titlu de proprietate asupra unui bun imobil, la anumite
drepturi asupra bunurilor imobile, cum ar fi serviciile notariale, ori
întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare pentru un astfel de bun,
indiferent dacă tranzacţia în sine care ar conduce la modificarea
naturii juridice a proprietăţii se realizează sau nu;
p) acordarea de credite atunci când o anumită construcţie sau
o parte dintr-o construcţie ori un anumit teren ce urmează a fi
achiziţionate, construite, renovate sau reparate se ipotechează;
q) servicii de asigurare şi de reasigurare care acoperă riscul
de pierdere şi de deteriorare a bunurilor imobile;
r) punerea la dispoziţie de spaţii de parcare;
s) închirierea de seifuri care sunt bunuri imobile prin natura lor.
(3) Nu se consideră servicii legate de bunul imobil în sensul art.
133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal operaţiuni precum:
a) elaborarea de planuri/schiţe pentru o construcţie sau o
parte a unei construcţii care nu sunt alocate unei anumite parcele de
teren;
b) depozitarea mărfurilor într-un bun imobil fără ca o
anume parte a bunului imobil să fie atribuită pentru uzul exclusiv al
clientului;
c) închirierea unui bun imobil sau a unei părţi a unui bun
imobil pentru a fi utilizat/utilizată în mod concret în scopuri
publicitare;
d) intermedierea în ceea ce priveşte serviciile de cazare la un
hotel sau cazare în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă
ori locuri amenajate pentru a fi utilizate ca locuri de camping, în cazul în
care este realizată de către un intermediar care acţionează
în numele şi în contul altei persoane;
e) asigurarea unei locaţii în stand la un târg sau la o
expoziţie şi la alte evenimente similare şi alte servicii
specifice prin care se permite expozantului să îşi expună
obiectele, cum ar fi designul standului, transportul şi depozitarea
obiectelor, furnizarea de utilaje, instalarea de cablu, servicii de asigurare
şi furnizarea de materiale publicitare;
f) instalarea sau asamblarea, întreţinerea şi repararea,
verificarea ori supravegherea de maşini sau echipamente care nu sunt ori
nu devin parte din bunul imobil;
g) gestionarea unui portofoliu de investiţii în proprietăţi
imobiliare;
h) servicii de natură juridică, altele decât cele reglementate
de alin. (2), în legătură cu contracte, inclusiv recomandări
date cu privire la termenii unui contract de transfer de bunuri imobile, sau în
legătură cu punerea în aplicare a unui astfel de contract ori pentru
dovedirea existenţei unui astfel de contract, în cazul în care astfel de
servicii nu sunt specifice unui transfer de titlu de proprietate pentru un bun
imobil.
(4) Pentru a determina dacă prestarea unui serviciu juridic
complex, format din diferite elemente, intră sau nu sub incidenţa
prevederilor art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal trebuie stabilit
scopul final al acestui serviciu, de la caz la caz."
10. La punctul 14^3, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
"14^3. (1) În scopul aplicării prevederilor art. 133 alin.
(2), (3), alin. (4) lit. e) şi alin. (6) din Codul fiscal, sunt
considerate mijloace de transport vehiculele, motorizate sau nu, şi alte
echipamente şi dispozitive destinate transportului de persoane ori obiecte
dintr-un loc în altul, care pot fi trase, tractate sau împinse de vehicule
şi care sunt în mod normal proiectate să fie utilizate pentru
transport şi pot realiza efectiv acest lucru.
(2) Potrivit prevederilor alin. (1), sunt incluse în categoria
mijloacelor de transport în special următoarele vehicule:
a) vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete,
triciclete şi rulote;
b) remorcile şi semiremorcile;
c) vagoanele feroviare;
d) navele;
e) aeronavele;
f) vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave
sau rănite;
g) tractoarele agricole şi alte vehicule agricole;
h) vehiculele pentru invalizi acţionate manual sau electronic.
(3) Nu sunt considerate mijloace de transport în sensul alin. (1)
vehiculele care sunt imobilizate în permanenţă şi
containerele."
11. La punctul 15^1, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(4) În sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal:
a) acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau la alte
evenimente similare include prestarea serviciilor ale căror caracteristici
esenţiale constau în garantarea dreptului de acces la un eveniment în
schimbul unui bilet ori al unei plăţi, inclusiv sub forma unui
abonament sau a unei cotizaţii periodice;
b) conceptul de acces la un eveniment cuprinde următoarele
servicii, fără a se limita la acestea:
1. dreptul de acces la spectacole, reprezentaţii teatrale,
reprezentaţii de circ, parcuri de distracţii, concerte, târguri,
expoziţii şi alte evenimente similare;
2. dreptul de acces la evenimente sportive precum meciuri sau
competiţii;
3. dreptul de acces la evenimente educaţionale şi
ştiinţifice, precum conferinţe şi seminare;
c) conceptul de acces la un eveniment nu cuprinde utilizarea unor
facilităţi, în schimbul plăţii unei cotizaţii, precum
cele oferite de o sală de gimnastică sau altele asemănătoare;
d) serviciile auxiliare prevăzute la art. 133 alin. (7) lit. b) din
Codul fiscal includ serviciile legate în mod direct de accesul la evenimente
culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de
divertisment sau la alte evenimente similare furnizate separat unei persoane
care participă la un eveniment, în schimbul plăţii unei sume de
bani. Astfel de servicii auxiliare includ în special utilizarea vestiarelor sau
a instalaţiilor sanitare, dar nu includ serviciile de intermediere legate
de vânzarea biletelor."
12. La punctul 15^1, după alineatul (4) se introduce un alineat
nou, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) În sensul art. 133 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal,
conceptul de eveniment nu cuprinde serviciile de instruire, indiferent de
durata procesului de instruire, care nu sunt organizate sub forma unor
seminare."
13. Punctul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de
servicii
Art. 134^1. - (1) Faptul generator intervine la data livrării
bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile
prevăzute în prezentul capitol.
(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie,
se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar
are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor
săi.
(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a
verificării conformităţii, se consideră că livrarea
bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră
că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile
din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de
producţie.
(5) Prin norme sunt definite contractele de consignaţie, stocurile
la dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a
verificării conformităţii.
(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri
imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de
a dispune de bunuri ca şi un proprietar. Prin excepţie, în cazul
contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau a
oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este
atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume
scadente, cu excepţia contractelor de leasing, data livrării este
data la care bunul este predat beneficiarului.
(7) Prestările de servicii care determină decontări sau
plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj,
consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii
similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii
de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora
se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de
prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către
beneficiari.
(8) În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de
servicii care se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la
alin. (7), cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile
de telefonie, livrările de energie electrică şi altele asemenea,
se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele
specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor
prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate
depăşi un an.
(9) În cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare
şi arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare
dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii.
(10) Pentru prestările de servicii pentru care taxa este
datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu art.
150 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an
şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul
acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an
calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
Norme metodologice:
16. (1) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de
consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant
la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar
clienţilor săi. În sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de
consignaţie reprezintă un contract prin care consignantul se angajează
să livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmă să
găsească un cumpărător pentru aceste bunuri. Consignatarul
acţionează în nume propriu, dar în contul consignantului, când
livrează bunurile către cumpărători.
(2) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a
verificării conformităţii, se consideră că transferul
proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării lor de
către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării
conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor,
aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze, fie să le
returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea
testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a
acestora este condiţionată de obţinerea de rezultate
satisfăcătoare în urma testării de către clientul
potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au
caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
(3) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră
că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care
clientul intră în posesia acestora. Stocurile la dispoziţia
clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul
transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al
clientului, iar transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit
contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în
principal pentru a le utiliza în procesul de producţie, dar şi pentru
alte activităţi economice.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în situaţia în care
bunurile provin din import şi beneficiarul înregistrat conform art. 153
din Codul fiscal a optat pentru calitatea de persoană obligată la
plata taxei pentru import, conform prevederilor pct. 59 alin. (1) lit. e) pct.
1, fiind aplicabile prevederile art. 136 din Codul fiscal referitoare la
exigibilitatea taxei pentru un import."
14. Punctul 16^1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de
servicii
Art. 134^2. - (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc
faptul generator.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei
intervine:
a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine
faptul generator;
b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile
în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a
contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data
livrării sau prestării acestora;
c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau
prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de
jocuri sau alte maşini similare.
(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre
evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul de impozitare,
cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca
şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.
Norme metodologice:
16^1. (1) Prevederile art. 134^2 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se
aplică în situaţia în care facturile totale ori parţiale pentru
o livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea faptului
generator de taxă şi includ şi situaţia în care sunt emise
facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.
(2) În aplicarea art. 134^2 alin. (3) din Codul fiscal, în cazul în care
intervin evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, ulterior
datei de 1 iulie 2010, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei de
impozitare este cota operaţiunii de bază care a generat aceste
evenimente. Pentru operaţiunile a căror bază impozabilă
este determinată în valută, cursul de schimb valutar utilizat pentru
ajustarea bazei de impozitare este acelaşi ca al operaţiunii de
bază care a generat aceste evenimente, respectiv cursul de schimb valutar
utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea
adăugată pentru operaţiunea de bază. Totuşi, în cazul
în care nu se poate determina operaţiunea de bază care a generat
aceste evenimente, se va aplica cota de TVA în vigoare la data la care a
intervenit evenimentul şi, corespunzător, şi cursul de schimb
valutar de la această dată, în cazul operaţiunilor pentru care
baza de impozitare este determinată în valută.
(3) În cazul în care intervin evenimentele prevăzute la art. 138
din Codul fiscal, ulterior datei de 1 iulie 2010, pentru achiziţii
intracomunitare de bunuri, cota aplicabilă pentru ajustarea bazei de
impozitare este cota în vigoare la data la care a intervenit exigibilitatea
taxei pentru achiziţia intracomunitară potrivit art. 135 din Codul
fiscal. În situaţia în care nu se poate determina achiziţia
intracomunitară care a generat aceste evenimente, se va aplica cota de TVA
în vigoare la data la care a intervenit evenimentul.
Exemplu: Societatea A din România a primit o factură pentru un
avans la o achiziţie intracomunitară de bunuri în sumă de 1.000
euro, emisă la data de 12 mai 2010. Taxa aferentă achiziţiei
intracomunitare s-a determinat pe baza cursului de schimb în vigoare la data de
12 mai 2010, respectiv 4,18 lei/euro, aplicându-se cota de TVA de 19%, astfel:
1.000 euro x 4,18 lei/euro x 19% = 794,2 lei.
În luna iulie, societatea primeşte factura emisă la data de 16
iulie 2010 pentru diferenţa până la valoarea integrală a
bunurilor care sunt achiziţionate intracomunitar, în sumă de 5.000
euro, valoarea integrală a bunurilor fiind de 6.000 euro. Taxa
aferentă achiziţiei intracomunitare s-a determinat pe baza cursului
de schimb în vigoare la data de 16 iulie 2010, respectiv 4,26 lei/euro,
aplicându-se cota de TVA de 24%, astfel: 5.000 euro x 4,26 lei/euro x 24% =
5.112 lei.
La data de 5 august 2010, furnizorul extern emite un credit-note prin
care acordă o reducere de preţ de 10% aferentă livrării
intracomunitare care a generat achiziţia intracomunitară de bunuri la
societatea A din România. Societatea A are obligaţia să ajusteze baza
de impozitare a achiziţiei intracomunitare cu sumele calculate astfel:
*T*
1.000 euro x 10% x 4,18 lei/euro x 19% = 79,42 lei
5.000 euro x 10% x 4,26 lei/euro x 24% = 511,2 lei."
*ST*
15. La punctul 19, exemplul nr. 4 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"Exemplul nr. 4: Societatea A din Franţa îşi trimite
angajaţii în România pentru negocierea unor contracte cu parteneri din
România. Conform înţelegerii dintre părţi, facturile pentru
cazare, transport local şi alte cheltuieli efectuate pentru angajaţii
trimişi din Franţa vor fi emise către partenerii din România,
aceştia urmând să îşi recupereze sumele achitate prin refacturare
către societatea A din Franţa. Pentru fiecare cheltuială
refacturată se va avea în vedere în primul rând locul prestării
serviciului şi, dacă locul este în România, refacturarea se va face
aplicându-se acelaşi regim ca şi cel aplicat de prestatorul acestor
servicii. Astfel, serviciile de cazare au locul în România, acolo unde este
situat bunul imobil [art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal], şi vor
fi refacturate prin aplicarea cotei reduse de TVA de 9%, serviciile de
transport local de călători au locul în România, acolo unde sunt
efectiv prestate [art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal], şi vor fi
refacturate prin aplicarea cotei standard de TVA de 24%. În situaţia în
care factura de transport ar fi fost emisă în luna iunie 2010 cu cota de
19%, dacă refacturarea ar avea loc în luna iulie 2010, cota de TVA
aplicabilă de către persoana impozabilă din România este de 24%.
Se consideră că la aplicarea structurii de comisionar faptul
generator pentru operaţiunile refacturate intervine la data emiterii
facturii de către persoana care refacturează cheltuieli efectuate
pentru alte persoane, indiferent de natura operaţiunilor
refacturate."
16. La punctul 22, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(2) În contractele încheiate între părţi trebuie
menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb
al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României. În cazul emiterii de facturi
înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ori de încasarea unui
avans, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de
impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data emiterii acestor
facturi va rămâne neschimbat la data definitivării operaţiunii,
respectiv la data regularizării operaţiunii. În cazul încasării
de avansuri pentru care factura este emisă ulterior încasării
avansului, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de
impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data încasării avansurilor
va rămâne neschimbat la data definitivării operaţiunii,
respectiv atunci când se fac regularizările avansurilor încasate.
Exemplul nr. 1: În luna august 2010, o persoană impozabilă A
înregistrată în scopuri de TVA potrivit art. 153 din Codul fiscal
încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea în interiorul
ţării a unui automobil de la o altă societate B; A va emite o
factură către B la cursul de 4,2 lei/euro, valabil la data
încasării avansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 4,2 lei/euro = 4.200 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 4.200 lei
x 24% = 1.008 lei.
După o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care
costă 5.000 euro. Cursul din data livrării bunului este de 4,3
lei/euro. La data livrării se vor storna avansul şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă acestuia, respectiv 4.200 lei şi 1.008
lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a TVA pentru livrare se determină astfel:
*T*
[(1.000 euro x 4,2 lei/euro) + (4.000 euro x 4,3 lei/euro)] = 21.400
lei.
*ST*
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării se
determină astfel:
*T*
21.400 lei x 24% = 5.136 lei.
*ST*
Exemplul nr. 2: Compania A încasează în luna iunie 2010 un avans de
2.000 euro pentru livrarea în interiorul ţării a unui utilaj
către clientul său B. Livrarea utilajului are loc în cursul lunii
iulie la preţul de 6.000 euro.
A
va emite o factură pentru avansul de 2.000 euro către B la cursul de
4,1 lei/euro, valabil la data încasării avansului în luna iunie.
Baza de impozitare a TVA pentru avans = 2.000 euro x 4,1 lei/euro =
8.200 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 8.200 lei
x 19% = 1.558 lei.
În luna iulie, la livrarea utilajului se regularizează avansul
facturat, inclusiv cota de taxă pe valoarea adăugată ca urmare a
modificării cotei standard la 1 iulie 2010. Cursul din data livrării
bunului este de 4,3 lei/euro. Regularizările efectuate, inclusiv
regularizarea cotei de TVA:
Stornarea avansului, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată
aferente acestuia, respectiv 8.200 lei şi 1.558 lei, cu semnul minus.
Baza de impozitare a livrării: [(2.000 euro x 4,1 lei/euro) +
(4.000 euro x 4,3 lei/euro)] = 8.200 lei + 17.200 lei = 25.400 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării: 25.400
lei x 24% = 6.096 lei."
17. Punctul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141. - (1) Următoarele operaţiuni de interes general sunt
scutite de taxă:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns
legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru
astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum:
spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare,
cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală
şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de
salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare
astfel de activităţi;
Norme metodologice:
24. (1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal se aplică pentru:
a) serviciile de spitalizare şi alte servicii al căror scop
principal îl constituie îngrijirea medicală, respectiv protejarea,
inclusiv menţinerea sau refacerea sănătăţii, desfăşurate
de unităţile autorizate prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal. Se cuprind în sfera de aplicare a acestei scutiri inclusiv
servicii precum: efectuarea examinărilor medicale ale persoanelor fizice
pentru angajatori sau companiile de asigurare, prelevarea de sânge ori alte
probe în vederea testării prezenţei unor viruşi, infecţii
sau alte boli, în numele angajatorilor ori al asigurătorilor, certificarea
stării de sănătate, de exemplu cu privire la posibilitatea de a
călători;
b) operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile
medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze şi accesorii
ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare către
pacienţi în perioada tratamentului, precum şi furnizarea de
hrană şi cazare pacienţilor în timpul spitalizării şi
îngrijirii medicale, desfăşurate de unităţile autorizate
prevăzute la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Totuşi
scutirea nu se aplică meselor pe care spitalul le asigură contra cost
vizitatorilor într-o cantină sau în alt mod şi nici pentru bunurile
vândute la cantina spitalului.
(2) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal nu se aplică pentru:
a) serviciile care nu au ca scop principal îngrijirea medicală,
respectiv protejarea, menţinerea sau refacerea
sănătăţii, ci mai degrabă furnizarea unor
informaţii necesare pentru luarea unei decizii cu consecinţe
juridice, cum sunt: eliberarea de certificate cu privire la starea de
sănătate a unei persoane, destinate utilizării în scopul
acordării dreptului la o pensie, elaborarea unor rapoarte de
expertiză medicală privind stabilirea răspunderii în cazurile de
vătămare corporală, precum şi examinările medicale
efectuate în acest scop, elaborarea unor rapoarte de expertiză
medicală privind respectarea normelor de medicina muncii, în vederea
soluţionării unor litigii, precum şi efectuarea de
examinări medicale în acest scop, pregătirea unor rapoarte medicale
bazate pe fişe medicale, fără efectuarea de examinări
medicale;
b) furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale şi
accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare, care
nu este efectuată în cadrul tratamentului medical sau al
spitalizării, cum ar fi cele efectuate de farmacii, chiar şi în
situaţia în care acestea sunt situate în incinta unui spital ori a unei
clinici şi/sau sunt conduse de către acestea;
c) serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost
pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în
Cauza CEJ C-122/87 Comisia Comunităţilor Europene împotriva
Republicii Italia.
(3) În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată serviciile de
îngrijire medicală furnizate de unităţi autorizate conform
prevederilor Ordonanţei Guvernului
nr. 109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi
balneoclimatice şi asistenţa medicală balneară şi de
recuperare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 343/2002,
cu modificările ulterioare, precum şi serviciile de cazare şi
masă furnizate pe perioada acordării îngrijirilor medicale. Scutirea
se aplică atât pentru serviciile prestate pacienţilor ale căror
bilete sunt decontate de Casa Naţională de Pensii Publice, cât
şi pentru cele prestate pacienţilor care beneficiază de
tratament pe bază de trimitere de la medic. Serviciile de cazare şi
masă beneficiază de scutirea de TVA în măsura în care sunt
furnizate de aceeaşi persoană care furnizează serviciul de
tratament, fiind considerate accesorii serviciului principal scutit, respectiv
serviciului de tratament - Cauza CEJ C-349/96 - Card Protection Plan Ltd (CPP)
împotriva Commissioners of Customs & Excise. În acest sens, persoana care
furnizează pachetul de servicii poate furniza serviciile de tratament,
cazare şi masă cu mijloace proprii sau achiziţionate de la
terţi. Nu beneficiază de scutirea de TVA serviciile de cazare
şi/sau masă furnizate de alte persoane către persoana impozabilă
care furnizează pachetul de servicii compus din servicii de tratament,
masă şi/sau cazare."
18. La punctul 25^1, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"25^1. (1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit.
f) din Codul fiscal pentru formarea profesională a adulţilor se
aplică de persoanele autorizate în acest scop conform Ordonanţei Guvernului
nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
persoanele autorizate pentru formarea profesională a personalului
aeronautic civil navigant prevăzut de Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului
aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din
România, cu modificările ulterioare, precum şi de Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici pentru activitatea de
perfecţionare profesională. Sunt de asemenea scutite serviciile de
formare profesională prestate de furnizorii de formare profesională
în baza contractelor de parteneriat încheiate cu Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici în baza art. 23 din Hotărârea
Guvernului nr. 1.066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea
profesională a funcţionarilor publici."
19. La punctul 35, alineatele (7)-(9) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"(7) Excepţia prevăzută la art. 141 alin. (2) lit.
a) pct. 3 din Codul fiscal referitoare la neaplicarea scutirii de TVA pentru
recuperarea de creanţe se aplică în funcţie de natura
operaţiunii, indiferent de terminologia utilizată, respectiv
recuperare de creanţe sau factoring.
(8) În situaţia în care, conform contractului, scopul
operaţiunii la care se face referire la alin. (7) nu îl constituie
recuperarea de creanţe, ci acordarea unui credit, societatea care preia
creanţele aferente unui credit acordat asumându-şi poziţia
creditorului, operaţiunea este scutită de taxa pe valoarea
adăugată, nefăcând obiectul excepţiei prevăzute la
art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal.
(9) Operaţiunile cu creanţe se clasifică, în funcţie
de contractul încheiat între părţi, în:
a) operaţiuni prin care persoana care deţine creanţele
angajează o persoană în vederea recuperării acestora, care nu
presupun cesiunea creanţelor;
b) operaţiuni care presupun cesiunea creanţelor."
20. La punctul 35, după alineatul (9) se introduc şase noi
alineate, alineatele (9^1)-(9^6), cu următorul cuprins:
"(9^1) În situaţia prevăzută la alin. (9) lit. b) se
disting operaţiuni prin care:
a) cesionarul cumpără creanţele, fără ca
operaţiunea să aibă drept scop recuperarea creanţei;
b) cesionarul cumpără creanţele, asumându-şi sau nu
riscul neîncasării acestora, percepând un comision de recuperare a
creanţelor de la cedent;
c) cesionarul cumpără creanţele, asumându-şi riscul
neîncasării acestora, la un preţ inferior valorii nominale a
creanţelor, fără să perceapă un comision de recuperare
a creanţelor de la cedent.
(9^2) Se consideră că cesionarul realizează o prestare de
servicii de recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, taxabilă
conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal în
situaţia prevăzută la alin. (9^1) lit. b), întrucât percepe de
la cedent un comision pentru această operaţiune. De asemenea, persoana
care este angajată în scopul recuperării creanţelor în
situaţia prevăzută la alin. (9) lit. a) realizează o
prestare de servicii de recuperare de creanţe în beneficiul persoanei care
deţine creanţele, taxabilă conform prevederilor art. 141 alin.
(2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal.
(9^3) În situaţia prevăzută la alin. (9^1) lit. b) se
consideră că cesiunea creanţei de către cedent nu
reprezintă o operaţiune în sfera de aplicare a TVA.
(9^4) În situaţia prevăzută la alin. (9^1) lit. a):
a) dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mare decât
valoarea nominală a creanţei, cedentul realizează o
operaţiune scutită de TVA conform prevederilor art. 141 alin. (2)
lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, iar cesionarul nu realizează o
operaţiune în sfera de aplicare a TVA;
b) dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mic sau
egal cu valoarea nominală a creanţei, nici cedentul, nici cesionarul
nu realizează operaţiuni în sfera de aplicare a TVA.
(9^5) În cazul cesiunii de creanţă prevăzute la alin. (9^1)
lit. c):
a) se consideră că cesiunea creanţei de către cedent
reprezintă o operaţiune scutită de TVA în sensul art. 141 alin.
(2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal;
b) cesionarul se consideră că nu efectuează o prestare de
servicii de recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, respectiv nu
realizează o operaţiune în sfera de aplicare a TVA, întrucât nu
percepe un comision pentru această operaţiune.
(9^6) În sensul alin. (9)-(9^5) au fost pronunţate şi
deciziile în cauzele Curţii Europene de Justiţie nr. C-305/01
Finanzamt Grob-Gerau împotriva MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring GmbH şi
C-93/10 Finanzamt Essen-NordOst împotriva GFKL Financial Services AG."
21. La punctul 35, alineatul (10) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(10) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată
pentru serviciile constând în recuperare de creanţe prevăzute la
alin. (9^2) este constituită din contravaloarea serviciului, reprezentând
toate componentele comisionului perceput de cesionar, inclusiv componenta de
finanţare."
22. La punctul 35 alineatul (15), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"a) organismele de plasament colectiv definite conform
legislaţiei în vigoare care reglementează aceste organisme;"
23. Punctul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141. - [...]
(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de
taxă:
[...]
f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii
şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror
altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea
de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de
terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau
neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei
în vigoare;
2. construcţie înseamnă orice structură fixată în
sau pe pământ;
3. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din
aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de
31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori
utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după
caz, în urma transformării;
4. o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie
transformată sau parte transformată a unei construcţii,
dacă costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum
50% din valoarea de piaţă a construcţiei sau a părţii
din construcţie, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport
de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;
Norme metodologice:
37. (1) În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, atunci
când construcţia şi terenul pe care este edificată formează
un singur corp funciar, identificat printr-un singur număr cadastral:
a) terenul pe care s-a edificat construcţia urmează regimul
construcţiei, dacă valoarea acestuia este mai mică decât
valoarea construcţiei aşa cum rezultă din raportul de expertiză;
b) construcţia va urma regimul terenului pe care este
edificată, dacă valoarea acesteia este mai mică decât valoarea
terenului aşa cum rezultă din raportul de expertiză;
c) dacă terenul şi construcţia au valori egale, aşa
cum rezultă din raportul de expertiză, regimul corpului funciar va fi
stabilit în funcţie de bunul imobil cu suprafaţa cea mai mare. Se va
avea în vedere suprafaţa construită desfăşurată a
construcţiei.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care se
livrează un teren pe care se află o construcţie a cărei
demolare a început înainte de livrare şi a fost asumată de
vânzător. Asemenea operaţiuni de livrare şi de demolare
formează o operaţiune unică în ceea ce priveşte TVA, având
în ansamblu ca obiect livrarea unui teren, iar nu livrarea construcţiei
existente şi a terenului pe care se află aceasta, indiferent de
stadiul lucrărilor de demolare a construcţiei în momentul
livrării efective a terenului. În acest sens a fost pronunţată
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-461/08 Don
Bosco Onroerend Goed BV împotriva Staatssecretaris van Financien.
(3) Se consideră a fi data primei ocupări, în cazul unei
construcţii sau al unei părţi din construcţie care nu a
suferit transformări de natura celor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. f) pct. 4 din Codul fiscal, data semnării de către beneficiar a
procesului-verbal de recepţie definitivă a construcţiei sau a
unei părţi din construcţie. Prin proces-verbal de recepţie
definitivă se înţelege procesul-verbal de recepţie la terminarea
lucrărilor, încheiat conform legislaţiei în vigoare. În cazul unei
construcţii realizate în regie proprie, data primei ocupări este data
documentului pe baza căruia construcţia sau partea din
construcţie este înregistrată în evidenţele contabile drept activ
corporal fix.
(4) Data primei utilizări a unei construcţii se referă la
construcţii care au suferit transformări de natura celor
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 4 din Codul fiscal. Prin data
primei utilizări se înţelege data semnării de către
beneficiar a procesului-verbal de recepţie definitivă a
lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză sau a unei
părţi a construcţiei. Prin proces-verbal de recepţie
definitivă se înţelege procesul-verbal de recepţie la terminarea
lucrărilor, încheiat conform legislaţiei în vigoare. În cazul
lucrărilor de transformare în regie proprie a unei construcţii sau a
unei părţi din construcţie, data primei utilizări a bunului
după transformare este data documentului pe baza căruia este
majorată valoarea construcţiei sau a unei părţi din
construcţie cu valoarea transformării respective.
(5) Dacă livrarea unei construcţii intervine înainte de data
primei ocupări, astfel cum este definită prima ocupare la alin. (3),
se consideră că are loc livrarea unei construcţii noi.
(6) În aplicarea art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu altă
destinaţie, la momentul vânzării sale de către proprietar,
rezultă din certificatul de urbanism. În situaţia în care livrarea
unui teren pe care se află o construcţie are loc ulterior
livrării construcţiei sau independent de livrarea construcţiei,
livrarea fiind realizată de persoana care deţine titlul de
proprietate asupra construcţiei ori de altă persoană care
deţine numai titlul de proprietate asupra terenului, se consideră
că are loc livrarea unui teren construibil în sensul art. 141 alin. (2)
lit. f) din Codul fiscal."
24. După punctul 37 se introduce un nou punct, punctul 37^1, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării
Art. 141. - [...]
(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de
taxă:
[...]
g) livrările de bunuri care au fost afectate unei
activităţi scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa
aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi
livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul
excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (5) lit. b) sau al
limitării totale a dreptului de deducere conform art. 145^1.
Norme metodologice:
37^1. În cazul livrării de bunuri a căror achiziţie a
făcut obiectul limitărilor speciale ale dreptului de deducere conform
art. 145^1 din Codul fiscal, scutirea prevăzută la art. 141 alin. (2)
lit. g) din Codul fiscal se aplică numai în situaţia în care
achiziţia bunurilor a făcut obiectul limitării totale a
dreptului de deducere conform art. 145^1 din Codul fiscal. Scutirea nu se
aplică pentru livrarea bunurilor a căror achiziţie a făcut
obiectul restricţionării la 50% a dreptului de deducere, conform
prevederilor art. 1451 din Codul fiscal."
25. Punctul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Sfera de aplicare a dreptului de deducere
Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia naştere la momentul
exigibilităţii taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă
taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate
utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a) operaţiuni taxabile;
b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru
care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi
144^1;
d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit.
a) pct. 1-5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori
clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care
aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care
vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi
în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează
în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin
în derularea unor astfel de operaţiuni;
e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la
art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana
impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi pentru cazurile
prevăzute la art. 128 alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).
(4) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de
deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate de o persoană
impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA conform
art. 153.
(4^1) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de
deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate în cadrul procedurii de
executare silită de către o persoană impozabilă de la un
contribuabil declarat inactiv, potrivit art. 11, sau de la o persoană
impozabilă în inactivitate temporară, înscrisă în registrul
comerţului, potrivit legii.
(5) Nu sunt deductibile:
a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei
persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa
aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care
nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor
efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);
b) taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de
băuturi alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia cazurilor în
care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate
pentru prestări de servicii.
Norme metodologice:
45. (1) În sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice
persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru
achiziţiile efectuate de aceasta înainte de înregistrarea acesteia în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal din momentul în care
această persoană intenţionează să desfăşoare
o activitate economică, cu condiţia să nu se
depăşească perioada prevăzută la art. 147^1 alin. (2)
din Codul fiscal. Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza
elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze
costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare
necesare iniţierii acestei activităţi economice. Deducerea se
exercită prin înscrierea taxei deductibile în decontul de taxă
prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal, depus după înregistrarea
persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. În
cazul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul României se aplică
prevederile art. 147^2 din Codul fiscal în perioada în care nu au fost
înregistrate în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, în
situaţia în care persoanele respective au solicitat rambursarea taxei în
baza art. 147^2 din Codul fiscal şi în perioada respectivă
îndeplineau condiţiile pentru a beneficia de rambursare conform
prevederilor art. 147^2 din Codul fiscal. Persoanele impozabile nestabilite în
România, dar înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
aplică prevederile art. 147^1 din Codul fiscal inclusiv pentru
achiziţiile efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA, în
situaţia în care pentru respectivele achiziţii nu au solicitat rambursarea
taxei conform art. 147^2 din Codul fiscal.
(2) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1)
trebuie îndeplinite condiţiile şi formalităţile
prevăzute la art. 145-147^1 din Codul fiscal. Prin excepţie de la
prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura nu trebuie să
conţină menţiunea referitoare la codul de înregistrare în
scopuri de TVA pentru operaţiunile efectuate înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA a persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
(3) În cazul micilor întreprinderi care au aplicat regimul special de
scutire în conformitate cu prevederile art. 152 din Codul fiscal şi care
se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, taxa
pentru achiziţii efectuate înainte de înregistrare se deduce potrivit
prevederilor pct. 61 alin. (6)-(8) şi pct. 62 alin. (4)-(6).
(4) În aplicarea prevederilor art. 145 alin. (4^1) din Codul fiscal, în
cazul bunurilor supuse executării silite pentru care se aplică
procedura prevăzută la pct. 75 se acordă dreptul de deducere a
taxei, în limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145-147^1
din Codul fiscal, pentru achiziţiile efectuate de o persoană
impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv fiscal potrivit legii
sau de la o persoană impozabilă în inactivitate temporară,
înscrisă în registrul comerţului, potrivit legii, dacă livrarea
bunurilor ar fi fost taxabilă, prin efectul legii ori prin opţiune,
în situaţia în care respectiva persoană impozabilă nu ar fi fost
inactivă.
(5) Prin excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul
fiscal, factura pentru achiziţiile de bunuri efectuate în situaţiile
prevăzute la alin. (4) nu trebuie să conţină menţiunea
referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit furnizorului
conform art. 153 din Codul fiscal.
(6) În cazul imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai
finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării
lucrărilor de investiţii, fiind scoase din evidenţă pe
seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă îşi poate
păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul
fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea
imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă din
circumstanţe care nu depind de voinţa sa persoana impozabilă nu
utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa
economică, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea
Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva
Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat şi în alte
situaţii în care achiziţiile de bunuri/servicii pentru care dreptul
de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu
sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din
motive obiective, care nu depind de voinţa sa, astfel cum a fost
pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în
Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului
Belgian.
(7) Justificarea intenţiei persoanei impozabile de a realiza
operaţiuni cu drept de deducere în cazul livrării de bunuri imobile
care nu mai îndeplinesc condiţiile de a fi considerate noi în sensul art.
141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal şi al închirierii de bunuri
imobile, anterior momentului livrării/închirierii acestora, se realizează
prin depunerea notificărilor prevăzute în anexa nr. 1 sau, după
caz, în anexa nr. 2 la prezentele norme în vederea exercitării
opţiunii de taxare a operaţiunilor respective în conformitate cu art.
141 alin. (3) din Codul fiscal, astfel cum a fost pronunţată
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-268/83 D.A.
Rompelman şi E.A. Rompelman - Van Deelen împotriva Minister van Financien.
Organele de inspecţie fiscală vor permite în timpul desfăşurării
controlului depunerea acestor notificări."
26. Punctul 45^1 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Limitări speciale ale dreptului de deducere
Art. 145^1. - (1) În cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt
destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maximă
autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care
să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi
scaunul şoferului, se deduce 50% din taxa pe valoarea adăugată aferentă
achiziţiilor acestor vehicule şi, respectiv, 50% din taxa aferentă
achiziţiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele
care au aceleaşi caracteristici, aflate în proprietatea sau în
folosinţa persoanei impozabile, cu excepţia vehiculelor care se
înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
a)
vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii,
pază şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de
la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi
vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj,
vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de
recrutare a forţei de muncă;
b) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată,
inclusiv pentru activitatea de taxi;
c) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată,
inclusiv pentru închirierea către alte persoane, instruirea de către
şcolile de şoferi, transmiterea folosinţei în cadrul unui
contract de leasing financiar sau operaţional;
d) vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în vederea
revânzării.
(2) Prin achiziţie de
vehicule, în sensul alin. (1), se înţelege cumpărarea unui vehicul
din România, importul sau achiziţia intracomunitară a vehiculului.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică inclusiv în
situaţia în care au fost emise facturi şi/sau au fost plătite
avansuri, pentru contravaloarea parţială a vehiculelor rutiere
motorizate, înainte de data de 1 ianuarie 2012, dacă livrarea acestora
intervine după data de 1 ianuarie 2012 inclusiv.
(4) Abrogat.
(5) În cazul vehiculelor exceptate potrivit alin. (1) se vor aplica
regulile generale de deducere stabilite la art. 145 şi art. 146-147^1.
Norme metodologice:
45^1. (1) În aplicarea art. 145^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) vehiculele utilizate exclusiv pentru reparaţii şi/sau
intervenţie reprezintă vehiculele care pot fi înzestrate sau nu cu
echipamente tehnice specifice, ce deservesc personalul specializat în vederea
reparării bunurilor, precum şi cele utilizate pentru deplasarea în
acţiuni de intervenţie;
b) vehiculele utilizate exclusiv pentru pază şi protecţie
sunt vehiculele utilizate în vederea asigurării siguranţei
obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni
ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială
a acestora, precum şi protejării persoanelor împotriva oricăror
acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau
sănătatea, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările
şi completările ulterioare;
c) vehiculele utilizate exclusiv pentru curierat reprezintă
vehiculele care servesc la primirea, transportul şi distribuirea scrisorilor,
coletelor şi pachetelor;
d) vehiculele utilizate exclusiv drept care de reportaj reprezintă
vehiculele rutiere special amenajate pentru a găzdui tehnica
specifică pentru înregistrări audiovideo sau transmisii complexe
video, audio şi/sau date prin unde hertziene ori medii optice, capabile
să efectueze producţii de televiziune sau radio înregistrate ori
transmise în direct sau să transmită la distanţă prin
tehnologii de radiofrecvenţă (radiorelee, transmisii prin satelit)
ori prin fibră optică semnalul unei producţii de televiziune sau
de radio către alte care de reportaj ori către un telecentru sau un
sediu central de radiodifuziune;
e) vehiculele destinate exclusiv utilizării de către
agenţi de vânzări reprezintă vehiculele utilizate în cadrul
activităţii unei persoane impozabile de către angajaţii
acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieţei,
desfăşurarea activităţii de merchandising, negocierea
condiţiilor de vânzare, derularea vânzării bunurilor, asigurarea de
servicii postvânzare şi monitorizarea clienţilor. Se limitează
deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de
vânzări. În această categorie sunt cuprinse şi vehiculele de
test-drive utilizate de dealerii auto;
f) vehiculele utilizate exclusiv pentru transportul personalului la
şi de la locul de desfăşurare a activităţii
reprezintă vehiculele utilizate de angajator pentru transportul
angajaţilor în scopul desfăşurării activităţii economice
la şi de la reşedinţa acestora/locul convenit de comun acord la
sediul angajatorului sau la şi de la sediul angajatorului la locul în care
se desfăşoară efectiv activitatea ori la şi de la
reşedinţa angajaţilor/locul convenit de comun acord la locul de
desfăşurare a activităţii, atunci când există
dificultăţi evidente de a găsi alte mijloace de transport
şi există un acord colectiv între angajator şi angajaţi
prin care angajatorul se obligă să asigure gratuit acest transport;
g) vehiculele utilizate exclusiv de agenţi de recrutare a
forţei de muncă sunt vehiculele utilizate în cadrul
activităţii agenţiilor de plasare a forţei de muncă de
către personalul care se ocupă în principal cu recrutarea şi
plasarea forţei de muncă. Se limitează deductibilitatea taxei la
cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de recrutare a forţei de
muncă.
(2) În sensul art. 145^1 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prin
vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată se înţelege
vehiculele care contribuie în mod esenţial la prestarea directă a
serviciilor cu plată şi fără de care serviciile nu pot fi
efectuate."
27. La punctul 53, alineatele (2), (6) şi (7) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(2) În baza prevederilor art. 148 lit. a) din Codul fiscal,
persoana impozabilă poate să ajusteze taxa nededusă
aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor şi
activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de
capital conform art. 149 din Codul fiscal, activelor corporale fixe în curs de
execuţie, constatate pe bază de inventariere, în situaţia în
care persoana impozabilă câştigă dreptul de deducere a taxei ca
urmare a unor situaţii cum ar fi:
a) modificări legislative;
b) modificări ale obiectului de activitate;
c) alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care nu dau drept
de deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de
operaţiuni care dau drept de deducere.
Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere
şi se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei
fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea, sau,
după caz, într-un decont de taxă ulterior.
[...]
(6) În baza art. 148 lit. a) şi c) din Codul fiscal, persoana
impozabilă trebuie să ajusteze, la data modificării intervenite,
taxa deductibilă aferentă serviciilor neutilizate, activelor
corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de
inventariere, în situaţia în care persoana impozabilă pierde dreptul
de deducere a taxei ca urmare a unor situaţii cum ar fi:
a) modificări legislative;
b) modificări ale obiectului de activitate;
c) alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care dau drept de
deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de
operaţiuni care nu dau drept de deducere.
Ajustarea reprezintă în această situaţie anularea
dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse
iniţial şi se evidenţiază în decontul de taxă aferent
perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea.
(7) În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri
de TVA a fost anulată de organele fiscale competente conform art. 153
alin. (9) lit. a)-e) din Codul fiscal, se consideră că activele
corporale fixe, care nu sunt amortizate integral, altele decât cele care sunt
considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, sunt alocate
pe perioada în care nu au avut un cod valabil de TVA unei activităţi
fără drept de deducere, fiind obligatorie ajustarea taxei conform
art. 148 lit. c) din Codul fiscal pentru valoarea rămasă
neamortizată. Ajustarea se efectuează în funcţie de cota de
taxă în vigoare la data achiziţiei activului corporal fix. În sensul
prezentelor norme, prin valoare rămasă neamortizată se înţelege
valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea
contabilă. Ajustarea va fi reflectată în ultimul decont de taxă
depus înainte de anularea înregistrării în scopuri de TVA a persoanei
impozabile. În cazul în care nu a evidenţiat corect sau nu a efectuat ajustările
de taxă prevăzute, persoana impozabilă va declara şi va
plăti sumele rezultate din ajustarea taxei, potrivit procedurii stabilite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală. După înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, persoanele impozabile pot ajusta, în conformitate cu prevederile
alin. (2) lit. b), taxa aferentă activelor corporale fixe, altele decât
cele care sunt considerate bunuri de capital potrivit art. 149 din Codul
fiscal, pentru valoarea rămasă neamortizată, inclusiv în
situaţia în care acestea au fost livrate în regim de taxare în perioada în
care nu au avut un cod valabil de TVA, în cadrul procedurii de executare
silită. Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă
depus după înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau,
după caz, într-un decont ulterior."
28. Punctul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital
Art. 149. - (1) În sensul prezentului articol:
a) bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe,
definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, precum şi operaţiunile de
construcţie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv
reparaţiile ori lucrările de întreţinere a acestor active, chiar
în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de
beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui alt
contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte
persoane; nu sunt considerate bunuri de capital activele corporale fixe
amortizabile a căror durată normală de utilizare stabilită
pentru amortizarea fiscală este mai mică de 5 ani; activele corporale
fixe de natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului sunt
considerate bunuri de capital la locator/finanţator dacă limita
minimă a duratei normale de utilizare este egală sau mai mare de 5
ani; b) bunurile care fac obiectul
închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de
punere a acestora la dispoziţia unei persoane sunt considerate bunuri de
capital aparţinând persoanei care le închiriază, le dă în
leasing sau le pune la dispoziţia altei persoane;
c) ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate
bunuri de capital;
d)
taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa
achitată sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni
legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau
modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată,
aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau cea
aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori
întreţinerii bunurilor de capital.
(2) Taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, în
condiţiile în care nu se aplică regulile privind livrarea către
sine sau prestarea către sine, se ajustează, în situaţiile
prevăzute la alin. (4) lit. a)-d):
a) pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital
achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute la lit. b);
b) pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau
achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau
modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei
transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea
totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.
(3) Perioada de ajustare începe:
a) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost
achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la
alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate
după data aderării;
b) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt
recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit.
b), care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală
a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa
plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă
anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior
anului aderării;
c) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost
achiziţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit.
b), care sunt achiziţionate, şi se efectuează pentru suma
integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru
taxa plătită sau datorată înainte de data aderării,
dacă formalităţile legale pentru transferul titlului de
proprietate de la vânzător la cumpărător s-au îndeplinit în anul
aderării sau într-un an ulterior anului aderării;
d) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite
pentru prima dată după transformare sau modernizare, pentru
transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute
la alin. (2) lit. b), a căror valoare este de cel puţin 20% din
valoarea totală a bunului imobil transformat sau modernizat, şi se
efectuează pentru suma taxei deductibile aferente transformării sau
modernizării, inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei
transformări sau modernizări, plătită ori datorată
înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări după
transformare sau modernizare este anul aderării sau un an ulterior
aderării.
(4) Ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin. (1) lit. d) se
efectuează:
a) în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana
impozabilă:
1. integral sau parţial, pentru alte scopuri decât activităţile
economice;
2. pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a
taxei;
3. pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a
taxei într-o măsură diferită faţă de deducerea
iniţială;
b) în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la
calculul taxei deduse;
c) în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de
deducere a fost integral sau parţial limitat face obiectul oricărei
operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul unei livrări
de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la
valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv;
d) în situaţia în care bunul de capital îşi încetează
existenţa, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că
respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei
livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
e) în cazurile prevăzute la art. 138.
(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se
efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2).
Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în care intervine
evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare,
incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare. Prin
norme se stabilesc reguli tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul
2007 sa efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o
cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă
iniţial;
b) pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se
efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere
pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după
caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se
efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic,
pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în
cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2);
c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d),
ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine
evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru
toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare,
incluzând anul în care apare obligaţia ajustării;
d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se
efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138, conform
procedurii prevăzute în norme.
(5^1) Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente
care vor genera ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea
statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c) se vor
efectua pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de
ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente.
(6) Persoana impozabilă trebuie să păstreze o
situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei
deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al
ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie
păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa
aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi
se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita
ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale
privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi
perioadă.
(7) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care
suma care ar rezulta ca urmare a ajustărilor este neglijabilă,
conform prevederilor din norme.
Norme metodologice:
54. (1) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul
închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de
punere a acestora la dispoziţia unei persoane se efectuează de
către persoana care închiriază, dă în leasing ori pune la
dispoziţia altei persoane bunurile respective, cu excepţia
situaţiei prevăzute la alin. (2). Data la care bunul se
consideră achiziţionat din punctul de vedere al taxei pe valoarea
adăugată de locatar/utilizator este data la care se face transferul
dreptului de proprietate de către locator/finanţator. Pentru taxa
aferentă achiziţiei bunurilor de capital care au fost cumpărate
de locatar/utilizator printr-un contract de leasing, perioada de ajustare
începe la data de 1 ianuarie a anului în care a avut loc transferul dreptului
de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se efectuează pentru suma
integrală a taxei deductibile aferente bunurilor de capital, inclusiv
pentru taxa plătită sau datorată înainte de data transferului
dreptului de proprietate. În sensul art. 149 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal, prin durată normală de funcţionare se înţelege
durata normală de utilizare stabilită pentru amortizarea
fiscală, în cazul activelor corporale fixe de natura mijloacelor fixe
amortizabile conform prevederilor legale în vigoare. Activele corporale fixe de
natura mijloacelor fixe amortizabile care fac obiectul leasingului sunt
considerate bunuri de capital la locator/finanţator dacă limita
minimă a duratei normale de utilizare este egală sau mai mare de 5
ani.
(2) Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă
transformării sau modernizării unui bun imobil ori a unei
părţi a acestuia se ajustează de către persoana la
dispoziţia căreia este pus bunul imobil sau o parte a acestuia în
situaţia în care lucrările de transformare ori modernizare sunt
efectuate de către această persoană, iar valoarea fiecărei
transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea
totală după transformarea ori modernizarea bunului imobil sau a
părţii de bun imobil. În situaţia în care valoarea fiecărei
transformări sau modernizări nu depăşeşte 20% din
valoarea totală după transformarea ori modernizarea bunului imobil
sau a părţii de bun imobil, nu se efectuează ajustări privind
taxa pe valoarea adăugată conform art. 149 sau art. 148 din Codul
fiscal. În sensul prezentelor norme metodologice sunt luate în considerare
operaţiunile de transformare sau modernizare care conduc la majorarea
valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei depăşiri se
vor avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, aşa cum
sunt înregistrate în contabilitate. Se consideră că bunurile sunt
folosite pentru prima dată după transformare ori modernizare, pentru
transformările sau modernizările bunurilor de capital prevăzute
la art. 149 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, la data semnării de
către beneficiar a procesului-verbal de recepţie definitivă a
lucrărilor de transformare a construcţiei în cauză. Prin
proces-verbal de recepţie definitivă se înţelege procesul-verbal
de recepţie la terminarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de
transformare în regie proprie a unei construcţii, data primei
utilizări a bunului după transformare este data documentului pe baza
căruia este majorată valoarea activului corporal fix cu valoarea
transformării respective.
(3) În situaţia în care în cursul perioadei de ajustare expiră
contractul de închiriere, leasing, concesionare sau orice alt tip de contract
prin care bunul imobil ori o parte a acestuia a fost pus/pusă la
dispoziţia altei persoane şi bunul de capital este restituit
proprietarului, se consideră că bunul de capital constând în
modernizările/transformările efectuate conform alin. (2) îşi
încetează existenţa în cadrul activităţii economice a
persoanei impozabile care a utilizat bunul respectiv, conform art. 149 alin.
(4) lit. d) din Codul fiscal. Ajustarea deducerii aferente operaţiunilor
de transformare sau modernizare se realizează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în
care bunul este restituit proprietarului, în conformitate cu prevederile art.
149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
(4) În cazul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri
de TVA a fost anulată de organele fiscale competente conform art. 153
alin. (9) lit. a)-e) din Codul fiscal, se consideră că bunurile de
capital nu sunt alocate unei activităţi economice pe perioada în care
nu au avut un cod valabil de TVA, fiind obligatorie ajustarea taxei conform
art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal. Ajustarea va fi reflectată
în ultimul decont de taxă depus înainte de anularea înregistrării în
scopuri de TVA a persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal, persoanele impozabile pot ajusta taxa
aferentă bunurilor de capital proporţional cu perioada
rămasă din perioada de ajustare, în conformitate cu prevederile art.
149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. În situaţia bunurilor de capital
livrate în cadrul procedurii de executare silită, în regim de taxare, în
perioada în care persoanele impozabile nu au avut un cod valabil de TVA,
persoanele impozabile pot ajusta taxa aferentă acestora proporţional
cu perioada rămasă din perioada de ajustare, determinată în
funcţie de anul în care a avut loc livrarea bunurilor respective.
Ajustarea va fi reflectată în primul decont de taxă depus după
înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile sau, după caz,
într-un decont ulterior.
(5) Începând cu anul 2008, conform art. 149 alin. (4) lit. a) din Codul
fiscal, dacă bunul de capital este utilizat total sau parţial în alte
scopuri decât activităţile economice ori pentru realizarea de
operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se
realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din
perioada de ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei
de utilizare şi proporţional cu partea din bunul de capital
utilizată în aceste scopuri. În cazul în care dreptul de deducere aferent
bunului de capital achiziţionat se exercită pe bază de pro rata,
se aplică prevederile alin. (6). Dispoziţii tranzitorii pentru
bunurile de capital pentru care în anul 2007 nu s-a exercitat dreptul de
deducere pe bază de pro rata, ci s-a aplicat ajustarea pentru o cincime
sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare,
datorită faptului că nu erau utilizate integral pentru
operaţiuni care dau drept de deducere: la finele anului 2008, taxa
aferentă părţii din bunul de capital utilizate pentru
operaţiuni care nu dau drept de deducere, respectiv diferenţa
rămasă de 4/5 sau 19/20, va fi ajustată o singură dată
şi înscrisă în decontul lunii decembrie 2008 la rândul
corespunzător din decontul de taxă. Dispoziţia tranzitorie nu se
aplică în cazul în care în cursul anului 2008 trebuie efectuată
ajustarea o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, conform art. 149 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1, pentru situaţia prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal:
O
persoană impozabilă cumpără o clădire pentru
activitatea sa economică la data de 23 iulie 2007. La 1 august 2009,
această persoană se decide să utilizeze clădirea integral
în scop de locuinţă sau pentru operaţiuni scutite fără
drept de deducere. Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1
ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea trebuie
să se efectueze pentru toată taxa aferentă perioadei rămase
din perioada de ajustare (2009-2026) şi persoana respectivă trebuie
să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial.
Dacă ulterior clădirea va fi din nou utilizată pentru
operaţiuni cu drept de deducere, se va realiza ajustarea pentru toată
taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, în favoarea
persoanei impozabile, conform art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
Numărul ajustărilor poate fi nelimitat, acesta depinzând de
modificarea destinaţiei bunului respectiv în perioada de ajustare,
respectiv pentru operaţiuni care dau sau nu drept de deducere.
Exemplul nr. 2, pentru situaţia prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul fiscal achiziţionează un imobil în anul 2007 în
vederea desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere
şi deduce integral taxa pe valoarea adăugată la data
achiziţionării. În anul 2009 închiriază în întregime imobilul în
regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare
este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul
2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare (2009-2026)
şi persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi
din TVA dedusă iniţial.
Exemplul nr. 3, pentru situaţia prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul fiscal deţine un hotel care a fost cumpărat în
anul 2007 şi s-a dedus TVA de 6 milioane lei pentru cumpărarea
acestui imobil. În anul 2010, la parterul hotelului se amenajează un
cazinou care ocupă 30% din suprafaţa clădirii. Activitatea de
jocuri de noroc fiind scutită de TVA fără drept de deducere,
persoana respectivă trebuie să ajusteze taxa dedusă
iniţial, proporţional cu suprafaţa ocupată de cazinou.
Perioada de ajustare este de 20 de ani, cu începere de la 1 ianuarie 2007
şi până la finele anului 2026. Ajustarea trebuie să se efectueze
pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de
ajustare, la schimbarea destinaţiei unei părţi din clădire,
astfel:
-
pentru 2007, 2008, 2009, persoana impozabilă nu ajustează taxa
dedusă iniţial, aferentă acestor ani, care reprezintă
300.000 lei x 3 ani = 900.000 lei;
-
pentru perioada rămasă, 2010-2026 = 17 ani, taxa se ajustează
astfel:
-
5.100.000 lei x 30% = 1.530.000 lei - taxa nedeductibilă, care se înscrie
în decontul de taxă pe valoarea adăugată din perioada
fiscală în care apare modificarea de destinaţie. În situaţia în
care partea alocată cazinoului de 30% din clădire se
măreşte sau se micşorează, se fac ajustări
suplimentare în plus ori în minus conform aceleiaşi proceduri.
Exemplul nr. 4, pentru situaţia prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, dispoziţii tranzitorii:
O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform
art. 153 din Codul fiscal închiriază în cursul anului 2007 o clădire
care a fost cumpărată în cursul aceluiaşi an şi s-a dedus
TVA de 9 milioane lei aferentă bunului cumpărat. În cursul anului
2007, o parte din bunul imobil este închiriată în regim de scutire conform
art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, respectiv 50% din suprafaţa
bunului imobil. Persoana impozabilă a efectuat următoarea ajustare în
anul 2007:
9.000.000: 20 = 450.000; 450.000 x 50% = 225.000 lei, taxă de
ajustat aferentă anului 2007, care s-a înscris în decontul din decembrie
2007 la rubrica corespunzătoare cu semnul minus.
În anul 2008, persoana impozabilă trebuie să efectueze
următoarea ajustare: 225.000 x 19 = 4.275.000 lei, care se va înscrie în
decontul lunii decembrie cu semnul minus. Dacă, începând cu data de 1
ianuarie 2008 şi până în anul 2026 inclusiv, se va modifica
suprafaţa închiriată în regim de scutire în plus sau în minus, de
fiecare dată se vor efectua ajustări ale taxei pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în decontul lunii
în care a apărut fiecare modificare.
Dacă taxa aferentă aceluiaşi bun imobil s-ar fi dedus pe
bază de pro rata în anul 2007, nu se mai aplică ajustările din
exemplul nr. 4, ci se aplică ajustarea prevăzută la alin. (6).
(6) Pentru cazul prevăzut la art. 149 alin. (4) lit. b) din Codul
fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o
douăzecime din taxa dedusă iniţial pentru fiecare an în care
apar modificări ale elementelor taxei deduse, în funcţie de pro rata
definitivă la finele fiecărui an, conform procedurii descrise în exemplu.
Această ajustare se aplică pentru bunurile la achiziţia
cărora se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul fiscal.
Faţă de ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a)
din Codul fiscal, care se face de câte ori apare un eveniment care conduce la
ajustare, în cazul prevăzut la prezentul alineat ajustarea se va realiza
anual, pe durata întregii perioade de ajustare, atâta timp cât bunul de capital
este alocat unei activităţi în cazul căreia nu se poate
determina proporţia în care este utilizat pentru operaţiuni cu drept
de deducere şi fără drept de deducere. Dacă în cursul
perioadei de ajustare a unui bun de capital, pentru care se aplică metoda
de ajustare prevăzută de prezentul alineat, apare unul dintre
următoarele evenimente: bunul de capital este utilizat pentru alte scopuri
decât activitatea economică, este alocat unui sector de activitate care nu
dă drept de deducere, face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa
este deductibilă integral sau îşi încetează existenţa, taxa
se ajustează conform prevederilor alin. (5), (8) sau (9).
Exemplu: O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără
un utilaj la data de 1 noiembrie 2008, în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA,
adică 3.800 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa
dedusă este de 1.520 lei (3.800 lei x 40%). Pro rata definitivă
calculată la sfârşitul anului 2008 este de 30%.
La sfârşitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza
pro rata definitivă, respectiv 3.800 lei x 30% = 1.140 lei taxă de
dedus, care se compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie
(1.520 lei), iar diferenţa de 380 lei se înscrie în decontul din luna
decembrie ca taxă nedeductibilă. Această ajustare a deducerii se
referă la întreaga sumă dedusă iniţial provizoriu şi
prin urmare acoperă şi ajustarea aferentă primei cincimi pentru
bunurile de capital.
Ajustările pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se
realizează astfel:
TVA deductibilă se împarte la 5: 3.800 lei: 5 = 760 lei.
TVA efectiv dedusă în baza pro rata definitivă pentru prima
perioadă se împarte la rândul său la 5: 1.140 lei: 5 = 228 lei.
Rezultatul înmulţirii taxei pe valoarea adăugată
deductibile de 760 lei cu pro rata definitivă pentru fiecare dintre
perioadele următoare se va compara apoi cu 228 lei.
Diferenţa
rezultată va constitui ajustarea deducerii în favoarea fie a statului, fie
a persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul 2009:
-
pro rata definitivă pentru anul 2009 este de 50%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 50% = 380 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
deducerea suplimentară permisă: 380 lei - 228 lei = 152 lei.
Ajustarea pentru anul 2010:
-
pro rata definitivă pentru anul 2010 este de 20%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 20% = 152 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
- ajustare în favoarea statului: 228 lei - 152
lei = 76 lei.
Ajustarea pentru anul 2011:
-
pro rata definitivă pentru anul 2011 este de 25%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 25% = 190 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
ajustare în favoarea statului: 228 lei - 190 lei = 38 lei.
Ajustarea pentru anul 2012:
-
pro rata definitivă pentru anul 2012 este de 70%;
-
deducere autorizată: 760 lei x 70% = 532 lei;
-
deja dedus: 228 lei;
-
deducere suplimentară permisă: 532 lei - 228 lei = 304 lei.
Orice modificare a pro rata în anii următori, respectiv după
scurgerea ultimului an de ajustare (2012), nu va mai influenţa deducerile
efectuate pentru acest utilaj. Dar pentru livrări către sine nu
există limită de timp.
Dacă presupunem că utilajul ar fi vândut în cursul anului 2011
la valoarea de 15.000 lei plus 3.600 lei, reprezentând TVA calculată
aplicând cota de 24%, persoana impozabilă ar avea dreptul să
efectueze o ajustare în favoarea sa astfel:
-
taxa nededusă: 2.660 lei;
-
taxa colectată: 3.600 lei;
-
ajustare permisă: 2.660 lei x 2/5 = 1.064 lei (deoarece este mai mică
decât taxa colectată).
Dacă presupunem că acelaşi utilaj ar fi alocat în cursul
anului 2010 unui sector de activitate care nu dă drept de deducere sau
îşi încetează existenţa ori este utilizat pentru alte scopuri
decât activitatea economică, persoana impozabilă ar avea
obligaţia să efectueze următoarele ajustări:
-
perioada rămasă din perioada de ajustare: 2 ani;
-
taxa dedusă iniţial: 1.140 lei;
-
ajustare în favoarea bugetului de stat: 228 lei x 2/5 = 456 lei.
(7) Ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din
Codul fiscal nu se efectuează în situaţia în care sunt aplicabile
prevederile art. 128 alin. (4) lit. a), b) şi d) din Codul fiscal
referitoare la livrarea către sine, precum şi în situaţia în
care nu are loc o livrare de bunuri în conformitate cu prevederile art. 128
alin. (8) din Codul fiscal, cu excepţia casării activelor corporale
fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art. 149 alin.
(1) lit. a) din Codul fiscal. În situaţia în care casarea activelor
corporale fixe care sunt bunuri de capital în conformitate cu prevederile art.
149 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal este realizată în conformitate cu
prevederile unui act normativ care impune casarea respectivelor active, nu se
efectuează ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5)
din Codul fiscal.
(8) Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4)
lit. c) din Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în
care apare obligaţia ajustării, fiind de până la o cincime ori,
după caz, o douăzecime pe an din valoarea taxei nededuse până la
momentul ajustării, şi se înscrie în decontul de taxă aferent
perioadei fiscale în care apare livrarea sau orice altă operaţiune
pentru care taxa aferentă bunului de capital este deductibilă.
Prevederile prezentului alineat se completează cu cele ale pct. 38 şi
39.
(9) Ajustarea taxei deductibile prevăzute la art. 149 alin. (4)
lit. d) din Codul fiscal se efectuează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în
care apare obligaţia ajustării, şi este de până la o
cincime sau, după caz, o douăzecime pe an din valoarea taxei deduse
iniţial, fiind operată în decontul de TVA aferent perioadei fiscale
în care bunurile de capital îşi încetează existenţa, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (7). Casarea unui bun de
capital înainte de expirarea duratei normale de funcţionare a acestuia nu
este considerată livrare către sine, dar se aplică prevederile
referitoare la ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa
în cadrul perioadei de ajustare.
Exemplu: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix
a cărui durată normală de funcţionare este de 7 ani, la
data de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei),
şi deduce 1.900 lei.
La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz
există o ajustare în favoarea statului, în valoare de 3 cincimi din 1.900
lei, respectiv 1.140 lei.
(10) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital, conform
art. 149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, se efectuează în cazul în
care furnizorul ajustează baza de impozitare conform art. 138 lit. a)-c)
din Codul fiscal. Ajustarea se efectuează pentru toată taxa
aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare în perioada
fiscală în care apar situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a)-c)
din Codul fiscal, pe baza facturii emise de furnizor. Ajustările
ulterioare prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. a)-d) din Codul fiscal se
vor efectua ţinându-se cont de taxa dedusă după efectuarea
ajustării prevăzute de prezentul alineat.
(11) În vederea ajustării taxei deductibile aferente bunurilor de
capital, persoanele impozabile sunt obligate să ţină un registru
al bunurilor de capital, în care să evidenţieze pentru fiecare bun de
capital, astfel cum este definit la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal,
următoarele informaţii:
a) data achiziţiei, fabricării, finalizării construirii
sau transformării/modernizării;
b) valoarea (baza de impozitare) bunului de capital;
c) taxa deductibilă aferentă bunului de capital;
d) taxa dedusă;
e) ajustările efectuate conform art. 149 alin. (4) din Codul
fiscal.
(12) Prevederile art. 149 din Codul fiscal şi ale prezentului punct
se aplică şi de către persoanele impozabile care efectuează
operaţiuni imobiliare constând în operaţiuni de livrare, închiriere,
leasing, arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare,
efectuate în legătură cu bunurile imobile.
(13) În sensul art. 149 alin. (7) din Codul fiscal, nu se
efectuează ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor de capital în
situaţia în care suma care ar rezulta ca urmare a ajustării
fiecărui bun de capital este mai mică de 1.000 lei."
29. Punctul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile
din România
Art. 150. - (1) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea
adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care
efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu
excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei
conform alin. (2)-(6) şi art. 160.
(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă,
inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1, care este beneficiar
al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 133 alin.
(2) şi care sunt furnizate de către o persoană impozabilă
care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată
a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul
României conform prevederilor art. 125^1 alin. (2), chiar dacă este
înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(3) Taxa este datorată de orice persoană înregistrată
conform art. 153 sau 153^1, căreia i se livrează gaze naturale sau
energie electrică în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1)
lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană
impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată
a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul
României conform prevederilor art. 125^1 alin. (2), chiar dacă este
înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 alin. (4) sau
(5).
(4) Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana
juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 sau 153^1, care este beneficiarul unei livrări ulterioare
efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele
condiţii:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie
stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat
membru şi să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a
acestor bunuri în România care nu este impozabilă conform art. 126 alin.
(8) lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la
pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul
revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât
statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în
scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; şi
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe
beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata
taxei pentru livrarea respectivă.
(5) Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile
ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1)
lit. a) şi d).
(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)-(5), în
cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o
persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu
este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de
bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor
art. 125^1 alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform
art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă
sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau
nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 153,
care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii
care au loc în România, conform art. 132 sau 133.
[...]
Norme metodologice:
55. (1) O persoană impozabilă care are sediul
activităţii economice în România şi livrează bunuri sau
prestează servicii de la un sediu fix situat în afara României către
beneficiari persoane impozabile stabilite în România, iar locul acestor
operaţiuni este considerat a fi în România, conform art. 132 sau 133 din
Codul fiscal, nu poate fi considerată ca nefiind stabilită în
România, chiar dacă sediul activităţii economice nu
participă la livrarea bunurilor şi/sau la prestarea serviciilor,
fiind persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din
Codul fiscal.
(2) În sensul art. 150 alin. (5) din Codul fiscal, persoana
obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din
cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile
prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia
cazului în care bunurile ies din regimurile ori situaţiile respective
printr-un import, caz în care se aplică prevederile art. 151^1 din Codul
fiscal şi pct. 59.
(3) Prevederile art. 150 alin. (6) din Codul fiscal nu se aplică în
cazul vânzărilor la distanţă realizate dintr-un stat membru în
România de o persoană nestabilită în România, pentru care locul
livrării este în România conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul
fiscal, persoana nestabilită în România fiind obligată să se
înregistreze în România în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal.
(4) În cazul serviciilor taxabile achiziţionate intracomunitar,
taxa este datorată conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv
în situaţia în care beneficiarul persoană impozabilă stabilit în
România nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se înregistra în scopuri de
TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal."
30. La punctul 59 alineatul (1), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"a) cumpărătorul către care se expediază
bunurile la data la care taxa devine exigibilă la import sau, în
absenţa acestui cumpărător, proprietarul bunurilor la
această dată. Prin excepţie, furnizorul bunului sau un furnizor
anterior poate opta pentru calitatea de importator. Orice livrări
anterioare importului nu sunt impozabile în România, cu excepţia
livrărilor de bunuri pentru care se aplică regulile prevăzute la
art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul fiscal;"
31. Punctul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în România
conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri
anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului
de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de
schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării
şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate aplica scutirea de
taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru
operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor
intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin.
(2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru
aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv
taxa în situaţia prevăzută la alin. (7) şi (7^1), a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de
persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau,
după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de
o mică întreprindere, a operaţiunilor rezultate din activităţi
economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca
fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul
în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145
alin. (2) lit. b), a operaţiunilor scutite cu drept de deducere şi a
celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii
activităţii principale, cu excepţia următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum
sunt definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana
impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite
conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(3) Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate
opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
(4) O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate
beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul
începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri
anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire şi
nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).
(5) Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe
o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de
scutire prevăzut la alin. (1) se determină proporţional cu
perioada rămasă de la înfiinţare şi până la
sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerânduse o lună
calendaristică întreagă.
(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire
şi a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2),
este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1)
ori, după caz, la alin. (5) trebuie să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau
depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii
plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice
următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit.
Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării
în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă
respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere,
organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii
privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar
fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art. 153.
(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 care în cursul anului calendaristic precedent nu
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) sau,
după caz, plafonul determinat conform alin. (5) poate solicita scoaterea
din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiţia ca la
data solicitării să nu fi depăşit plafonul de scutire
pentru anul în curs, calculat proporţional cu perioada scursă de la
începutul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună
calendaristică întreagă. Solicitarea se poate depune la organele fiscale
competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare
perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă în conformitate cu
prevederile art. 156^1. Anularea va fi valabilă de la data
comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA.
Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona
solicitările de scoatere din evidenţa persoanelor înregistrate în
scopuri de TVA a persoanelor impozabile cel târziu până la finele lunii în
care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de
anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin
toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri
de TVA conform art. 153. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea
din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de
taxă prevăzut la art. 156^2, indiferent de perioada fiscală
aplicată conform art. 156^1, până la data de 25 a lunii
următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a
înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus,
persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea
rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de
taxă, conform prezentului titlu. Prin excepţie, persoanele impozabile
care solicită în cursul anului 2012 scoaterea din evidenţa
persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului alineat nu au
obligaţia să efectueze ajustările de taxă
corespunzătoare scoaterii din evidenţă pentru
bunurile/serviciile achiziţionate până la data de 30 septembrie 2011
inclusiv.
(7^1) Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, potrivit alin. (7), persoana
impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de
afaceri, determinată conform alin. (2), mai mare sau egală cu
plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), are obligaţia să
respecte prevederile prezentului articol şi, după înregistrarea în
scopuri de taxă conform art. 153, are dreptul să efectueze
ajustările de taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi
reflectate în primul decont de taxă depus după înregistrarea în
scopuri de TVA conform art. 153 a persoanei impozabile sau, după caz,
întrun decont ulterior.
(7^2) Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7),
scoaterea din evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 153, dar are obligaţia de a se înregistra în scopuri de
taxă, conform art. 153^1, trebuie să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 153^1, concomitent cu solicitarea de scoatere din
evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 153. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153^1, va fi
valabilă începând cu data anulării înregistrării în scopuri de
TVA conform art 153. Prevederile prezentului alineat se aplică şi în
cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în
scopuri de TVA, conform art. 153^1, concomitent cu solicitarea de scoatere din
evidenţa persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 153.
(8) Persoana impozabilă care aplică regimul special de
scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în
condiţiile art. 145 şi 146;
b) nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt
document;
c) abrogată.
(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi ajustările
de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.
Norme metodologice:
61. (1) În sensul art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, o operaţiune
este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc
cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 47 alin. (3).
(2) La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin.
(1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri
încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării
pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal.
Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152
alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcţie de cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României la data
aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei.
(3) Persoanele impozabile care, dacă ar fi înregistrate normal în
scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, ar aplica un regim
special de taxă conform prevederilor art. 152^1 şi 152^2 din Codul
fiscal vor lua în calculul determinării cifrei de afaceri prevăzute
la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal numai baza impozabilă pentru
respectivele operaţiuni determinată în conformitate cu prevederile
art. 152^1 şi 152^2 din Codul fiscal.
(4) Activele fixe corporale prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal sunt cele definite la art. 125^1 alin. (1) pct. 3 din Codul
fiscal, iar activele necorporale sunt cele definite de legislaţia
contabilă şi care din punctul de vedere al taxei sunt considerate
servicii.
(5) În sensul art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, persoana
impozabilă care optează pentru aplicarea regimului normal de
taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul
fiscal şi să aplice regimul normal de taxă începând cu data
înregistrării.
(6) Persoana impozabilă care solicită scoaterea din
evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal în vederea aplicării regimului special de scutire, conform
art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, are obligaţia să ajusteze taxa
deductibilă aferentă:
a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate
pe bază de inventariere, în momentul trecerii la regimul de scutire;
b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care
perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor
corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de
inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul de
scutire. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital,
se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la
momentul trecerii la regimul de scutire. În cazul bunurilor de capital se
aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi
obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit
conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal înainte de
data anulării calităţii de persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA conform art 153 din Codul fiscal şi al
căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc
după această dată.
(7) Ajustarea taxei deductibile pentru bunurile mobile corporale, altele
decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal,
prevăzută la alin. (6), se realizează potrivit prevederilor art.
128 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Ajustarea pentru activele corporale
fixe în curs de execuţie, pentru serviciile neutilizate, precum şi
pentru situaţiile prevăzute la alin. (6) lit. c) se efectuează
potrivit art. 148 din Codul fiscal, prin anularea taxei deductibile.
Ajustările de taxă realizate conform art. 128 alin. (4) lit. c)
şi art. 148 din Codul fiscal se efectuează în funcţie de cota de
taxă în vigoare la data achiziţiei bunurilor mobile corporale.
(8) Valoarea rezultată ca urmare a efectuării ajustărilor
de taxă conform alin. (6) se evidenţiază în ultimul decont de
taxă depus conform art. 152 alin. (7) din Codul fiscal sau, după caz,
potrivit art. 156^3 alin. (9) din Codul fiscal. În situaţia în care
organele de inspecţie fiscală constată că persoana
impozabilă nu a evidenţiat corect sau nu a efectuat ajustările
de taxă prevăzute la alin. (6), acestea vor stabili valoarea
corectă a ajustărilor de taxă şi, după caz, vor
solicita plata sau vor dispune restituirea taxei rezultate ca urmare a
ajustării.
(9) În cazul activelor corporale fixe achiziţionate printr-un
contract de leasing, dacă transferul dreptului de proprietate asupra
bunurilor are loc după scoaterea din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA a locatarului/utilizatorului în baza
prevederilor art. 152 alin. (7) din Codul fiscal, acesta are obligaţia,
până cel târziu pe data de 25 a lunii următoare celei în care a
intervenit transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, să
ajusteze:
a) taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital, inclusiv
taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului
de proprietate, potrivit prevederilor art. 149 din Codul fiscal şi pct.
54;
b)
taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, constatate pe
bază de inventariere, altele decât cele care sunt considerate bunuri de
capital conform art. 149 din Codul fiscal, corespunzător valorii
rămase neamortizate la momentul transferului dreptului de proprietate,
conform art. 128 alin. (4) lit. c) din
Codul fiscal.
Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală se va stabili procedura de declarare şi
plată a sumelor rezultate din ajustarea taxei.
(10) În sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele
impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin
opţiune conform prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu prevederile
art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, şi persoanele impozabile care
solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul
depăşirii plafonului de scutire în termenul stabilit la art. 152
alin. (6) din Codul fiscal au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:
a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate
pe bază de inventariere, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;
b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care
perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor
corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de
inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul trecerii la regimul normal
de taxă. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de
capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate
la momentul trecerii la regimul normal de taxă. În cazul bunurilor de
capital se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi
obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit
conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal înainte de
data trecerii la regimul normal de taxă şi al căror fapt
generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după
această dată.
(11) Ajustările efectuate conform alin. (10) se înscriu în primul
decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă
conform art. 153 din Codul fiscal a persoanei impozabile sau, după caz,
într-un decont ulterior.
(12) Pentru ajustarea taxei prevăzute la alin. (10), persoana
impozabilă trebuie să îndeplinească condiţiile şi
formalităţile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal. Prin
excepţie de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura
pentru achiziţii de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în
scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conţină
menţiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit
persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
32. La punctul 62, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(5) Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în
scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au
făcut sau nu obiectul inspecţiei fiscale, au dreptul să ajusteze
în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont
ulterior, în condiţiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal:
a) taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc şi
serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost
înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea
în termenul prevăzut de lege;
b) taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe,
inclusiv celor aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea sa la
data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri
de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut
de lege, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de
ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul
fiscal, să nu fi expirat. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile
de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase
neamortizate la data respectivă. În cazul bunurilor de capital se
aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal;
c) taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri
şi servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care
persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă
dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea
şi data la care a fost înregistrată, inclusiv taxa deductibilă
aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii pentru care
exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a)
şi b) din Codul fiscal înainte de data la care persoana respectivă ar
fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat
înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi al căror fapt
generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc în perioada
cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost
înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul
prevăzut de lege înregistrarea şi data la care a fost
înregistrată;
d) taxa deductibilă aferentă achiziţiilor de bunuri
şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv pentru care
exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a)
şi b) din Codul fiscal înainte de data la care persoana respectivă ar
fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat
înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi al căror fapt
generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după
înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de taxă."
33. Punctul 65 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Regimul special pentru aurul de investiţii
Art. 152^3. - (1) Aurul de investiţii înseamnă:
a) aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe
pieţele de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la
mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor
sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b) monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii:
1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2. sunt reconfecţionate după anul 1800;
3. sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de
origine; şi
4. sunt vândute în mod normal la un preţ care nu
depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului
conţinut de monede cu mai mult de 80%.
(2) În sensul prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1)
lit. b) nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.
(3) Următoarele operaţiuni sunt scutite de taxă:
a) livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de
aur de investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru
aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi
cuprinzând mai ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă
un drept de proprietate sau de creanţă asupra aurului de
investiţii, precum şi operaţiunile referitoare la aurul de
investiţii care constau în contracte la termen futures şi forward,
care dau naştere unui transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă
asupra aurului de investiţii;
b) serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiţii,
prestate de agenţi care acţionează în numele şi pe seama
unui mandant.
(4) Persoana impozabilă care produce aurul de investiţii sau
transformă orice aur în aur de investiţii poate opta pentru regimul
normal de taxă pentru livrările de aur de investiţii către
altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite,
conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(5) Persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în
scopuri industriale poate opta pentru regimul normal de taxă, pentru
livrările de aur de investiţii prevăzut la alin. (1) lit. a)
către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi
scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(6) Intermediarul care prestează
servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele şi în contul unui
mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a exercitat
opţiunea prevăzută la alin. (4).
(7) Opţiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită
printro notificare transmisă organului fiscal competent. Opţiunea
intră în vigoare la data înregistrării notificării la organele
fiscale sau la data depunerii acesteia la poştă, cu confirmare de
primire, după caz, şi se aplică tuturor livrărilor de aur
de investiţii efectuate de la data respectivă. În cazul opţiunii
exercitate de un intermediar, opţiunea se aplică pentru toate
serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul
aceluiaşi mandant care şi-a exercitat opţiunea prevăzută
la alin. (5). În cazul exercitării opţiunilor prevăzute la alin.
(4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.
(8) În cazul în care livrarea de aur de investiţii este
scutită de taxă, conform prezentului articol, persoana impozabilă
are dreptul să deducă:
a) taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile de aur
de investiţii efectuate de la o persoană care şi-a exercitat
opţiunea de taxare;
b) taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile
intracomunitare sau importul de aur, care este ulterior transformat în aur de
investiţii de persoana impozabilă sau de un terţ în numele
persoanei impozabile;
c) taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în
beneficiul său, constând în schimbarea formei, greutăţii sau
purităţii aurului, inclusiv aurului de investiţii.
(9) Persoana impozabilă care produce aur de investiţii sau
transformă aurul în aur de investiţii are dreptul la deducerea taxei
datorate sau achitate pentru achiziţii legate de producţia sau
transformarea aurului respectiv.
(10) Pentru livrările de aliaje sau semifabricate din aur cu titlul
mai mare sau egal cu 325 la mie, precum şi pentru livrările de aur de
investiţii, efectuate de persoane impozabile care şi-au exercitat
opţiunea de taxare către cumpărători persoane impozabile,
cumpărătorul este persoana obligată la plata taxei, conform
normelor.
(11) Persoana impozabilă care comercializează aur de
investiţii va ţine evidenţa tuturor tranzacţiilor cu aur de
investiţii şi va păstra documentaţia care să
permită identificarea clientului în aceste tranzacţii. Aceste
evidenţe se vor păstra minimum 5 ani de la sfârşitul anului în
care operaţiunile au fost efectuate.
Norme metodologice:
65. (1) În scopul implementării art. 152^3 alin. (1) din Codul
fiscal, greutăţile acceptate pe pieţele de lingouri cuprind cel
puţin următoarele unităţi şi greutăţi:
*T*
Unitate Greutăţi
tranzacţionate
Kg 12,5/1
Gram 500/250/100/50/20/10/5/2,5/2
Uncie (1 oz = 31,1035 g) 100/10/5/1/1/2/1/4
Tael
(1 tael = 1,193 oz
(unitate de măsură
chinezească) 10/5/1
Tola
(10 tolas = 3,75 oz)
(unitate de măsură
indiană) 10
*ST*
(2) În sensul art. 152^3 alin. (1) lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, prin
monede reconfecţionate după anul 1800 se înţelege monedele care
sunt bătute după anul 1800.
(3) Notificarea prevăzută la art. 152^3 alin. (7) din Codul
fiscal trebuie să fie efectuată anterior operaţiunilor
cărora le este aferentă şi trebuie să cuprindă
următoarele informaţii:
a) prevederile legale în baza cărora este efectuată, precum
şi dacă persoana impozabilă exercită opţiunea în
calitate de furnizor sau de intermediar;
b) numele şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile în beneficiul căreia s-au efectuat sau se vor efectua
livrările, precum şi baza de impozitare a acestora.
(4) În aplicarea prevederilor art. 152^3 alin. (10) din Codul fiscal,
cumpărătorul, persoană impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, este persoana obligată
la plata taxei pentru:
a) livrările în interiorul ţării de aliaje ori
semifabricate din aur cu titlul mai mare sau egal cu 325 la mie;
b) livrările de aur de investiţii efectuate în interiorul
ţării de persoane impozabile care şi-au exercitat opţiunea
de taxare pentru respectivele livrări.
34. Punctul 66 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul
activităţii economice în România şi realizează sau
intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică
operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe valoarea
adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea
în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare
înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:
a) înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în
următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o
cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de
scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de
scutire pentru întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o
cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la
art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de
taxă;
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin.
(1), în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a
depăşit acest plafon;
c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an
calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art.
152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d) dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă
şi optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2) Persoana impozabilă care
are sediul activităţii economice în afara României, dar este
stabilită în România printr-un sediu fix conform art. 1251 alin. (2) lit.
b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în
România, astfel:
a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care urmează
să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este
obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă
serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este
stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru;
b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în care urmează
să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul
fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă
stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are
obligaţia de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului
din legislaţia statului membru respectiv al art. 150 alin. (2);
c) înainte de realizarea unor activităţi economice de la
respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 125^1 alin. (2) lit.
b) şi c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept de
deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 143
alin. (2);
2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de taxa pe
valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele
prevăzute la lit. a) şi b);
3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru
taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca
persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional
livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în
România conform art. 1251 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri
de TVA în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA
la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul
României care dau drept de deducere a taxei, altele decât serviciile de
transport şi serviciile auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin.
(1) lit. c)-m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1 din Codul fiscal,
înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia
situaţiilor în care persoana obligată la plata taxei este
beneficiarul, conform art. 150 alin. (2)-(6). Nu sunt obligate să se
înregistreze în România, conform acestui articol, persoanele stabilite în afara
Comunităţii Europene care efectuează servicii electronice
către persoane neimpozabile din România şi care sunt înregistrate
într-un alt stat membru, conform regimului special pentru servicii electronice,
pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitatea Europeană.
Persoana impozabilă care nu este stabilită în România conform art.
125^1 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România
conform art. 153, poate solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă
efectuează în România oricare dintre următoarele operaţiuni:
a) importuri de bunuri;
b) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e),
dacă optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
c) operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f),
dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune
conform art. 141 alin. (3).
(5) Va solicita înregistrarea în
scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea
operaţiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România
şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care
intenţionează:
a) să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri
pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau
b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri
scutită de taxă.
(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în
România, care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, poate, în condiţiile stabilite prin norme, să îşi
îndeplinească această obligaţie prin desemnarea unui
reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate
care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în România
este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să se înregistreze
prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA,
conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea,
conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(7^1) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili
criterii pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA a
societăţilor comerciale cu sediul activităţii economice în
România înfiinţate în baza Legii
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
care sunt supuse înmatriculării la registrul comerţului. Organele
fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana
impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a
desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în
scopuri de TVA. Prin excepţie de la prevederile alin. (7), organele
fiscale competente nu vor înregistra în scopuri de TVA persoanele impozabile
care nu îndeplinesc criteriile stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(8) În cazul în care o persoană este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit.
b), alin. (2), (4) sau (5), şi nu solicită înregistrarea, organele
fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(9) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei
persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) dacă este declarată inactivă conform prevederilor art. 78^1 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, de la data declarării ca
inactivă;
b) dacă a intrat în inactivitate temporară, înscrisă în
registrul comerţului, potrivit legii, de la data înscrierii menţiunii
privind inactivitatea temporară în registrul comerţului;
c) dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau
persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal
infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la <LLNK 12001
75131 302 2 61>art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr.
75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului
fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale
competente;
d) dacă nu a depus pe parcursul unui semestru calendaristic niciun
decont de taxă prevăzut la art. 156^2, dar nu este în situaţia
prevăzută la lit. a) sau b), din prima zi a celei de-a doua luni
următoare respectivului semestru calendaristic. Aceste prevederi se
aplică numai în cazul persoanelor pentru care perioada fiscală este
luna sau trimestrul;
e) dacă în deconturile de taxă depuse pentru 6 luni
consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul persoanelor care au
perioada fiscală luna calendaristică, şi pentru două
perioade fiscale consecutive în cursul unui semestru calendaristic, în cazul
persoanelor impozabile care au perioada fiscală trimestrul calendaristic,
nu au fost evidenţiate achiziţii de bunuri/servicii şi nici
livrări de bunuri/prestări de servicii, realizate în cursul acestor
perioade de raportare, din prima zi a celei de-a doua luni următoare
respectivului semestru calendaristic;
f)
dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era
obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să
solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol;
g) în situaţia prevăzută la art. 152 alin. (7).Pentru situaţiile
prevăzute la lit. a) - e), anularea înregistrării în scopuri de TVA a
persoanei impozabile este realizată din oficiu de către organele
fiscale competente. Pentru situaţia prevăzută la lit. f),
anularea înregistrării în scopuri de TVA se realizează la solicitarea
persoanei impozabile sau din oficiu de către organele fiscale competente,
după caz. Pentru situaţia prevăzută la lit. g), anularea
înregistrării în scopuri de TVA se realizează la solicitarea
persoanei impozabile.
(9^1) Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de TVA este
stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea
înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (9) lit. a) - e), organele
fiscale competente înregistrează persoanele impozabile în scopuri de TVA
astfel:
a) din oficiu, de la data la care a încetat situaţia care a condus
la anularea înregistrării, pentru situaţiile prevăzute la alin.
(9) lit. a) şi b);
b) la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia
prevăzută la alin. (9) lit. c), dacă încetează
situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de
înregistrare în scopuri de TVA;
c) la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia
prevăzută la alin. (9) lit. d), de la data comunicării deciziei
de înregistrare în scopuri de TVA, pe baza următoarelor
informaţii/documente furnizate de persoana impozabilă:
1. prezentarea deconturilor de taxă nedepuse la termen;
2. prezentarea unei cereri motivate din care să rezulte că se
angajează să depună la termenele prevăzute de lege
deconturile de taxă;
După prima abatere prevăzută la alin. (9) lit. d),
persoanele impozabile vor fi înregistrate în scopuri de TVA, dacă
îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de lege, numai după o
perioadă de 3 luni de la anularea înregistrării. În cazul în care
abaterea se repetă după reînregistrarea persoanei impozabile,
organele fiscale vor anula codul de înregistrare în scopuri de TVA şi nu
vor aproba eventuale cereri ulterioare de reînregistrare în scopuri de TVA.
d) la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia
prevăzută la alin. (9) lit. e), pe baza unei declaraţii pe
propria răspundere din care să rezulte că va desfăşura
activităţi economice cel mai târziu în cursul lunii următoare
celei în care a solicitat înregistrarea în scopuri de TVA. Data
înregistrării în scopuri de TVA a persoanei impozabile este data
comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA. În situaţia
în care persoana impozabilă nu depune o cerere de înregistrare în scopuri
de TVA în maximum 180 de zile de la data anulării, organele fiscale nu vor
aproba eventuale cereri ulterioare de reînregistrare în scopuri de TVA.
Persoanele impozabile aflate în situaţiile prevăzute de
prezentul alineat nu pot aplica prevederile referitoare la plafonul de scutire
pentru mici întreprinderi prevăzut la art. 152 până la data
înregistrării în scopuri de TVA, fiind obligate să aplice prevederile
art. 11 alin. (1^1) şi (1^3).
(9^2) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
organizează Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153 şi Registrul persoanelor impozabile a căror
înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată. Registrele
sunt publice şi se afişează pe site-ul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul
persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art.
153 a fost anulată se face de către organul fiscal competent,
după comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de
TVA, în termen de cel mult 3 zile de la data comunicării.
(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol va
anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la
modificările informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau
furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în
legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de
înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste
evenimente.
(11) În cazul încetării desfăşurării de
operaţiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării
activităţii sale economice, orice persoană înregistrată
conform prezentului articol va anunţa în scris organele fiscale competente
în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente
în scopul scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de
TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din
evidenţă şi procedura aplicabilă.
Norme metodologice:
66. (1) În cazul în care o persoană este obligată să
solicite înregistrarea în condiţiile art. 153 alin. (1), (2), (4) sau (5)
din Codul fiscal ori optează pentru înregistrare conform art. 153 alin.
(4) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera
valabilă începând cu:
a) data comunicării certificatului de înregistrare, în cazurile
prevăzute la art. 153 alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b) prima zi a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă optează pentru aplicarea regimului normal de taxă, în
cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal;
c) prima zi a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă solicită înregistrarea, în cazurile prevăzute la art.
153 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) data comunicării deciziei de aprobare a înregistrării în
scopuri de TVA, în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. a)
şi c) şi alin. (8) din Codul fiscal.
(2) În aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul fiscal, activitatea
economică se consideră ca fiind începută din momentul în care o
persoană intenţionează să efectueze o astfel de activitate.
Intenţia persoanei trebuie apreciată în baza elementelor obiective,
de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau
să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii
unei activităţi economice.
(3) Instituţiilor publice care solicită înregistrarea în
scopuri de TVA sau care sunt înregistrate din oficiu, conform art. 153 alin.
(8) din Codul fiscal, li se va atribui un cod de înregistrare în scopuri de TVA
numai pentru partea din structura/activitatea pentru care au calitatea de
persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127 din
Codul fiscal, în timp ce pentru activităţile pentru care nu au
calitatea de persoană impozabilă, respectiv pentru partea din
structură prin care desfăşoară numai activităţi
în calitate de autoritate publică, li se va atribui un cod de înregistrare
fiscală distinct. Instituţiilor publice care
desfăşoară numai activităţi pentru care au calitatea
de persoană impozabilă, respectiv operaţiuni taxabile, scutite
fără drept de deducere conform art. 141 din Codul fiscal sau scutite
cu drept de deducere conform art. 143, 144,144^1 din Codul fiscal, şi care
solicită înregistrarea în scopuri de TVA sau sunt înregistrate din oficiu,
conform art. 153 alin. (8) din Codul fiscal, li se va atribui un singur cod de
înregistrare în scopuri de TVA. După atribuirea codului de înregistrare în
scopuri de TVA, acesta va fi valabil pentru orice alte operaţiuni
taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, pe care le va realiza
ulterior. Orice instituţie publică căreia i s-a atribuit un cod
de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal va fi
considerată persoană impozabilă conform art. 133 alin. (1) din
Codul fiscal, dar numai în ceea ce priveşte stabilirea locului
prestării serviciilor conform art. 133 din Codul fiscal.
(4) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România şi care are pe teritoriul României sucursale şi
alte sedii secundare, fără personalitate juridică, va fi
identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă
conform art. 153 din Codul fiscal.
(5) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României şi este stabilită în România printr-unul
sau mai multe sedii fixe fără personalitate juridică, conform
art. 125^1 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, va fi identificată
printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153
din Codul fiscal. În acest scop persoana impozabilă care are sediul
activităţii economice în afara României va desemna unul dintre
sediile fixe aflate pe teritoriul României să depună decontul de
taxă şi să fie responsabil pentru toate obligaţiile în
scopuri de TVA, conform acestui titlu, ale tuturor sediilor fixe stabilite în
România ale acestei persoane impozabile. Sediul fix este întotdeauna o
structură fără personalitate juridică şi poate fi, de
exemplu, o sucursală, un birou de vânzări, un depozit, care trebuie
să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 125^1 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal.
(6) Persoana impozabilă care
are sediul activităţii economice în afara României şi nu este
stabilită prin sediu/sedii fix/fixe în România este obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România pentru operaţiunile prevăzute
la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, cu excepţia celor pentru care
înregistrarea este opţională, şi la art. 153 alin. (5) din Codul
fiscal. În cazul operaţiunilor prevăzute la art. 153 alin. (4) din
Codul fiscal, altele decât cele pentru care înregistrarea este
opţională, organul fiscal competent nu va înregistra în scopuri de
TVA persoana impozabilă nestabilită în România dacă aceasta
urmează să realizeze în România numai operaţiuni pentru care,
potrivit prevederilor art. 150 alin. (2) - (6) din Codul fiscal, beneficiarul
este persoana obligată la plata TVA. Organul fiscal competent va
înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă nestabilită în
România care urmează să realizeze operaţiuni pentru care
înregistrarea este opţională conform art. 153 alin. (4) din Codul
fiscal, respectiv: servicii de transport şi servicii auxiliare acestora,
scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c) - m), art. 144 alin. (1) lit. c)
şi art. 144^1 din Codul fiscal, importuri de bunuri, operaţiuni
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, dacă
optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3), şi/sau
operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal,
dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune,
conform art. 141 alin. (3) din Codul fiscal. În vederea înregistrării în
scopuri de TVA:
a) persoana impozabilă nestabilită în România obligată
să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) din Codul
fiscal trebuie să furnizeze o declaraţie pe propria răspundere
organului fiscal competent, în care să menţioneze că va realiza
în România operaţiuni taxabile pentru care este persoana obligată la
plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal şi/sau că
urmează să desfăşoare operaţiuni scutite cu drept de
deducere, cu excepţia serviciilor de transport şi a serviciilor
auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit. c) - m), art.
144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1 din Codul fiscal, pentru care
înregistrarea este opţională. Pe lângă declaraţia pe
propria răspundere, vor fi prezentate contractele sau comenzile din care
rezultă aceste informaţii;
b) persoana impozabilă nestabilită în România care
optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA în condiţiile
stabilite la art. 153 alin. (4) din Codul fiscal:
1. trebuie să depună în vederea înregistrării
notificările prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la prezentele norme
metodologice pentru operaţiuni prevăzute la art. 141 alin. (2) lit.
e) şi f), dacă optează pentru taxarea acestora conform art. 141
alin. (3) din Codul fiscal;
2. trebuie să furnizeze o declaraţie pe propria
răspundere organului fiscal competent, în care să menţioneze
că va realiza în România importuri, operaţiuni prevăzute la art.
141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, dacă acestea sunt taxabile prin
efectul legii, şi/sau pentru alte operaţiuni pentru care
înregistrarea este opţională, respectiv: servicii de transport
şi servicii auxiliare acestora, scutite în temeiul art. 143 alin. (1) lit.
c) - m), art. 144 alin. (1) lit. c) şi art. 144^1 din Codul fiscal, precum
şi contractele sau comenzile din care rezultă aceste informaţii;
c) persoana impozabilă nestabilită în România care
solicită înregistrarea conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal trebuie
să prezinte contractele/comenzile în baza cărora urmează să
efectueze livrări şi/sau achiziţii intracomunitare care au locul
în România.
(7) Persoana impozabilă nestabilită în România se va
înregistra la autoritatea fiscală competentă după cum
urmează:
a) fie direct, fie prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă
persoana este stabilită în spaţiul comunitar. În cazul
înregistrării directe, această persoană va declara adresa din
România la care pot fi examinate toate evidenţele şi documentele ce
trebuie păstrate în conformitate cu prevederile normelor metodologice de
aplicare a titlului VI din Codul fiscal;
b) prin desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana nu este
stabilită în spaţiul comunitar.
(8) Dacă, ulterior înregistrării directe în scopuri de
taxă conform alin. (7) lit. a), persoana impozabilă nestabilită
în România va fi stabilită în România printr-un sediu fix, inclusiv o
sucursală, organele fiscale competente nu vor atribui un alt cod de
înregistrare în scopuri de taxă, fiind păstrat codul de înregistrare
în scopuri de taxă acordat iniţial.
(9) În cazul persoanelor
impozabile care au sediul activităţii economice în afara României
şi care se înregistrează în scopuri de taxă conform art. 153
alin. (2) din Codul fiscal prin sedii fixe, altele decât sucursalele, şi
ulterior vor înfiinţa sucursale în România, organele fiscale competente nu
vor atribui un alt cod de înregistrare în scopuri de taxă, fiind
păstrat codul de înregistrare în scopuri de taxă acordat
iniţial.
(10) Orice persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care, ulterior
înregistrării respective, desfăşoară exclusiv
operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea
înregistrării în termen de 15 zile de la încheierea lunii în care se desfăşoară
exclusiv operaţiuni fără drept de deducere. Dovada faptului
că persoana nu mai realizează operaţiuni cu drept de deducere
trebuie să rezulte din obiectul de activitate şi, după caz, din
declaraţia pe propria răspundere dată de împuternicitul legal al
persoanei impozabile în cazul operaţiunilor scutite pentru care persoana
impozabilă poate opta pentru taxare conform art. 141 alin. (3) din Codul
fiscal.
(11) Anularea înregistrării
în scopuri de TVA se va efectua în prima zi a lunii următoare celei în
care persoana impozabilă a solicitat anularea înregistrării conform
art. 153 alin. (11) din Codul fiscal. Persoana impozabilă care a solicitat
anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (10) are
obligaţia, indiferent de perioada fiscală utilizată, să
depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 156^2 din Codul
fiscal până la data de 25 a lunii în care a fost anulată
înregistrarea în scopuri de TVA.
(12) Orice persoană
impozabilă stabilită în România şi înregistrată în scopuri
de TVA care îşi încetează activitatea economică trebuie să
solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de
la data documentelor ce evidenţiază acest fapt. Persoana
impozabilă nestabilită în România, care sa înregistrat conform art.
153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal, trebuie să solicite anularea
înregistrării în scopuri de TVA în cazul în care nu mai realizează în
România operaţiuni pentru care ar fi obligată să fie
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul
fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în România, care s-a
înregistrat prin opţiune conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal,
trebuie să solicite anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul
în care nu mai realizează în România operaţiuni de natura celor
pentru care a solicitat înregistrarea şi nici alte operaţiuni pentru
care ar fi obligată să fie înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 alin. (4) sau (5) din Codul fiscal. Anularea
înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din prima zi a lunii
următoare celei în care s-a depus declaraţia de încetare a
activităţii. Persoana impozabilă care a solicitat anularea
înregistrării în scopuri de TVA are obligaţia, indiferent de perioada
fiscală utilizată, să depună ultimul decont de taxă
prevăzut la art. 156^2 din Codul fiscal până la data de 25 a lunii în
care a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA.
(13) În situaţia în care
art. 153 din Codul fiscal prevede că persoana impozabilă trebuie
să solicite înregistrarea în scopuri de TVA anticipat, respectiv înainte
de realizarea unei operaţiuni, dar această obligaţie este
îndeplinită ulterior, organele fiscale vor înregistra persoana
respectivă atunci când aceasta solicită înregistrarea, dacă
între timp nu a fost înregistrată din oficiu. Pentru neînregistrarea
anticipată prevăzută de lege, organele fiscale vor stabili
consecinţele acesteia în conformitate cu prevederile normelor metodologice
de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, precum şi ale Codului de
procedură fiscală.
(14) Organele fiscale competente
vor înregistra din oficiu persoanele impozabile obligate să se
înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art. 153 alin.
(1), (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, şi care nu solicită
înregistrarea, indiferent dacă sunt persoane care au sediul activităţii
economice în România, un sediu fix în România sau sunt nestabilite în
România."
35. Punctul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează
achiziţii intracomunitare sau pentru servicii
Art. 153^1. - (1) Are obligaţia să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România şi persoana juridică neimpozabilă stabilită
în România, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se
înregistreze conform art. 153 şi care nu sunt deja înregistrate conform
lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează o achiziţie
intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziţiei
intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare respective
depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul
calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b) persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România, neînregistrată şi care nu are obligaţia
să se înregistreze conform art. 153, şi care nu este deja
înregistrată conform lit. a) sau c) sau alin. (2), dacă
prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru care
beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform
echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 150 alin. (2),
înainte de prestarea serviciului;
c) persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul
activităţii economice în România, care nu este înregistrată
şi nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi
care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau b) sau alin. (2),
dacă primeşte de la un prestator, persoană impozabilă
stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la
plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii
serviciilor respective.
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România, dacă nu este înregistrată şi nu este
obligată să se înregistreze conform art. 153, şi persoana
juridică neimpozabilă stabilită în România pot solicita să
se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează
achiziţii intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).
(3) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA,
conform prezentului articol, orice persoană care solicită
înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
(4) Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri
de TVA, în condiţiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele
fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5) Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (1) lit.
a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după expirarea
anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată,
dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a
depăşit plafonul de achiziţii în anul în care face solicitarea
sau în anul calendaristic anterior şi dacă nu şi-a exercitat
opţiunea conform alin. (7).
(6) Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform alin. (2) poate
solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani
calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare,
dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit
plafonul de achiziţii în anul în care depune această solicitare sau
în anul calendaristic anterior, dacă nu şi-a exercitat opţiunea
conform alin. (7).
(7) Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la
alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6),
care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana
impozabilă efectuează o achiziţie intracomunitară în baza
codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut conform prezentului
articol, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6),
cu excepţia cazului în care a depăşit plafonul de achiziţii
intracomunitare.
(8) Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi c)
poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea
anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia
situaţiei în care trebuie să rămână înregistrată
conform alin. (5) - (7).
(9) Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane,
conform prezentului articol, din oficiu sau, după caz, la cerere, în
următoarele situaţii:
a) persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA,
conform art. 153; sau
b) persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării
în scopuri de TVA, conform prezentului articol, şi solicită anularea
conform alin. (5), (6) şi (8); sau
c) persoana respectivă îşi încetează activitatea
economică.
(10) Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu
conferă persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată
normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru achiziţii
intracomunitare sau pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2),
primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau prestate
către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.
(11) Prevederile art. 153 alin. (9) se aplică corespunzător
şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului
articol.
Norme metodologice:
67. (1) Au obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de
TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal numai persoanele impozabile care au
sediul activităţii economice în România.
(2) Persoanele impozabile prevăzute la art. 126 alin. (4) din Codul
fiscal sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA pentru
achiziţii intracomunitare de bunuri conform art. 153^1 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, dacă depăşesc plafonul pentru achiziţii
intracomunitare de 10.000 euro stabilit conform pct. 2 alin. (5) - (7). În
cazul în care o persoană este obligată să solicite înregistrarea
în condiţiile art. 153^1 alin. (1) din Codul fiscal, înregistrarea
respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată
valabilă de la data solicitării înregistrării.
(3) În situaţia în care obligaţia înregistrării în
scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (1) lit. b) sau c) din Codul fiscal
revine unei persoane impozabile care realizează achiziţii
intracomunitare de bunuri care nu sunt impozabile în România conform art. 126
alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, respectiva persoană poate aplica
regulile referitoare la plafonul pentru achiziţii intracomunitare şi
după înregistrare, până la depăşirea respectivului plafon.
În acest scop nu va comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA
furnizorilor săi din alte state membre.
(4) Înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 alin. (1) lit. b)
şi c) din Codul fiscal se solicită numai de persoanele care nu sunt
deja înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal sau pentru achiziţiile
intracomunitare de bunuri conform art. 153^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal
şi numai în cazul serviciilor intracomunitare pentru care se aplică
prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal sau echivalentul acestui
articol din legislaţia altui stat membru, altele decât cele scutite de
taxă. Înregistrarea respectivei persoane conform acestui articol va fi
considerată valabilă de la data solicitării înregistrării.
Nu se va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul
fiscal dacă serviciile se încadrează în oricare din prevederile art.
133 alin. (3) - (7) din Codul fiscal. De asemenea nu se va solicita
înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153^1 din Codul fiscal în cazul
serviciilor pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) din Codul
fiscal, dar care nu sunt servicii intracomunitare, respectiv sunt prestate de o
persoană impozabilă din România către o persoană
impozabilă stabilită în afara Comunităţii sau sunt prestate
de o persoană impozabilă stabilită în afara
Comunităţii în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în
România.
(5) În cazul în care o persoană solicită înregistrarea în
scopuri de TVA în condiţiile art. 153^1 alin. (2) din Codul fiscal,
respectiv prin opţiunea de a aplica regimul general prevăzut la art.
126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane
conform acestui articol va fi considerată valabilă de la data
solicitării înregistrării.
(6) În cazul în care o persoană solicită anularea
înregistrării în condiţiile art. 153^1 alin. (5), (6) sau (8) din
Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va considera anulată
din prima zi a anului calendaristic în care se face cererea de anulare.
(7) Persoanele înregistrate conform art. 153^1 din Codul fiscal nu pot
comunica acest cod pentru livrările de bunuri sau prestările de
servicii efectuate către alte persoane, acesta fiind comunicat altor
persoane numai pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, pentru
prestări de servicii intracomunitare şi pentru achiziţii de
servicii intracomunitare.
(8) Persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă care nu este înregistrată conform art. 153 din Codul
fiscal şi care efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri
accizabile nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 153^1 din
Codul fiscal pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii intracomunitare.
(9) Orice persoană care efectuează achiziţii
intracomunitare de mijloace noi de transport, care nu este înregistrată
conform art. 153 din Codul fiscal, nu are obligaţia să se înregistreze
conform art. 153^1 din Codul fiscal pentru plata taxei aferente respectivei
achiziţii intracomunitare.
(10) Prevederile prezentelor norme se completează cu prevederile
pct. 2.
(11) Instituţiile publice care sunt înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153 din Codul fiscal, pentru întreaga activitate sau numai pentru
o parte din structură, nu vor solicita înregistrarea conform art. 153^1
din Codul fiscal. Pentru toate achiziţiile intracomunitare de bunuri,
pentru prestările de servicii intracomunitare şi pentru
achiziţiile de servicii intracomunitare vor comunica codul de înregistrare
în scopuri de TVA acordat conform art. 153, indiferent dacă
achiziţiile sunt destinate utilizării pentru activitatea
desfăşurată în calitate de autoritate publică, pentru care
instituţia publică nu are calitatea de persoană impozabilă,
sau pentru activităţi pentru care instituţia publică are
calitatea de persoană impozabilă. Orice instituţie publică
căreia i s-a atribuit un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform
art. 153^1 din Codul fiscal va fi considerată persoană
impozabilă conform art. 133 alin. (1) din Codul fiscal, dar numai în ceea
ce priveşte stabilirea locului prestării serviciilor conform art. 133
din Codul fiscal."
36. La punctul 72, alineatul (8) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
(8) Potrivit prevederilor art. 155 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal,
factura se poate întocmi de către cumpărătorul unui bun sau
serviciu în următoarele condiţii:
a) părţile să încheie un acord prin care să se
prevadă această procedură de facturare;
b) să existe o procedură scrisă de acceptare a facturii;
c) cumpărătorul să fie stabilit în Comunitate;
d) atât furnizorul/prestatorul, cât şi cumpărătorul, în
cazul în care sunt înregistraţi în România conform art. 153 din Codul
fiscal, să notifice prin scrisoare recomandată organului fiscal
competent aplicarea acestei proceduri de facturare, înainte de a se emite
facturi de către cumpărător în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului, şi să anexeze la notificare acordul
şi procedura de acceptare prevăzute la lit. a) şi, respectiv,
lit. b). În situaţia în care numai una dintre părţi este
înregistrată în România conform art. 153 din Codul fiscal, numai partea
respectivă are obligaţia notificării organului fiscal competent;
e) factura să fie emisă în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului de către cumpărător şi
trimisă furnizorului/prestatorului;
f) factura să cuprindă elementele prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal;
g) factura să fie înregistrată într-un jurnal special de
vânzări de către furnizor/prestator, dacă este înregistrat în
România conform art. 153 din Codul fiscal."
37. La punctul 73 alineatul (1) litera a) punctul 2, punctul (iii) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(iii) alte modalităţi de garantare a
autenticităţii sursei şi integrităţii
conţinutului facturii decât cele prevăzute la pct. (i) şi
(ii);".
38. La punctul 80, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"80. (1) În sensul art. 1561 alin. (2) din Codul fiscal, în orice
situaţie, echivalentul în lei al plafonului de 100.000 euro se
determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului
precedent, inclusiv pentru persoanele impozabile care solicită
înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal în cursul
anului. La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 156^1 alin.
(2) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri
încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării
pentru operaţiunile prevăzute la art. 156^1 alin. (2) din Codul
fiscal."
39. Punctul 80^1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Decontul special de taxă şi alte declaraţii
Art. 156^3. - (1) Decontul special de taxă se depune la organele
fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate şi
care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, astfel:
a) pentru achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile, altele
decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele
impozabile înregistrate conform art. 153^1;
b) pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi,
de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu
înregistrată conform art. 153^1;
c) pentru achiziţii intracomunitare de produse accizabile, de
către persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile,
indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 153^1;
d) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la
plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (4) şi (6);
e) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate la
plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care
are loc un import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de
bunuri.
(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului
stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi se depune până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea operaţiunilor
menţionate la alin. (1). Decontul special de taxă trebuie depus numai
pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei. Prin
excepţie, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform
art. 153, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 153^1,
sunt obligate să depună decontul special de taxă pentru
achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de
înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii
următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente
respectivei achiziţii intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153^1, şi care au
obligaţia plăţii taxei pentru achiziţiile intracomunitare
de mijloace de transport care nu sunt considerate noi, conform art. 125^1 alin.
(3), au obligaţia să depună decontul special de taxă pentru
respectivele achiziţii intracomunitare înainte de înmatricularea
mijloacelor de transport în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii
următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente
achiziţiei intracomunitare.
(3) În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea
persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care
nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform
art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art.
153^1, vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou,
un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model şi conţinut
vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală. În cazul achiziţiilor intracomunitare de
mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 125^1 alin. (3),
efectuate de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153^1, în
vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un
certificat care să ateste plata taxei în România sau din care să
rezulte că nu se datorează taxa în România, în conformitate cu
prevederile legale.
(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art.
153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la
art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este
inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării
şi rotunjită la următoarea mie, trebuie să comunice
printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care aparţin,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor,
următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 153, precum şi suma taxei aferente;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri
de TVA, conform art. 153, precum şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA, conform art.
153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la
art. 152, dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de
transport internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui
an calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 euro, calculată la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la
data aderării şi rotunjită la următoarea mie, trebuie
să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor,
următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de
TVA, conform art. 153;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în
scopuri de TVA, conform art. 153;
c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la
persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art.
153, care prestează servicii de transport internaţional, trebuie
să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma
totală a veniturilor obţinute din vânzarea de bilete pentru
transportul rutier internaţional de persoane cu locul de plecare din
România.
(7) Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care
efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA
pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import
trebuie să depună la organele vamale o declaraţie de import
pentru TVA şi accize la data la care intervine exigibilitatea taxei
conform prevederilor art. 136.
(8) Persoana impozabilă care este beneficiar al transferului de
active prevăzut la art. 128 alin. (7), care nu este înregistrată în
scopuri de TVA, conform art. 153, şi nu se va înregistra în scopuri de TVA
ca urmare a transferului, trebuie să depună, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc transferul, o
declaraţie privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe
valoarea adăugată efectuate conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149
sau 161.
(9) Persoanele impozabile pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a
fost anulată conform art. 153 alin. (9) lit. g) care nu au efectuat
ajustările de taxă prevăzute de lege în ultimul decont depus
înainte de scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA
sau au efectuat ajustări incorecte pot depune o declaraţie privind
sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei pe valoarea
adăugată efectuate conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161
sau privind corecţia ajustărilor efectuate. Persoanele impozabile
pentru care înregistrarea în scopuri de TVA a fost anulată conform art.
153 alin. (9) lit. g) şi care trebuie să efectueze alte ajustări
de TVA în conformitate cu prevederile din norme depun până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit această obligaţie
o declaraţie privind sumele rezultate ca urmare a ajustărilor taxei
pe valoarea adăugată.
(10) Persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri
de TVA a fost anulat potrivit prevederilor art. 153 alin. (9) lit. a) - e)
trebuie să depună o declaraţie privind taxa colectată care
trebuie plătită, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (11)
şi (13), până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrări de
bunuri/prestări de servicii efectuate şi/sau pentru achiziţii de
bunuri şi/sau servicii pentru care sunt persoane obligate la plata taxei,
efectuate în perioada în care persoana impozabilă nu are un cod valabil de
TVA.
Norme metodologice:
80^1. (1) În aplicarea prevederilor art. 156^3 alin. (3) din Codul
fiscal, în cazul persoanelor care realizează achiziţii
intracomunitare de mijloace de transport, organele fiscale competente trebuie
să analizeze dacă din documentaţia care atestă dobândirea
mijlocului de transport rezultă că acesta se încadrează sau nu
în categoria mijloacelor de transport noi în sensul art. 125^1 alin. (3) din
Codul fiscal şi dacă se datorează sau nu taxa aferentă
respectivei achiziţii intracomunitare în România, astfel:
a) în cazul în care achiziţia intracomunitară este
realizată de orice persoană care nu este înregistrată şi
care nu avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal, indiferent dacă este sau nu înregistrată
conform art. 153^1 din Codul fiscal, şi în urma analizei rezultă
că mijlocul de transport este nou, organele fiscale competente vor
elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care să
rezulte:
1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a
achiziţionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după
depunerea decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile
prevăzute la art. 156^3 alin. (2) şi art. 157 alin. (1) din Codul
fiscal, dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de
transport rezultă că achiziţia intracomunitară este
taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul
fiscal;
2. fie că nu se datorează taxa:
(i) în situaţia în care respectiva persoană realizează în
România o achiziţie intracomunitară, dar aceasta nu este
impozabilă în România conform art. 126 din Codul fiscal sau este
scutită de taxă conform art. 142 din Codul fiscal;
(ii) în situaţia transferului unui mijloc de transport nou din alt
stat membru în România de către o persoană neimpozabilă cu
ocazia unei schimbări de reşedinţă, dacă la momentul
livrării nu a putut fi aplicată scutirea prevăzută la
echivalentul din legislaţia altui stat membru al art. 143 alin. (2) lit.
b) din Codul fiscal, având în vedere că respectivul transfer nu determină
o achiziţie intracomunitară de bunuri în România;
b) în cazul în care, în urma analizei, rezultă că mijlocul de
transport nu este nou, iar achiziţia intracomunitară a fost
efectuată de o persoană care nu este înregistrată în scopuri de
TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal şi care nu are
obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 153 sau
153^1 din Codul fiscal, organele fiscale competente vor elibera, la solicitarea
acestei persoane, un certificat din care să rezulte că nu se
datorează taxa în România;
c) în cazul în care achiziţia intracomunitară este
realizată de o persoană impozabilă care nu este
înregistrată şi care nu trebuie să se înregistreze în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal, dar care este sau ar trebui să fie
înregistrată conform art. 153^1 din Codul fiscal, şi în urma analizei
rezultă că mijlocul de transport nu este nou, organele fiscale
competente vor elibera, la solicitarea acestei persoane, un certificat din care
să rezulte:
1. fie că s-a efectuat plata taxei de către persoana care a
achiziţionat intracomunitar mijlocul de transport respectiv, după
depunerea decontului special şi achitarea taxei, în condiţiile
prevăzute la art. 156^3 alin. (2) şi art. 157 alin. (1) din Codul
fiscal, dacă din documentele care atestă dobândirea mijlocului de
transport rezultă că achiziţia intracomunitară este
taxabilă în România în conformitate cu prevederile titlului VI din Codul
fiscal;
2. fie că nu se datorează taxa în România, dacă din
documentele care atestă dobândirea mijlocului de transport rezultă
că achiziţia intracomunitară nu este taxabilă în România în
conformitate cu prevederile titlului VI din Codul fiscal. De exemplu,
mijloacele de transport care nu sunt noi şi sunt achiziţionate intracomunitar
de la persoane fizice, mici întreprinderi, de la persoane impozabile care au
aplicat regimul special pentru bunuri second-hand potrivit unor prevederi din
alte state membre similare art. 152^2 din Codul fiscal nu sunt achiziţii
intracomunitare impozabile în România, potrivit art. 126 alin. (3) lit. a)
şi alin. (8) lit. c) din Codul fiscal.
(2) Persoanele impozabile care se află în situaţiile
prevăzute la art. 11 alin. (1^1) şi (13) din Codul fiscal, care
efectuează livrări de bunuri prin organele de executare silită,
depun declaraţia prevăzută la art. 156^3 alin. (10) din Codul
fiscal, dar plata taxei se efectuează de organul de executare silită
sau, după caz, de cumpărător, conform prevederilor pct.
75."
40. Punctul 80^2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Declaraţia recapitulativă
Art. 156^4. - (1) Orice persoană impozabilă înregistrată
în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 trebuie să întocmească
şi să depună la organele fiscale competente, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, o
declaraţie recapitulativă în care menţionează:
a) livrările intracomunitare scutite de taxă în
condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d), pentru
care exigibilitatea taxei a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
b) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni
triunghiulare prevăzute la art. 132^1 alin. (5) efectuate în statul membru
de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări
intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naştere în luna calendaristică respectivă;
c) prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2)
efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar
stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în
care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naştere în luna calendaristică respectivă;
d) achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care
exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
e) achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2),
efectuate de persoane impozabile din România care au obligaţia
plăţii taxei conform art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea
de taxă a luat naştere în luna calendaristică respectivă,
de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.
(2) Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, pentru fiecare lună
calendaristică în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru astfel
de operaţiuni.
(3) Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele
informaţii:
a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din
România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări
intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 143 alin.
(2) lit. a), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin.
(2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt
impozabile, a efectuat achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din
alt stat membru sau a achiziţionat serviciile prevăzute la art. 133
alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care
achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat
membru decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din
România i-a efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA conform
art. 143 alin. (2) lit. a) sau prestările de servicii prevăzute la
art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit
furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare
intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la
art. 133 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are
loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care
furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare
în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care
realizează achiziţii intracomunitare taxabile sau
achiziţionează serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2),
altele decât cele scutite de TVA;
d) codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei
impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru şi pe baza
căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 143 alin. (2)
lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul
bunurilor;
e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a
început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care
efectuează în România o achiziţie intracomunitară taxabilă
conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului
membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi codul
de identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f) pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA
conform art. 143 alin. (2) lit. a) şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în
statul membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală a
livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g) pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în
transferuri scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea totală a
livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137 alin.
(1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit
persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea sau
transportul bunurilor;
h) pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea
totală pe fiecare furnizor în parte;
i) pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează
unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora
stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe
fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de
statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor sau,
după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana
impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat
membru;
j) pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin.
(2), altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe
fiecare prestator în parte;
k) valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu
prevederile art. 138 şi art. 138^1. Acestea se declară pentru luna
calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată
clientului.
(4) Declaraţiile
recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia naştere exigibilitatea
taxei pentru operaţiunile menţionate la alin. (1).
Norme metodologice:
80^2. (1) În sensul art. 1564 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, în
cazul prestărilor de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) din
Codul fiscal efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în
România, dar stabilite în Comunitate, prestatorul va raporta în declaraţia
recapitulativă numai serviciile care nu beneficiază de scutire de
taxă în statul membru în care acestea sunt impozabile. În acest scop, se
va considera că operaţiunea este scutită de taxă în statul
membru în care este impozabilă dacă respectiva operaţiune ar fi
scutită de taxă în România. În situaţia în care în România nu
este aplicabilă o scutire de taxă, prestatorul este exonerat de obligaţia
de a declara în declaraţia recapitulativă respectivul serviciu,
dacă primeşte o confirmare oficială din partea
autorităţii fiscale din statul membru în care operaţiunea este
impozabilă, din care să rezulte că în statul membru respectiv se
aplică o scutire de taxă.
(2) În sensul art. 156^4 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal,
beneficiarii persoane impozabile din România au obligaţia de a declara în
declaraţia recapitulativă achiziţiile de servicii prevăzute
la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, prestate de persoane impozabile
nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, atunci când au
obligaţia plăţii taxei pentru respectivele servicii conform art.
150 alin. (2) din Codul fiscal, respectiv atunci când nu se aplică nicio
scutire de taxă pentru serviciul respectiv."
41. Punctul 81^1 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Registrul operatorilor intracomunitari
Art. 158^2. - (1) Începând cu data de 1 august 2010, se
înfiinţează şi se organizează în cadrul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală Registrul operatorilor
intracomunitari care cuprinde toate persoanele impozabile şi persoanele
juridice neimpozabile care efectuează operaţiuni intracomunitare,
respectiv:
a) livrări intracomunitare de bunuri care au locul în România
potrivit art. 132 alin. (1) lit. a) şi care sunt scutite de taxă în
condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d);
b) livrări ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321 alin. (5), efectuate
în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept
livrări intracomunitare cu cod T în România;
c) prestări de servicii intracomunitare, respectiv servicii pentru
care se aplică prevederile art. 133 alin. (2), efectuate de persoane
impozabile stabilite în România în beneficiul unor persoane impozabile
nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite
de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile;
d) achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în
România potrivit prevederilor art. 132^1;
e) achiziţii intracomunitare de servicii, respectiv cele pentru
care se aplică prevederile art. 133 alin. (2), efectuate în beneficiul
unor persoane impozabile stabilite în România, inclusiv persoane juridice
neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 153 sau 153^1, de
către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în
Comunitate, şi pentru care beneficiarul are obligaţia plăţii
taxei potrivit art. 150 alin. (2).
(2) La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA
potrivit art. 153 sau 153^1 persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în
Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează
să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, de natura
celor prevăzute la alin. (1).
(3) Persoanele înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 153 şi
153^1 vor solicita înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari,
dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe
operaţiuni intracomunitare de natura celor prevăzute la alin. (1),
înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni.
(4) În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari,
persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile trebuie să
depună la organul fiscal competent o cerere de înregistrare
însoţită şi de alte documente doveditoare, stabilite prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală. În cazul persoanelor impozabile este obligatorie prezentarea
cazierului judiciar eliberat de autoritatea competentă din România al
asociaţilor, cu excepţia societăţilor pe acţiuni,
şi al administratorilor.
(5) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), organul fiscal va
analiza şi va dispune aprobarea sau respingerea motivată a cererii de
înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari, odată cu
înregistrarea în scopuri de TVA, sau, după caz, odată cu comunicarea
deciziei de respingere a cererii de înregistrare în scopuri de TVA.
(6) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (3), organul fiscal va
verifica îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (8) lit. b)
şi va dispune aprobarea sau respingerea de îndată a cererii.
(7) Aprobarea sau respingerea cererii de înscriere în Registrul
operatorilor intracomunitari se face prin decizie emisă de organul fiscal
competent, care se comunică solicitantului conform Codului de
procedură fiscală. Înregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari
produce efecte începând cu data comunicării deciziei în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(8) Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care
nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1;
b) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o
persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea
penală şi/sau care are înscrise în cazierul judiciar infracţiuni
în legătură cu oricare dintre operaţiunile prevăzute la
alin. (1).
(9) Organul fiscal competent va radia din Registrul operatorilor
intracomunitari persoanele impozabile care depun o cerere în acest sens.
(10) Organul fiscal competent va radia din oficiu din Registrul operatorilor
intracomunitari:
a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile al
căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu de
organele fiscale competente potrivit prevederilor art. 153 alin. (9);
b) persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art.
153, care în anul următor înscrierii în registru nu au mai efectuat
operaţiuni intracomunitare de natura celor prevăzute la alin. (1);
c) persoanele înregistrate conform art. 153 sau 153^1, care solicită
anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit legii;
d) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o
persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea
penală în legătură cu oricare dintre operaţiunile prevăzute
la alin. (1).
(11) Radierea din Registrul operatorilor intracomunitari se face în baza
deciziei emise de către organul fiscal competent, care se comunică
solicitantului conform Codului de procedură fiscală. Radierea din
Registrul operatorilor intracomunitari produce efecte începând cu data
comunicării deciziei în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură fiscală.
(12) Persoanele radiate din Registrul operatorilor intracomunitari
conform alin. (9) şi (10) pot solicita reînscrierea în acest registru
după înlăturarea cauzelor care au determinat radierea, dacă
intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni
intracomunitare, de natura celor prevăzute la alin. (1). Reînscrierea în
Registrul operatorilor intracomunitari se efectuează de către
organele fiscale în condiţiile prevăzute de prezentul articol. De
asemenea pot solicita înregistrarea în Registrul operatorilor intracomunitari
persoanele prevăzute la alin. (8) lit. a), dacă la data
solicitării sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1,
precum şi persoanele prevăzute la alin. (8) lit. b), după
înlăturarea cauzelor pentru care persoanele respective nu au fost
eligibile pentru înscrierea în registru.
(12^1) Persoanele impozabile înregistrate în Registrul operatorilor
intracomunitari îşi păstrează această calitate, în cazul
modificării tipului de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153
sau 153^1, cu actualizarea corespunzătoare a informaţiilor din acest
registru.
(13) Organizarea şi funcţionarea Registrului operatorilor intracomunitari,
inclusiv procedura de înscriere şi de radiere din acest registru, se
aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(14) Persoanele care nu figurează în Registrul operatorilor
intracomunitari nu au un cod valabil de TVA pentru operaţiuni
intracomunitare, chiar dacă acestea sunt înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153 sau 153^1.
(15) În sensul prezentului articol, prin asociaţi se înţelege
asociaţii care deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii.
Norme metodologice:
81^1. (1) În sensul art. 1582 alin. (4) din Codul fiscal, în cazul
persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în
România, prin asociaţi şi administratori se înţelege numai
asociaţii şi administratorii societăţilor comerciale
reglementate de Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul societăţilor pe acţiuni, inclusiv al celor
în comandită pe acţiuni, care au sediul activităţii
economice în România, în vederea înscrierii în Registrul operatorilor
intracomunitari se va prezenta cazierul judiciar al administratorilor, nu
şi al asociaţilor.
(3) Instituţiile publice, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi orice alte persoane impozabile stabilite sau
nestabilite în România, care nu sunt constituite în baza Legii nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu
au obligaţia prezentării cazierului judiciar în vederea înscrierii în
Registrul operatorilor intracomunitari.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică corespunzător
şi în situaţiile prevăzute la art. 158^2 alin. (8) lit. b)
şi alin. (10) lit. d) din Codul fiscal."
42. Punctul 81^2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Corectarea documentelor
Art. 159. - (1) Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în
alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar,
acesta se anulează şi se emite un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se
emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte,
informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data
documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile
şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând
informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un
document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi
data documentului corectat.
(2) În situaţiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri şi/sau
prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente,
cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau,
după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se
majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia
situaţiei prevăzute la art. 138 lit. d).
(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal
şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte
stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume
în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă,
pot emite facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b) către
beneficiari. Pe facturile emise se va face menţiunea că sunt emise
după control şi vor fi înscrise într-o rubrică separată în
decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în
aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art.
145-147^2.
Norme metodologice:
81^2. (1) În sensul prevederilor art. 159 alin. (1) din Codul fiscal,
documentul care ţine loc de factură este documentul emis pentru o
livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu
obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care
conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin.
(5) din Codul fiscal.
(2) În situaţia în care o persoană impozabilă a emis
facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia
documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de
taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau
144^1 din Codul fiscal, aceasta poate corecta facturile emise, potrivit art.
159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, aplicând regimul de scutire
corespunzător operaţiunilor realizate.
(3) Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei
pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlate aferente
achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art.
155 alin. (5) din Codul fiscal sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe
perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar
documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator în conformitate
cu art. 159 din Codul fiscal. Furnizorul/Prestatorul are dreptul să aplice
prevederile art. 159 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal pentru a corecta anumite
informaţii din factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin.
(5) din Codul fiscal, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt
de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa
aferentă operaţiunilor ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii
facturate iniţial, chiar dacă a fost supus unei inspecţii
fiscale. Această factură va fi ataşată facturii
iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de
taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la
furnizor/prestator, nici la beneficiar.
(4) Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corecţie după
inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3)
din Codul fiscal, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări
într-o rubrică separată, iar acestea vor fi preluate de asemenea
într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a
avea obligaţia să colecteze taxa pe valoarea adăugată
înscrisă în respectivele facturi. Pentru a evita situaţiile de abuz
şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi
după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi
furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după
inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei
pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi
în condiţiile stabilite la art. 145 - 147^1 din Codul fiscal, taxa fiind
înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor
de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi
perioada prevăzută la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(5) Prevederile alin. (4) şi ale art. 159 alin. (3) din Codul
fiscal se aplică şi pentru situaţiile în care facturile de
corecţie se referă la perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie
2010.
(6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică inclusiv în cazul
micilor întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA potrivit art.
153 din Codul fiscal la depăşirea plafonului prevăzut de art.
152 din Codul fiscal şi organele de inspecţie fiscală au
stabilit diferenţe de taxă colectată de plată conform pct.
62 alin. (2).
(7) Prevederile art. 159 din Codul fiscal se aplică numai de
către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul
persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării
în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11)
din Codul fiscal.
(8) În cazul autofacturilor emise conform art. 155 alin. (2) şi (4)
şi art. 155^1 alin. (2) din Codul fiscal, dacă persoana
impozabilă emitentă constată că a înscris informaţii
în mod eronat în respectivele autofacturi, fie va emite o nouă
autofactură care trebuie să cuprindă, pe de o parte,
informaţiile din autofactura iniţială, numărul şi data
autofacturii corectate, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile
şi valorile corecte, fie va emite o nouă autofactură
conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent
va emite o autofactură cu valorile cu semnul minus în care se înscriu
numărul şi data autofacturii corectate. În situaţia în care autofactura
a fost emisă în mod eronat sau prin norme se prevede că în anumite
situaţii se poate anula livrarea/prestarea către sine, persoana
impozabilă emite o autofactură cu valorile cu semnul minus în care se
înscriu numărul şi data autofacturii anulate."
43. Punctul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Măsuri de simplificare
Art. 160. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 150 alin. (1),
în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este
beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2).
Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât
furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri
de TVA conform art. 153.
(2) Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă
sunt:a) livrarea următoarelor categorii de bunuri:1. livrarea de
deşeuri feroase şi neferoase, de rebuturi feroase şi neferoase,
inclusiv livrarea de produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea
sau topirea acestora;
2. livrarea de reziduuri şi alte materiale reciclabile
alcătuite din metale feroase şi neferoase, aliajele acestora,
zgură, cenuşă şi reziduuri industriale ce conţin
metale sau aliajele lor;
3. livrarea de deşeuri de materiale reciclabile şi materiale
reciclabile uzate constând în hârtie, carton, material textil, cabluri,
cauciuc, plastic, cioburi de sticlă şi sticlă;
4. livrarea materialelor prevăzute la pct. 1 - 3 după
prelucrarea/transformarea acestora prin operaţiuni de curăţare,
polizare, selecţie, tăiere, fragmentare, presare sau turnare în
lingouri, inclusiv a lingourilor de metale neferoase pentru obţinerea
cărora s-au adăugat alte elemente de aliere;
b) livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase,
astfel cum sunt definite prin Legea
nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) livrarea de cereale şi plante tehnice menţionate în
continuare, care figurează în nomenclatura combinată stabilită
prin Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind
Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun:
*T*
┌─────────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Cod NC │Produs
│
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1001 10 00 │Grâu dur │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1001 90 10 │Alac (Triticum spelta), destinat
însămânţării │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ex 1001 90 91│Grâu comun destinat
însămânţării
│
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│ex 1001 90 99│Alt alac (Triticum
spelta) şi grâu comun, │
│ │nedestinate
însămânţării │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1002 00 00 │Secară
│
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1003 00 │Orz
│
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1005 │Porumb
│
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1201 00 │Boabe de soia, chiar
sfărâmate │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1205 │Seminţe de
rapiţă sau de rapiţă sălbatică, │
│ │chiar sfărâmate │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1206 00 │Seminţe de floarea-soarelui,
chiar sfărâmate │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────┤
│1212 91 │Sfeclă de zahăr │
└─────────────┴───────────────────────────────────────────────┘
*ST*
d) transferul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră,
astfel cum sunt definite la art. 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem
de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul
Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a
Consiliului, transferabile în conformitate cu art. 12 din directivă, precum
şi transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori
în conformitate cu aceeaşi directivă.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările
de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie
taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa
aferentă, care se va evidenţia în decontul prevăzut la art.
156^2, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă
deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi
în condiţiile stabilite la art. 145-147^1.
(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât
furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme se stabilesc
responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în
care nu s-a aplicat taxare inversă.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru
livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul
ţării.
(6) Prevederile alin. (2) lit. c) se aplică până la data de 31
mai 2013 inclusiv.
Norme metodologice:
82. (1) În sensul art. 160 alin. (5) din Codul fiscal, prin livrări
de bunuri/prestări de servicii în interiorul ţării se
înţelege operaţiunile realizate numai între persoane care sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au locul livrării
sau locul prestării în România conform art. 132, respectiv art. 133 din
Codul fiscal, şi sunt operaţiuni taxabile conform titlului VI din
Codul fiscal.
(2) În sensul art. 160 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte
unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu
Directiva 2003/87/CE se înţelege unităţile prevăzute la
art. 3 lit. (m) şi (n) din Directiva 2003/87/CE, cu modificările
ulterioare.
(3) În cazul livrărilor de bunuri prevăzute la art. 160 alin.
(2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit
facturi fără taxă şi înscriu în aceste facturi o
menţiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă.
Taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi
şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul
de taxă. Din punct de vedere contabil, beneficiarul va înregistra în
cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(4) Înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul
de taxă este denumită autolichidarea taxei pe valoarea
adăugată. Colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul
taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către
furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt valabile pentru orice alte
situaţii în care se aplică taxarea inversă.
(5) Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor
achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din Codul fiscal,
vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în condiţiile
stabilite la art. 145, 145^1, 146, 147 şi 147^1 din Codul fiscal.
(6) Furnizorii/Prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt
vor lua în calculul pro rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea
livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxarea inversă.
(7) În cazul neaplicării taxării
inverse prevăzute de lege, organele de inspecţie fiscală vor
dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a
beneficiarilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării
inverse conform prevederilor prezentelor norme metodologice. În cadrul
inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de
inspecţie fiscală vor avea în vedere că beneficiarul avea
obligaţia să colecteze TVA la momentul exigibilităţii
operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), dacă la data
constatării de către organele de inspecţie fiscală a
neaplicării taxării inverse furnizorii/prestatorii şi/sau
beneficiarii se află în situaţie de insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, cu modificările şi
completările ulterioare, de insolvabilitate în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi în
situaţii în care măsurile prevăzute la alin. (7) nu pot fi
aplicate concomitent şi la furnizor/prestator, şi la beneficiar,
deoarece cel puţin unul dintre aceştia se află în situaţii
cum ar fi starea de inactivitate conform art.
78^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, suspendare din
registrul comerţului, radiere din registrul comerţului, anulare a
codului de înregistrare în scopuri de TVA potrivit legii, regimul normal de
taxare rămâne valabil aplicat dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) potrivit constatărilor organelor de inspecţie fiscală
nu s-au produs consecinţe fiscal-bugetare negative la furnizori/prestatori
şi/sau la beneficiari ca urmare a aplicării regimului normal de
taxare;
b) aplicarea taxării inverse la furnizori/prestatori şi/sau la
beneficiari poate genera consecinţe fiscal-bugetare negative.
(9) Pentru soluţionarea situaţiilor tranzitorii care pot
apărea ca urmare a eliminării sau a includerii unor operaţiuni
din/în categoria celor pentru care se aplică taxarea inversă în
cadrul art. 160 din Codul fiscal, se aplică prevederile art. 134 alin. (6)
din Codul fiscal, respectiv se va aplica regimul în vigoare la data
exigibilităţii de taxă. În acest sens se va proceda conform
următorului exemplu:
Exemplu: O persoană impozabilă aflată în stare de
insolvenţă a emis facturi parţiale şi/sau de avansuri în
cursul anului 2009. Faptul generator de taxă are loc după data de 1
ianuarie 2010. La regularizarea facturilor parţiale şi/sau de
avansuri emise în anul 2009 se va menţine regimul aplicat la data
exigibilităţii de taxă, respectiv taxarea inversă,
furnizorul/prestatorul fiind obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (1)
din Codul fiscal numai pentru diferenţa dintre valoarea
livrării/prestării şi sumele facturate în anul 2009."
F. Titlul VII "Accize şi alte taxe speciale"
1. La punctul 30^2, alineatele (5) şi (13) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(5) Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii
intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii
următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii
garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea
vamală teritorială. Orice astfel de operator are obligaţia de a
depune o garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma
totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul
anterior. În cazul unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din
accizele estimate, aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe
parcursul unui an. Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar
şi/sau de garanţii personale, modul de constituire fiind cel
prevăzut la pct. 108.
[...]
(13) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de operator
economic pentru achiziţii intracomunitare nu suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării
contestaţiei în procedură administrativă."
2. La punctul 31, alineatele (11) şi (12) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
(11) În toate situaţiile, autoritatea fiscală teritorială
va transmite cererea şi documentaţia depuse de către solicitant
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide
asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
(12) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (11) autorităţii fiscale
teritoriale."
3. La punctul 31, după alineatul (12) se introduce un nou alineat,
alineatul (13), cu următorul cuprins:
"(13) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau
în parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la
restituirea accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
4. Punctul 32^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"32^1. Pentru asigurarea aplicării corecte a cursului de
schimb valutar pentru calculul accizelor şi al impozitului la
ţiţeiul din producţia internă, acesta va fi comunicat pe
site-ul Ministerului Finanţelor Publice în termen de 15 zile de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs care se va
utiliza pe toată durata anului următor."
5.
La punctul 71 alineatul (2), literele d) şi g) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"d) pentru ţigarete:
Total acciză = A1 + A2,
în care:
A1 = acciza specifică
A2 = acciza ad valorem
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2,
unde:
K1 = acciza specifică prevăzută în anexa nr. 6 la titlul
VII din Codul fiscal
K2 = acciza ad valorem prevăzută în anexa nr. 6 la titlul VII
din Codul fiscal
R
= cursul de schimb leu/euro
PA = preţul de vânzare cu amănuntul
Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc.
ţigarete
Q2 = numărul de pachete de ţigarete aferente lui Q1
[...]
g) pentru produse energetice:
A
= Q x K x R,
unde:
A
= cuantumul accizei
Q
= cantitatea exprimată în tone, 1.000 litri sau gigajouli
K
= acciza unitară prevăzută la nr. crt. 10 - 17 din anexa nr. 1
la titlul VII din Codul fiscal
R
= cursul de schimb leu/euro
Pentru gazul natural, determinarea conţinutului de energie
furnizată se face în conformitate cu Regulamentul de măsurare a
cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate angro, aprobat prin
decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare
în Domeniul Energiei."
6. La punctul 72 alineatul (4), după litera e) se introduce o
nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
"f) comisiile constituite la nivelul structurilor teritoriale ale
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, denumite în
continuare comisii teritoriale."
7. La punctul 73, alineatul (10) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(10) Pentru pierderile neadmise ca neimpozabile se datorează
accizele aferente acestora în România, calculate pe baza cotelor de accize în
vigoare la momentul constatării de primitorul produselor accizabile,
obligaţia de plată a accizelor la bugetul statului revenind în
sarcina expeditorului. În cazul produselor energetice pentru care nu este
prevăzut un nivel de accize, se datorează o acciză la nivelul
aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru
motor echivalent."
8. La punctul 73, după alineatul (10) se introduce un nou alineat,
alineatul (10^1), cu următorul cuprins:
"(10^1) Prevederile alin. (9) şi (10) se aplică în mod
corespunzător şi în cazul pierderilor de produse intervenite pe
parcursul transportului naţional al produselor accizabile în regim
suspensiv de accize."
9. La punctul 77^1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat,
alineatul (3), cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Tutun prelucrat
Articolul 206^15. - [...]
(2) Se consideră ţigarete:[...]
d) orice produs care conţine total sau parţial alte
substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute
la lit. a), b) sau c).
[...]
(5^1) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. d)
şi alin. (4) lit. c), produsele care nu conţin tutun şi care
sunt utilizate exclusiv în scopuri medicale nu sunt tratate ca tutun prelucrat,
potrivit prevederilor din normele metodologice.
Norme metodologice:
"(3) Nu sunt tratate ca tutun prelucrat produsele care nu
conţin tutun şi care sunt încadrate în categoria <<produse din
plante medicinale sau aromatice pentru uz intern>>, în categoria
<<medicamente>> sau în categoria <<dispozitive
medicale>>, potrivit Legii
nr. 491/2003 privind plantele medicinale şi aromatice,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 95/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului ministrului
sănătăţii nr. 253/2010 privind înregistrarea
dispozitivelor medicale."
10. La punctul 82, după alineatul (9) se introduce un nou alineat,
alineatul (9^1), cu următorul cuprins:
(9^1) Procedura de eliberare a autorizaţiilor de utilizator final
nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura
aprobării tacite.
11. La punctul 82, după alineatul (20) se introduc două noi
alineate, alineatele (20^1) şi (20^2), cu următorul cuprins:
"(20^1) În situaţia prevăzută la alin. (6),
operatorul economic are obligaţia de a constitui şi garanţia
aferentă calităţii de destinatar înregistrat.
(20^2) Pentru produsele energetice prevăzute la art. 20616 alin.
(2), altele decât cele de la alin. (3) al aceluiaşi articol, din Codul
fiscal, garanţia prevăzută la alin. (20^1) se determină pe
baza nivelului accizelor aferent motorinei."
12. La punctul 82, după alineatul (21) se introduc două noi
alineate, alineatele (21^1) şi (21^2), cu următorul cuprins:
"(21^1) Orice operator economic care deţine autorizaţie
de utilizator final are obligaţia de a înştiinţa autoritatea
vamală teritorială despre orice modificare pe care
intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în
baza cărora a fost emisă autorizaţia de utilizator final, cu
minimum 5 zile înainte de producerea modificării.
(21^2) În cazul modificărilor care se înregistrează la oficiul
registrului comerţului, operatorul economic are obligaţia de a
prezenta, în fotocopie, documentul care atestă realizarea efectivă a
modificării, în termen de 30 de zile de la data emiterii acestui
document."
13. La punctul 82, alineatul (22) şi litera a) a alineatului (23)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(22) Operatorii economici care deţin autorizaţii de
utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale
teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o
situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice,
care va cuprinde informaţii cu privire la: furnizorul de produse
energetice, cantitatea de produse energetice achiziţionată,
cantitatea utilizată/comercializată, stocul de produse energetice la
sfârşitul lunii de raportare, cantitatea de produse finite realizate, cantitatea
de produse finite expediate şi destinatarul produselor, potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul
prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit
prevederilor Codului fiscal.
(23) [...]
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
14. La punctul 82 alineatul (23), după litera c) se introduce o
nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:
"d) a fost adusă orice modificare asupra datelor iniţiale
în baza cărora a fost emisă autorizaţia de utilizator final, cu
nerespectarea prevederilor alin. (21^1) şi (21^2)."
15. La punctul 82, după alineatul (27) se introduce un nou alineat,
alineatul (27^1), cu următorul cuprins:
"(27^1) Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a
autorizaţiei de utilizator final nu suspendă efectele juridice ale
acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă."
16. La punctul 82, alineatele (34) şi (35) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(34) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin
procese metalurgice se înţelege acele procese industriale de transformare
a materiilor prime naturale şi/sau artificiale, după caz, în produse
finite sau semifabricate care se încadrează în nomenclatura CAEN la
secţiunea C - Industria prelucrătoare, diviziunea 24 - Prelucrarea
metalelor de bază, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.893/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 de
stabilire a Nomenclatorului statistic al activităţilor economice NACE
a doua revizuire şi de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3.037/90 al
Consiliului, precum şi a anumitor regulamente CE privind domenii statistice
specifice, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 393
din 30 decembrie 2006.
(35) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin procese
mineralogice se înţelege procesele clasificate în nomenclatura CAEN la
secţiunea C - Industria prelucrătoare, diviziunea 23 - Fabricarea
altor produse minerale nemetalice, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.
1.893/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului."
17. La punctul 83, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(3) În antrepozitul fiscal de depozitare al unui antrepozitar
autorizat pentru producţie sau al unei persoane afiliate acestuia este
permisă depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile.
În cazul produselor energetice, în antrepozitul de depozitare este permisă
deţinerea în regim suspensiv de accize şi a produselor energetice
accizabile de natura aditivilor sau a produselor realizate din biomasă,
utilizate exclusiv pentru aditivare sau amestec.
18. La punctul 83, după alineatul (22) se introduce un nou alineat,
alineatul (22^1), cu următorul cuprins:
"(22^1) În situaţia în care micii producători de vinuri
liniştite comercializează vinul realizat către antrepozite
fiscale, deplasarea acestor produse va fi însoţită de un document
comercial care va conţine aceleaşi informaţii ca cele din
documentul administrativ electronic pe suport hârtie prevăzut în anexa nr.
40.1, mai puţin codul de referinţă administrativ unic.
Documentul comercial va fi certificat atât de autoritatea vamală
teritorială în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea micul producător de vinuri liniştite, cât şi de
autoritatea vamală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal primitor."
19. La punctul 83, alineatul (26) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
"(26) Nerespectarea prevederilor alin. (23) - (25) atrage aplicarea
de sancţiuni potrivit prevederilor din Codul fiscal."
20. La punctul 83 alineatul (27), după litera e) se introduce o
nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
"f) vânzarea de bere în interiorul antrepozitului fiscal, autorizat
exclusiv pentru producţia de bere."
21. La punctul 84, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 206^22. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe
baza autorizaţiei valabile, emisă de autoritatea competentă prin
Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru
autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, denumită
în continuare Comisie.
(1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorizarea de
către Ministerul Finanţelor Publice a antrepozitelor fiscale pentru
producţia exclusivă de vinuri realizată de către
contribuabili, alţii decât contribuabilii mari şi mijlocii
stabiliţi conform reglementărilor în vigoare, precum şi micile
distilerii, prevăzute la art. 20614 alin. (4), se poate face şi prin
comisii constituite la nivelul structurilor teritoriale ale Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
Norme metodologice:
84. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei
autorizaţii valabile emise de Comisie sau de comisia
teritorială."
22. La punctul 84, după alineatul (4) se introduc trei noi
alineate, alineatele (4^1) - (4^3), cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Articolul 206^22[...]
(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi
să fie însoţită de documente cu privire la:
[...]
i) dovada constituirii capitalului social minim subscris şi
vărsat în cuantumul prevăzut în normele metodologice.
Norme metodologice:
"(4^1) Persoanele care intenţionează să fie
autorizate ca antrepozitari autorizaţi pentru producţie de produse
accizabile trebuie să prezinte dovada constituirii capitalului social
subscris şi vărsat minim stabilit pe categorii de produse accizabile,
după cum urmează:
a) pentru producţia de bere - 1.500.000 lei;
b) pentru producţia de bere realizată de micii
producători - 500.000 lei;
c) pentru producţia de bere de maximum 2.500 hl pe an - 5.000 lei;
d) pentru producţia de vinuri de maximum 5.000 hl pe an - 25.000
lei;
e) pentru producţia de vinuri peste 5.000 hl pe an - 50.000 lei;
f) pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere
şi vinuri, de maximum 5.000 hl pe an - 75.000 lei;
g) pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere
şi vinuri, peste 5.000 hl pe an - 150.000 lei;
h) pentru producţia de produse intermediare de maximum 5.000 hl pe
an - 100.000 lei;
i) pentru producţia de produse intermediare peste 5.000 hl pe an -
200.000 lei;
j) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase de maximum 1.000 hl alcool pur pe an - 100.000 lei;
k) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase între 1.001 şi 5.000 hl alcool pur pe an - 500.000 lei;
l) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase peste 5.000 hl alcool pur pe an - 1.000.000 lei;
m) pentru producţia de alcool etilic realizată de micile
distilerii - 10.000 lei;
n) pentru producţia de tutun prelucrat - 2.000.000 lei;
o) pentru producţia de produse energetice, exceptând producţia
de GPL - 4.000.000 lei;
p) pentru producţia de GPL - 500.000 lei; ...
q) pentru producţia exclusivă de biocombustibili şi
biocarburanţi - 50.000 lei.
(4^2) În cazul antrepozitarilor autorizaţi care produc mai multe
categorii de produse accizabile, obligaţia acestora este de a constitui
capitalul social minim corespunzător acelei categorii de produse
accizabile pentru care este prevăzut cuantumul cel mai mare.
(4^3) Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca
antrepozitari de producţie de produse accizabile trebuie să
depună o declaraţie pe propria răspundere care să cuprindă
calculul prevăzut la pct. 85 alin. (15^1) pentru fiecare tip de produs
accizabil ce urmează a fi realizat, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 38^1."
23. La punctul 84, alineatele (5) - (7) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
"(5) Persoanele care intenţionează să fie autorizate
ca antrepozitari de producţie de produse accizabile trebuie să
deţină în proprietate sau să deţină contracte de
leasing financiar pentru instalaţiile şi echipamentele care
contribuie direct la producţia de produse accizabile pentru care
urmează să fie autorizat.
(6) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (4) - (5)
unităţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit
reglementărilor Legii
nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea
unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii,
silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe
Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», cu
modificările şi completările ulterioare.
(7) În cazul producţiei de alcool şi băuturi alcoolice,
antrepozitarul autorizat propus trebuie să depună pe lângă
documentaţia întocmită şi lista cu semifabricatele şi
produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie ce urmează a
se realiza în antrepozitul fiscal."
24. La punctul 84, după alineatul (7)
se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:
"(7^1) Autoritatea vamală teritorială verifică
realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse
de antrepozitarul propus. La această verificare se au în vedere
îndeplinirea condiţiilor de autorizare, precum şi capacitatea de a
respecta obligaţiile antrepozitarului autorizat."
25. La punctul 84, alineatele (8), (9), (12) şi (14) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(8) Antrepozitarii
propuşi prevăzuţi la alin. (7) pot desfăşura
activitate în regim de probe tehnologice, sub controlul autorităţii
vamale teritoriale, pe o perioadă de maximum 60 de zile de la data
obţinerii aprobării scrise.
(9) În perioada de probe
tehnologice, antrepozitarul propus are obligaţia să obţină
încadrarea tarifară a produselor finite, precum şi încadrarea în
nomenclatorul codurilor de produse accizabile, efectuate de autoritatea
vamală centrală, pentru care va prezenta acestei autorităţi:
a) documentaţia tehnică care reglementează
caracteristicile fiecărui produs finit (specificaţie tehnică,
standard de firmă sau similar), precum şi alte documente din care să
rezulte toate informaţiile necesare stabilirii clasificării tarifare
şi atribuirii codului de produs accizabil, referitoare la caracteristicile
produsului finit, natura şi cantitatea materiilor prime utilizate,
procesul tehnologic de fabricaţie a produsului finit;
b) o notă întocmită de autoritatea vamală
teritorială ca urmare a supravegherii fabricării unui lot din fiecare
produs finit din care să rezulte cantităţile de materii prime
utilizate, cantităţile de produse finite obţinute şi
consumurile de utilităţi.
[...]
(12) În cazul producţiei de produse energetice, antrepozitarul
propus trebuie să depună pe lângă documentaţia
întocmită conform alin. (9) şi lista cu semifabricatele şi
produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, precum şi
domeniul de utilizare al acestora, avizată de Ministerul Economiei, Comerţului
şi Mediului de Afaceri. Lista va cuprinde şi o rubrică
aferentă asimilării produselor din punctul de vedere al accizelor.
Procedura prevăzută la alin. (8) - (11) se va aplica şi
antrepozitarilor propuşi pentru producţia de produse energetice.
[...]
(14) După încheierea probelor tehnologice, antrepozitarul propus
are obligaţia ca în prezenţa reprezentantului autorităţii
vamale teritoriale să preleve probe din fiecare produs accizabil realizat,
fiecare probă fiind constituită din două eşantioane
identice. Fiecare eşantion va fi sigilat de autoritatea vamală
teritorială care predă spre analiză un eşantion către
un laborator autorizat, urmând ca celălalt eşantion să fie
păstrat ca probă-martor de antrepozitarul autorizat propus."
26. La punctul 84, după alineatul (14) se introduc două noi
alineate, alineatele (14^1) şi (14^2), cu următorul cuprins:
"(14^1) Pe baza rezultatelor analizelor efectuate conform
procedurii prevăzute la alin. (14), autoritatea vamală
teritorială verifică dacă produsele analizate corespund
încadrării tarifare, precum şi încadrării în nomenclatorul
codurilor de produse accizabile stabilite de autoritatea vamală
centrală pe baza documentelor menţionate la alin. (9).
(14^2) În situaţia în care se constată diferenţe privind
încadrarea tarifară stabilită pe bază de documente
faţă de încadrarea tarifară stabilită în urma rezultatelor
analizelor, antrepozitarul propus are obligaţia remedierii
neconcordanţelor."
27. La punctul 84, alineatele (17) - (19) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
"(17) În termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei
complete, autoritatea vamală teritorială va înainta această
documentaţie autorităţii fiscale centrale - direcţia de
specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau autorităţii
teritoriale care asigură secretariatul comisiei teritoriale, după
caz, însoţită de un referat întocmit de autoritatea vamală
teritorială care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii
emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, după caz,
aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi
informaţiile prezentate de antrepozitarul propus. Referatul va purta
semnătura şi ştampila autorităţii vamale teritoriale.
(18) Autoritatea fiscală centrală, prin direcţia de specialitate
care asigură secretariatul Comisiei, sau, după caz, autoritatea
teritorială care asigură secretariatul comisiei teritoriale poate
să solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie
şi documente pe care le consideră necesare cu privire la:
a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi
cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse
şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura
garanţia.
(19) În cazul oricărui nou
produs ce urmează a intra în nomenclatorul de fabricaţie,
antrepozitarul autorizat are obligaţia de a prezenta autorităţii
vamale centrale documentaţia completă potrivit prevederilor alin.
(9), în vederea obţinerii încadrării tarifare a produsului, precum
şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse accizabile,
efectuate de această autoritate."
28. La punctul 84, după alineatul (19) se introduc cinci noi
alineate, alineatele (19^1) - (19^5), cu următorul cuprins:
"(19^1) În sensul prezentelor norme metodologice, prin
noţiunea produs nou se înţelege produsul finit accizabil care,
datorită caracteristicilor şi proprietăţilor fizico-chimice
şi organoleptice, este diferit de produsele accizabile existente în
nomenclatorul de fabricaţie şi încadrate în nomenclatorul codurilor
de produse accizabile ale antrepozitului fiscal.
(19^2) În situaţia prevăzută la alin. (19),
antrepozitarul autorizat poate desfăşura activitatea de
producţie în condiţiile în care a fost depusă documentaţia
completă în vederea obţinerii încadrării tarifare a produselor
finite, precum şi a încadrării în nomenclatorul codurilor de produse
accizabile."
(19^3) Imediat după introducerea în fabricaţie a noului
produs, antrepozitarul autorizat are obligaţia îndeplinirii procedurii cu
privire la prelevarea de probe prevăzută la alin. (14) - (14^2).
(19^4) Procedura cu privire la prelevarea de probe prevăzută
la alin. (14) - (14^2) se aplică şi pentru antrepozitarii
autorizaţi, atunci când autoritatea vamală teritorială
consideră că este necesară această procedură.
(19^5) În situaţiile prevăzute la alin. (19^3) şi (19^4),
atunci când se constată diferenţe privind încadrarea tarifară
stabilită pe bază de documente faţă de încadrarea
tarifară rezultată în urma rezultatelor analizelor, antrepozitarul
autorizat are obligaţia de a plăti acciza aferentă
încadrării efectuate de autoritatea vamală centrală, inclusiv
diferenţa pentru produsele deja eliberate pentru consum."
29. La punctul 85, după alineatul (1) se introduce un nou alineat,
alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(11) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) tancurile
plutitoare şi barjele aflate în perimetrul zonelor portuare, destinate
depozitării produselor energetice în vederea aprovizionării
navelor."
30. La punctul 85, după alineatul (13) se introduce un nou alineat,
alineatul (13^1), cu următorul cuprins:
"(13^1) Obligativitatea calibrării rezervoarelor aferente
tancurilor plutitoare şi a barjelor pentru depozitarea produselor
energetice intervine potrivit reglementărilor specifice ale Biroului Român
de Metrologie Legală."
31. La punctul 85, după alineatul (15) se introduc două noi
alineate, alineatele (15^1) şi (15^2), cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
Art. 206^23. - (1) Autoritatea competentă eliberează
autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
[...]
h) nivelul accizelor pentru produsul finit nu poate fi mai mic decât
media ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime potrivit
prevederilor din normele metodologice;
Norme metodologice:
(15^1) Media ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime se
calculează în funcţie de valoarea totală a accizelor aferente
materiilor prime achiziţionate şi utilizate în vederea obţinerii
produsului finit, în funcţie de consumurile specifice,
împărţită la cantitatea totală de materii prime folosite.
Media ponderată a nivelurilor accizelor materiilor prime
achiziţionate şi utilizate se stabileşte de operatorul economic
pe baza datelor privind cantităţile de materii prime utilizate pentru
obţinerea unei cantităţi de produs finit echivalente
unităţii de măsură în care este exprimat nivelul accizelor.
(15^2) Media ponderată prevăzută la alin. (15^1) nu se
calculează atunci când pentru realizarea produsului finit se
utilizează numai materii prime care nu sunt supuse reglementărilor
privind regimul accizelor armonizate."
32. La punctul 86, alineatele (1), (3) şi (8) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"86. (1) După analizarea referatelor întocmite de
autorităţile vamale teritoriale şi a documentaţiilor depuse
de solicitant, Comisia sau comisia teritorială, după caz, aprobă
sau respinge cererea de autorizare a antrepozitarului autorizat propus.
[...]
(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca dată de
începere a valabilităţii data de 1 a lunii următoare celei în
care a fost aprobată cererea de autorizare de către Comisie sau de
către comisia teritorială, după caz.
[...]
(8) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii
fiscale centrale sau autorităţii teritoriale, după caz, modificarea
autorizaţiei atunci când constată erori în redactarea
autorizaţiei de antrepozit fiscal ori în alte situaţii în care se
justifică acest fapt."
33. La punctul 86, după alineatul (11) se introduce un nou alineat,
alineatul (11^1), cu următorul cuprins:
"(11^1) Cererile de reautorizare nedepuse în termenul prevăzut
la alin. (9) şi (11) vor fi soluţionate potrivit procedurii de
autorizare."
34. La punctul 86, alineatele (12), (13) şi (14) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(12) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit
prevederilor alin. (9) - (11), autoritatea vamală teritorială va
înainta documentaţiile direcţiei de specialitate care asigură
secretariatul Comisiei sau al comisiei teritoriale, după caz, însoţite
de un referat întocmit de autoritatea vamală teritorială care să
cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii
autorizării/reautorizării antrepozitului fiscal şi, după
caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi
informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat. Aceste referate vor
purta semnătura şi ştampila autorităţii vamale
teritoriale.
(13) Direcţia de specialitate care asigură secretariatul
Comisiei sau al comisiei teritoriale, după caz, poate să solicite
antrepozitarului autorizat orice informaţie şi documente pe care le
consideră necesare cu privire la:
a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal;
b) tipurile, caracteristicile fizico-chimice şi
cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse
şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal;
c) capacitatea antrepozitarului autorizat de a asigura garanţia.
(14) Modificarea autorizaţiilor de antrepozitar autorizat ca urmare
a schimbării sediului social, a denumirii sau a formei de organizare nu
intră sub incidenţa alin. (3) şi este valabilă de la data
aprobării de către Comisie ori de către comisia
teritorială, după caz."
35. La punctul 86, după alineatul (15) se introduce un nou alineat,
alineatul (16), cu următorul cuprins:
"(16) Schimbarea calităţii unui contribuabil,
prevăzută la art. 206^24 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal, în
perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu atrage
modificarea perioadei de valabilitate."
36. La punctul 87, alineatele (1), (2) şi (24) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"87. (1) Pentru orice antrepozitar autorizat, Comisia sau comisiile
teritoriale, după caz, stabilesc o garanţie care să acopere
riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse
şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.
(2) Pentru orice antrepozitar autorizat, Comisia sau comisiile
teritoriale, după caz, stabilesc obligatoriu o garanţie care să
acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile
deplasate în regim suspensiv de accize, în cazul circulaţiei
intracomunitare."
[...]
(24) Intră sub incidenţa termenului de minimum 5 zile orice
modificare pe care antrepozitarul autorizat intenţionează să o
aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă
autorizaţia de antrepozitar, prin notificarea intenţiei respective
autorităţii vamale teritoriale. Atunci când intenţia de
modificare atrage modificarea autorizaţiei, această intenţie va
fi notificată şi autorităţii fiscale centrale -
direcţia de specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau,
după caz, autorităţii teritoriale care asigură
secretariatul comisiei teritoriale. În cazul modificărilor care se
înregistrează la oficiul registrului comerţului, antrepozitarul
autorizat are obligaţia de a prezenta atât autorităţii fiscale
centrale sau teritoriale, după caz, cât şi autorităţii
vamale teritoriale documentul, în fotocopie, care atestă realizarea
efectivă a modificării, în termen de 30 de zile de la data emiterii
acestui document.
37. La punctul 88, alineatele (1)-(3), (5), (6), (10), (11) şi (13)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"88. (1) Măsura suspendării - cu excepţia cazului
prevăzut la alin. (4) -, a revocării sau a anulării
autorizaţiilor se va dispune de către Comisie sau de către comisiile
teritoriale, după caz, în baza actelor de control emise de organele de
specialitate prin care s-au consemnat încălcări ale prevederilor
legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
(2) Actele de control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate,
în care faptele constatate generează consecinţe fiscale, vor fi aduse
la cunoştinţa autorităţii fiscale centrale - direcţia
de specialitate care asigură secretariatul Comisiei sau, după caz, a
autorităţii teritoriale care asigură secretariatul comisiei
teritoriale, în termen de două zile lucrătoare de la finalizare, care
le va înainta Comisiei sau, după caz, comisiei teritoriale în vederea
analizării şi dispunerii măsurilor ce se impun.
(3) Decizia Comisiei sau, după caz, a comisiei teritoriale va fi
adusă la cunoştinţa antrepozitarului autorizat sancţionat.
Totodată, această decizie va fi adusă şi la
cunoştinţa autorităţii vamale teritoriale, care, în maximum
48 de ore de la data la care decizia produce efecte, va proceda la verificarea
stocurilor de produse deţinute de operatorul economic la acea dată.
[...]
(5) Atunci când deficienţele care atrag măsura revocării
sau a suspendării nu generează consecinţe fiscale şi sunt
remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării
actului de control, după constatarea remedierii deficienţelor de
către organul de control, acesta nu va da curs propunerii de revocare sau
de suspendare către Comisie sau, după caz, către comisia
teritorială.
(6) În cazul în care a intervenit suspendarea autorizaţiei pentru
un antrepozit fiscal - cu excepţia cazului prevăzut la alin. (4) -,
încetarea suspendării autorizaţiei va fi dispusă de Comisie sau,
după caz, de către comisia teritorială, în baza referatului emis
în acest sens de aceeaşi autoritate care a efectuat controlul cu privire
la înlăturarea deficienţelor înscrise în decizia Comisiei sau,
după caz, a comisiei teritoriale.
[...]
(10) În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, o
nouă autorizaţie poate fi emisă de Comisie sau, după caz,
de către comisia teritorială numai după o perioadă de 5
ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare sau revocare a
autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative
de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive
şi irevocabile.
(11) Cererea de renunţare la un
antrepozit fiscal, în care se vor menţiona şi motivele acesteia, se
depune la autoritatea vamală teritorială. Această autoritate are
obligaţia de a verifica dacă la data depunerii cererii antrepozitarul
autorizat deţine stocuri de produse accizabile şi dacă au fost
respectate prevederile legale în domeniul accizelor. După verificare,
cererea de renunţare, însoţită de actul de verificare, va fi
transmisă Comisiei sau, după caz, comisiei teritoriale, care va
proceda la revocarea autorizaţiei.
[...]
(13) Cererea de renunţare la autorizaţia emisă pentru un
antrepozit fiscal, după ce Comisia sau, după caz, comisia
teritorială a decis revocarea sau anularea autorizaţiei din alte
motive, nu produce efecte juridice pe perioada în care decizia de revocare ori
de anulare, după caz, se află în procedura prevăzută de Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare."
38. La punctul 89, alineatele (4) şi (5) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(4) Pentru a fi autorizat, fiecare destinatar înregistrat propus
trebuie să aibă declarată cel puţin o locaţie în care
urmează să realizeze recepţia de produse accizabile deplasate în
regim suspensiv de accize din alte state membre, pentru care trebuie să
facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului
comerţului.
(5) În situaţia în care recepţia produselor accizabile se
realizează în mai multe locaţii, cererea va fi însoţită de
o declaraţie privind locaţiile în care urmează a se realiza
recepţia acestor produse, precum şi de dovada înregistrării
acestora la oficiul registrului comerţului."
39. La punctul 89, după alineatul (6) se introduce un nou alineat,
alineatul (6^1), cu următorul cuprins:
"(6^1) Autoritatea vamală teritorială verifică
realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse
de destinatarul înregistrat propus."
40. La punctul 89, alineatele (10), (21) şi (25) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(10) Autoritatea competentă eliberează autorizaţia
de destinatar înregistrat numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat, aceasta să nu
fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre
statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare, de Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca destinatar înregistrat, administratorii
acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori
luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în
care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi
fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) persoana care urmează să îşi desfăşoare
activitatea ca destinatar înregistrat nu înregistrează obligaţii
fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
[...]
(21) Autorizaţia de destinatar
înregistrat poate fi revocată în următoarele situaţii:
a) atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre
cerinţele prevăzute la art. 206^29 din Codul fiscal;
b) atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii
fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30
de zile faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui destinatar înregistrat, persoană fizică,
atunci când aceasta a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de Codul
fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) în cazul unui destinatar înregistrat, persoană juridică, atunci
când oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau
într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals,
uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de
Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
[...]
(25) Contestarea deciziei de suspendare sau de revocare a
autorizaţiei de destinatar înregistrat nu suspendă efectele juridice
ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în
procedură administrativă."
41. La punctul 90, subpunctul 90.1, alineatele (4), (5), (12) şi
(15) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(4) Comisia eliberează autorizaţia de expeditor înregistrat
numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (2);
b)
în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat, aceasta să nu
fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre
statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca expeditor înregistrat, administratorii
acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori
luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în
care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi
fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală.
(5) Pentru antrepozitarii autorizaţi care intenţionează
să achiziţioneze produse accizabile din operaţiuni proprii de
import, autorizarea ca expeditor înregistrat şi atribuirea codului de
accize se fac în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscală
centrală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 55,
însoţită de declaraţia pe propria răspundere cu privire la
locurile/birourile vamale de intrare pe teritoriul Comunităţii
şi de lista produselor accizabile în care să fie menţionate
cantităţile estimate a fi importate la nivelul unui an, cantitatea
maximă estimată aferentă unei deplasări, codul NC al
produselor şi codul din Nomenclatorul codurilor de produse accizabile.
[...]
(12) Autorizaţia de expeditor înregistrat poate fi revocată în
următoarele situaţii:
a) atunci când titularul acesteia nu respectă una dintre
cerinţele prevăzute la alin. (9);
b) atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii
fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30
de zile faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui expeditor înregistrat, persoană fizică,
atunci când aceasta a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin,
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de Codul
fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, ;
d) în cazul unui expeditor înregistrat, persoană juridică,
atunci când oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau
într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals,
uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de
Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
[...]
(15) Contestarea deciziei de suspendare sau de revocare a
autorizaţiei de expeditor înregistrat nu suspendă efectele juridice
ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în
procedură administrativă."
42. La punctul 91, alineatul (8) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(8) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize,
atunci când expeditorul este din România, trebuie să fie însoţită
de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic, al
cărui model este prevăzut în anexa nr. 40.1."
43. La punctul 94, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(2) Modelul documentului pe suport hârtie este prevăzut în
anexa nr. 40.2."
44. La punctul 98 subpunctul 98.1, alineatul (5) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(5) Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea
şi documentaţia depuse de antrepozitarul autorizat sau de operatorul
economic autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va
decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit."
45. La punctul 98 subpunctul 98.1, după alineatul (5) se introduc
două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:
"(6) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia prevăzută
la alin. (5) autorităţii fiscale teritoriale."
(7) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
46. La punctul 98 subpunctul 98.2, alineatele (6) şi (13) se
abrogă.
47. La punctul 98 subpunctul 98.2, după alineatul (20) se introduc
trei noi alineate, alineatele (21) - (23), cu următorul cuprins:
"(21) În toate situaţiile de restituire, autoritatea
fiscală teritorială va transmite cererea şi documentaţia
depuse de beneficiarul restituirii autorităţii vamale teritoriale,
care în urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin
emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de
respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea
vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(22) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (21) autorităţii fiscale teritoriale.
(23) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
48. La punctul 98, după subpunctul 98.2 se introduce un nou
subpunct, subpunctul 98.3, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Restituiri de accize
Articolul 206^42. - [...]
(3^1) Pentru produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum
în România şi care ulterior sunt exportate, persoana care a efectuat
exportul are drept de restituire a accizelor, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice.
Norme metodologice:
98.3. (1) Pentru produsele accizabile eliberate pentru consum în România
de către destinatari înregistraţi şi livrate la export, accizele
plătite pot fi restituite la cererea acestora.
(2) Pentru a beneficia de restituirea accizelor, destinatarul
înregistrat va depune trimestrial până pe data de 25 inclusiv a lunii
imediat următoare expirării trimestrului o cerere în acest sens la
autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe, însoţită de următoarele
documente:
a) copia documentelor care atestă faptul că produsele
respective au fost achiziţionate de la un antrepozit fiscal dintr-un stat
membru;
b) copia facturii de livrare către cumpărătorul dintr-o
ţară terţă;
c) copia declaraţiei vamale de export şi, după caz, copia
documentului care atestă că produsele au părăsit teritoriul
comunitar;
d) copia documentului care atestă plata
accizelor la bugetul de stat.
(3) În cazul produselor
accizabile marcate cu timbre sau banderole, destinatarul înregistrat va depune
o notificare la autoritatea vamală teritorială cu 7 zile lucrătoare
înainte ca produsele accizabile să fie livrate la export.
(4) Notificarea prevăzută la alin. (3) va cuprinde
următoarele informaţii:
a) cantitatea produselor accizabile eliberate pentru consum, care fac
obiectul restituirii accizelor;
b) data la care produsele au fost eliberate pentru consum;
c) seria şi numărul de identificare ale banderolelor sau
timbrelor;
d) valoarea accizelor plătite pentru produsele eliberate pentru
consum.
(5) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole,
înainte de livrarea produselor accizabile la export, se va efectua dezlipirea
marcajelor sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale şi
va fi consemnată într-un proces-verbal. O copie a procesului-verbal va
însoţi marcajele care vor fi expediate pentru distrugere Companiei
Naţionale «Imprimeria Naţională» - S.A., operaţiunea de
distrugere efectuându-se pe cheltuiala operatorului economic care
returnează marcajele.
(6) O copie a procesului-verbal prevăzut la alin. (5) va fi
anexată cererii prevăzute la alin. (2).
(7) Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea
şi documentaţia depuse de către destinatarul înregistrat
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide
asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
(8) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (7) autorităţii fiscale teritoriale.
(9) În cazul în care decizia este de admitere, în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
49. La punctul 100, alineatul (4) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea
şi documentaţia depuse de comerciantul expeditor
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide asupra
dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în
totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul
admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de
restituit."
50. La punctul 100, după alineatul (4) se introduc două noi
alineate, alineatele (4^1) şi (4^2), cu următorul cuprins:
"(4^1) Autoritatea vamală teritorială va transmite
decizia prevăzută la alin. (4) autorităţii fiscale
teritoriale.
(4^2) În cazul în care decizia este de admitere, în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
51. La punctul 101, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală
teritorială unde comerciantul este înregistrat ca plătitor de
impozite şi taxe. Cererea va fi însoţită de:
a) documentul care să ateste că acciza a fost
plătită; şi
b) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat
către un antrepozit fiscal de producţie băuturi alcoolice la
preţuri fără accize; sau
c) copiile documentelor care fac dovada că livrarea s-a efectuat
către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori
produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de
accize»."
52. La punctul 101, după alineatul (4) se introduc trei noi
alineate, alineatele (5) - (7), cu următorul cuprins:
"(5) Autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea
şi documentaţia depuse de comerciant autorităţii vamale
teritoriale, care în urma analizei va decide asupra dreptului de restituire a
accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte,
ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(6) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (5) autorităţii fiscale teritoriale.
(7) În cazul în care decizia este de admitere,
în totalitate sau în parte, autoritatea fiscală teritorială
procedează la restituirea accizelor în condiţiile art. 117 din Codul
de procedură fiscală."
53. La punctul 103, alineatul (22) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(22) Autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de vânzător autorităţii
vamale teritoriale, care în urma analizei va decide asupra dreptului de
restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate
sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii
cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de
restituit."
54. La punctul 103, după alineatul (22) se introduc două noi
alineate, alineatele (22^1) şi (22^2), cu următorul cuprins:
"(22^1) Autoritatea vamală teritorială va transmite
decizia prevăzută la alin. (22) autorităţii fiscale
teritoriale.
(22^2) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
55. La punctul 105, alineatul (4) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(4) Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage
aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului
fiscal."
56. La punctul 107, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(3) Pentru livrările de ţigarete, factura va cuprinde
şi o rubrică aferentă preţului de vânzare cu amănuntul
declarat."
57.
La punctul 108, după alineatul (8) se introduc două noi alineate,
alineatele (8^1) şi (8^2), cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Garanţii
Art. 206^54. - [...]
(4^1) Valoarea garanţiei nu poate fi mai mică decât cuantumul
stabilit în normele metodologice, în funcţie de natura produselor
accizabile ce urmează a fi realizate.
Norme metodologice:
(8^1) Cuantumul garanţiei constituite de antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie nu poate fi mai mic decât limitele
prevăzute mai jos:
a) pentru producţia de bere - 100.000 euro;
b) pentru producţia de bere realizată de micii
producători - 50.000 euro;
c) pentru producţia de bere de maximum 2.500 hl pe an
realizată de micii producătorii - 1.000 euro;
d) pentru producţia de vinuri de maximum 5.000 hl pe an - 5.000
euro;
e) pentru producţia de vinuri peste 5.000 hl pe an - 10.000 euro;
f) pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere
şi vinuri, de maximum 5.000 hl pe an - 20.000 euro;
g) pentru producţia de băuturi fermentate, altele decât bere
şi vinuri, peste 5.000 hl pe an - 50.000 euro;
h) pentru producţia de produse intermediare de maximum 5.000 hl pe
an - 25.000 euro;
i) pentru producţia de produse intermediare peste 5.000 hl pe an -
75.000 euro;
j) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase de maximum 1.000 hl alcool pur pe an - 25.000 euro;
k) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase între 1.001 şi 5.000 hl alcool pur pe an - 100.000 euro;
l) pentru producţia de alcool etilic şi/sau băuturi
spirtoase peste 5.000 hl alcool pur pe an - 250.000 euro;
m) pentru producţia de alcool etilic realizată de micile
distilerii - 2.500 euro;
n) pentru producţia de tutun prelucrat - 1.000.000 euro;
o) pentru producţia de produse
energetice, cu excepţia GPL - 2.000.000 euro;
p) pentru producţia de GPL - 10.000 euro;
q) pentru producţia exclusivă de biocombustibili şi
biocarburanţi - 5.000 euro;
(8^2) În cazul antrepozitarilor autorizaţi care produc mai multe
categorii de produse accizabile, obligaţia acestora este de a constitui
garanţia corespunzătoare acelei categorii de produse accizabile
pentru care este prevăzut cuantumul cel mai mare."
58. La punctul 108, alineatele (20), (23), (24) şi (29) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(20) Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va
comunica antrepozitarului autorizat/destinatarului înregistrat/expeditorului
înregistrat prin decizie emisă de autoritatea vamală teritorială,
care va face parte integrantă din autorizaţia de antrepozit
fiscal/destinatar înregistrat/expeditor înregistrat. O copie a deciziei se
transmite şi Comisiei sau comisiei teritoriale, după caz. Termenul de
constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30 de zile de
la data comunicării.
[...]
(23) Garanţia poate fi executată atunci când se constată
că antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau expeditorul
înregistrat nu şi-a respectat obligaţiile legale privind plata accizei
ori înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante, de natura
celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de
plată. Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei
până la momentul reîntregirii acesteia. Procedura prin care se
execută garanţia şi cea de suspendare a autorizaţiei se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(24) Garanţiile constituite de antrepozitarii autorizaţi se
depun la autoritatea fiscală teritorială în termen de 30 de zile de
la data când devine valabilă autorizaţia, iar eventualele
diferenţe rezultate din actualizarea sau executarea garanţiei, în
cazul antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor înregistraţi
şi al expeditorilor înregistraţi, se depun la autoritatea
fiscală teritorială în termen de 30 de zile de la data când devine
valabilă autorizaţia ori de la data actualizării garanţiei,
după caz. Autoritatea fiscală teritorială, în termen de 5 zile
lucrătoare, va transmite o copie a documentului care atestă
constituirea garanţiei la autoritatea vamală teritorială, care
va înştiinţa Comisia sau comisia teritorială, după caz.
[...]
(29) În cazul antrepozitarului autorizat sau destinatarului înregistrat,
nivelul garanţiei se reduce de Comisie ori, după caz, de comisia
teritorială, după cum urmează:
a) cu 50%, în situaţia în care în ultimii 3 ani consecutivi de
activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale
privind obligaţiile datorate bugetului general consolidat, de natura celor
administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
b) cu 75%, în situaţia în care în ultimii 5 ani consecutivi de
activitate pentru care a fost autorizat s-a conformat prevederilor legale
privind obligaţiile datorate bugetului general consolidat, de natura celor
administrate de Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală."
59. La punctul 108, după alineatul (29) se introduce un nou
alineat, alineatul (29^1), cu următorul cuprins:
"(29^1) Nivelul garanţiei reduse
pentru antrepozitarii autorizaţi nu poate fi mai mic decât nivelul minim
prevăzut la alin. (81).
60. La punctul 108, alineatele (30) - (33) se modifică şi vor
avea următorul cuprins:
"(30) Prin conformarea cu prevederile legale privind
obligaţiile datorate bugetului general consolidat se înţelege
depunerea declaraţiilor şi efectuarea plăţii la bugetul
general consolidat a obligaţiilor de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, inclusiv
efectuarea eventualelor regularizări, în termenele legale. În
situaţia în care plata accizelor se efectuează în termenul admis de
Codul fiscal pentru întârzierea la plată a accizelor sau contribuabilul,
din proprie iniţiativă, corectează declaraţiile de accize
şi efectuează plata eventualelor diferenţe, condiţiile de
acordare a reducerii garanţiei nu sunt afectate.
(31) Nivelul de reducere a garanţiei stabilit potrivit prevederilor
alin. (29) rămâne în vigoare până la o decizie ulterioară a
Comisiei sau a comisiei teritoriale, după caz, chiar dacă în acest
interval de timp a intervenit actualizarea garanţiei.
(32) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei
reduse, care solicită autorizarea unui nou loc ca antrepozit fiscal, Comisia
sau comisia teritorială, după caz, poate decide ca la stabilirea
garanţiei pentru acest nou antrepozit să aplice acelaşi nivel de
reducere a garanţiei.
(33) În cazul unui antrepozitar autorizat beneficiar al garanţiei
reduse, care solicită reautorizarea, Comisia sau comisia teritorială,
după caz, poate decide aplicarea în continuare a nivelului de reducere a
garanţiei."
61. La punctul 109, alineatul (2) se abrogă.
62. La punctul 110 subpunctul 110.3, alineatul (8) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(8) Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele
accizabile la preţuri fără accize şi va solicita
restituirea accizelor aferente cantităţilor astfel livrate."
63. La punctul 110 subpunctul 110.3, după alineatul (10) se introduc
trei noi alineate, alineatele (11) - (13), cu următorul cuprins:
"(11) Autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de către importator
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide
asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
(12) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (11) autorităţii fiscale teritoriale.
(13) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
64. Punctul 111 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"111. (1) Alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat
atunci când denaturarea se face cu denaturanţii notificaţi de
către fiecare stat membru al Comisiei Europene şi acceptaţi de
către aceasta şi celelalte state membre.
(2) În cazul României, produsele
admise a fi utilizate pentru denaturarea completă a alcoolului, la un
hectolitru de alcool pur, sunt:
a) 1 gram de benzoat de denatoniu;
b) 2 litri de metiletilcetonă (butanonă); şi
c) 0,2 grame de albastru de metilen.
(3) În cazul alcoolului etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul
României pentru fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman,
substanţele admise pentru denaturarea acestuia sunt cel puţin
două din următoarele:
a) pentru industria cosmetică:
1. Dietilftalat 0,1%
în vol.;
2. Ulei de mentă
0,15% în vol.;
3. Ulei de lavandă
0,15% în vol.;
4. Benzoat de benzil 5,00%
în vol.;
5. Izopropanol 2,00%
în vol.;
6. 1,2 propandiol 2,00%
în vol.;
7. Terţbutanol
800 g/1.000 l;
8. Benzoat de denatoniu 10
g/1.000 l;
b) pentru alte industrii:
1. Alcooli superiori 30 kg/1.000 l;
2. Violet de metil 1,0
g/1.000 l;
3. Monoetilen glicol 3,5
kg/1.000 l;
4. Salicilat de etil/metil 0,6
kg/1.000 l;
5. Albastru de metilen 3,5
g/1.000 l;
6. Terţbutanol 800 g/1.000 l;
7. Etil terţ butil eter
20 l/1.000 l;
8. Izopropanol 20
l/1.000 l.
(4) Pentru denaturarea alcoolului etilic destinat industriei cosmetice
nu se va putea utiliza formula de denaturare care să cuprindă doar
uleiul de lavandă şi uleiul de mentă.
(5) Operatorii economici utilizatori de alcool complet denaturat sau
parţial denaturat, care, din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu
pot folosi alcoolul denaturat cu substanţele prevăzute la alin. (2) şi
(3), pot solicita avizul laboratorului vamal pentru utilizarea de către
antrepozitele fiscale din România a substanţelor pe care ei le propun.
Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care este
necesară aprobarea acelui denaturant specific şi descrierea
componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi
declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte
componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu
intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi,
astfel încât să anuleze denaturarea. Acest aviz este eliberat numai pe
baza analizelor de laborator efectuate mostrelor de alcool etilic denaturat cu
substanţele respective prezentate de producătorii în cauză.
Avizul va sta la baza documentaţiei necesare eliberării
autorizaţiei de utilizator final.
(6) Operatorii economici utilizatori de alcool parţial denaturat,
care au primit avizul laboratorului vamal pentru utilizarea unor substanţe
de denaturare a alcoolului etilic, altele decât cele prevăzute la alin.
(3), pot efectua achiziţii de alcool etilic astfel denaturat şi de la
antrepozite fiscale din alte state membre.
(7) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin consum uman
se înţelege consum uman alimentar.
(8) Denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în
antrepozite fiscale de producţie alcool etilic - materie primă -,
autorizate pentru această operaţiune, sub supravegherea
autorităţii vamale teritoriale.
(9) Este permisă denaturarea numai a alcoolului etilic realizat în
respectivul antrepozit fiscal de producţie alcool etilic - materie
primă.
(10) În vederea obţinerii soluţiilor de spălat sau de
curăţare este permisă denaturarea numai a alcoolului tehnic
rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului
etilic rafinat şi care datorită compoziţiei sale nu poate fi
utilizat în industria alimentară.
(11) Este interzisă realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale
a produselor care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia
alcoolului sanitar.
(12) Operaţiunea de denaturare a alcoolului se poate realiza
astfel:
a) fie prin adăugarea succesivă a substanţelor
denaturante admise în cantitatea de alcool ce urmează a fi
denaturată;
b) fie prin adăugarea în cantitatea de alcool ce urmează a fi
denaturată a unui amestec realizat în prealabil din substanţele
denaturante admise.
(13) Denaturarea alcoolului se realizează potrivit următoarei
proceduri:
a) cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de a efectua
operaţiunea de denaturare, antrepozitul fiscal solicită, în scris,
pentru aceasta acordul autorităţii vamale teritoriale;
b) în cererea de solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat
trebuie să menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi
denaturată, denaturanţii ce urmează a fi utilizaţi,
procedura de denaturare, data şi ora operaţiunii de denaturare,
destinaţia alcoolului denaturat justificată prin comenzile primite
din partea utilizatorilor;
c) în funcţie de rezultatele verificării datelor cuprinse în
documentaţia depusă, autoritatea vamală teritorială decide
asupra acceptării operaţiunii de denaturare şi desemnează
reprezentantul său ori deleagă competenţa către autoritatea
vamală teritorială în a cărei rază se află punctul de
lucru, în vederea supravegherii acestei operaţiuni. În situaţia în
care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespund
realităţii, autoritatea vamală teritorială respinge
solicitarea de efectuare a operaţiunii;
d) operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru
special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor
înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată,
substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare,
precum şi numele şi semnătura reprezentantului
autorităţii vamale.
(14) Antrepozitarul autorizat pentru producţie de alcool etilic -
materie primă - poate livra alcool etilic denaturat către operatori
economici, alţii decât utilizatorii finali, numai dacă alcoolul este
îmbuteliat în butelii destinate comercializării cu amănuntul.
(15) Deplasarea intracomunitară a alcoolului complet denaturat va
fi însoţită de documentul de însoţire prevăzut la pct. 102.
(16) În cazul prevăzut la art. 206^58 alin. (1) lit. d) din Codul
fiscal, este scutit de la plata accizelor numai alcoolul etilic utilizat pentru
producţia de medicamente, aşa cum sunt definite în directivele
2001/82/CE şi 2001/83/CE.
(17) În sensul art. 206^58 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, prin
procese de fabricaţie se înţelege totalitatea procedeelor folosite
pentru transformarea materiilor prime şi a semifabricatelor în produse
finite, cu condiţia ca produsele finite să nu conţină
alcool.
(18) În toate situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1)
din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acordă numai utilizatorului,
cu condiţia ca aprovizionarea să fie efectuată direct de la un
antrepozit fiscal.
(19) Atunci când utilizatorul face achiziţii intracomunitare de
alcool etilic în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art.
206^58 alin. (1) lit. b)-i) din Codul fiscal, trebuie să deţină
şi calitatea de destinatar înregistrat.
(20) În cazul alcoolului etilic importat dintr-o ţară
terţă în vederea utilizării în scopurile prevăzute la art.
206^58 alin. (1) lit. b)-i) din Codul fiscal, importatorul trebuie să fie
şi utilizatorul materiei prime.
(21) Scutirea se acordă direct:
a) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. d),
f), g) şi h) din Codul fiscal;
b) în situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. a), c) şi e) din Codul
fiscal, precum şi în situaţia realizării de alcool sanitar,
pentru antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem
integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic
şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar pentru realizarea
de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi
supuse vreunei modificări.
(22) În toate situaţiile de scutire directă, scutirea se
acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final.
(23) Autorizaţia de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a beneficiarului.
(24) Cererea pentru obţinerea autorizaţiei de utilizator final
se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr. 33. Cererea,
însoţită de documentele prevăzute expres în aceasta, se depune
la autoritatea vamală teritorială.
(25) Autoritatea vamală teritorială aprobă eliberarea
autorizaţiei de utilizator final dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevăzute în cerere;
b) administratorul solicitantului nu are înscrise date în cazierul
judiciar;
c) solicitantul deţine utilajele, terenurile şi clădirile
sub orice formă legală;
d) solicitantul a utilizat alcoolul etilic şi produsele alcoolice
achiziţionate anterior în scopul pentru care a obţinut autorizaţie
de utilizator final.
(26) Autoritatea vamală teritorială atribuie şi înscrie
pe autorizaţia de utilizator final un cod de utilizator.
(27) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prevăzut în
anexa nr. 34.
(28) Autorizaţiile de utilizator final se emit în două
exemplare, cu următoarele destinaţii:
a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul
final. Câte o copie a acestui exemplar va fi transmisă şi
păstrată de către antrepozitul fiscal furnizor al produselor
accizabile în regim de scutire;
b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
vamală teritorială emitentă.
(29) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de
la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final poate fi suplimentată în situaţii bine
justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate a
autorizaţiei.
(30) Operatorii economici care deţin autorizaţii de utilizator
final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale
emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care se face raportarea, o situaţie privind
achiziţia şi utilizarea alcoolului etilic şi a produselor
alcoolice, care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la:
furnizorul de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice, cantitatea de
produse achiziţionată, cantitatea utilizată, stocul de alcool
etilic şi/sau de produse alcoolice la sfârşitul lunii de raportare şi
cantitatea de produse finite realizate, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage
aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului
fiscal.
(31) Autoritatea vamală teritorială revocă
autorizaţia de utilizator final în următoarele situaţii:
a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
b) operatorul economic nu a justificat legal destinaţia
cantităţii de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice
achiziţionate;
c) operatorul economic a utilizat alcoolul etilic şi/sau produsele
alcoolice achiziţionate altfel decât în scopul pentru care a obţinut
autorizaţie de utilizator final.
(32) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se
comunică deţinătorului şi produce efecte de la data
comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
(33) Autoritatea vamală teritorială anulează
autorizaţia de utilizator final atunci când i-au fost oferite la
autorizare informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu
scopul pentru care operatorul economic a solicitat autorizaţia de
utilizator final.
(34) Decizia de anulare a autorizaţiei de utilizator final se
comunică deţinătorului şi produce efecte începând de la
data emiterii autorizaţiei.
(35) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de
anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în
vigoare.
(36) Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a autorizaţiei
de utilizator final nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă.
(37) O nouă autorizaţie de utilizator final va putea fi
obţinută după 12 luni de la data revocării sau
anulării autorizaţiei.
(38) Stocurile de alcool etilic şi/sau de produse alcoolice
înregistrate la data revocării sau anulării autorizaţiei de
utilizator final pot fi valorificate sub supravegherea autorităţii
vamale teritoriale.
(39) Autorităţile vamale teritoriale vor ţine o
evidenţă a operatorilor economici care au obţinut
autorizaţii de utilizatori finali prin înscrierea acestora în registre
speciale. De asemenea, autoritatea vamală centrală va asigura
publicarea listei cuprinzând aceşti operatori economici pe pagina sa de
web, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a
fiecărei luni.
(40) În toate situaţiile de scutire directă, livrarea
produselor se face la preţuri fără accize, iar deplasarea
acestora este obligatoriu însoţită de exemplarul tipărit al
documentului administrativ electronic, prevăzut la pct. 91.
(41) La sosirea produsului la operatorul economic utilizator, acesta
trebuie să înainteze în sistemul informatizat raportul de primire,
potrivit procedurii prevăzute la pct. 93, şi are obligaţia
deţinerii produselor maximum 48 de ore pentru un posibil control din
partea autorităţii vamale teritoriale.
(42) În situaţia în care nu se respectă prevederile alin. (40)
şi (41), operaţiunea respectivă se consideră eliberare
pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine
exigibilă.
(43) În situaţiile prevăzute la art. 206^58 alin. (1) lit. b),
c), e) şi i) din Codul fiscal, scutirea se acordă indirect. Livrarea
produselor se face la preţuri cu accize, urmând ca operatorii economici
utilizatori să solicite restituirea accizelor.
(44) Pentru restituirea accizelor, utilizatorii vor depune lunar,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială, cererea
de restituire de accize, însoţită de:
a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic şi/sau a
produsului alcoolic ori copia avizului de însoţire pentru alcoolul etilic
parţial denaturat în cazul antrepozitarilor autorizaţi care
funcţionează în sistem integrat, în care acciza să fie
evidenţiată distinct;
b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în
documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul
deschis, sau dovada plăţii accizelor la bugetul de stat, în cazul
antrepozitarilor autorizaţi care funcţionează în sistem
integrat;
c) dovada cantităţii utilizate în scopul pentru care se
acordă scutirea, constând într-o situaţie centralizatoare a
cantităţilor efectiv utilizate şi a documentelor aferente.
(45) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin ordin al
ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(46) Depozitele farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la
preţuri cu accize şi îl livrează către spitale şi
farmacii la preţuri fără accize în baza autorizaţiilor de
utilizator final deţinute de acestea din urmă. În aceste
condiţii, preţul de vânzare al alcoolului etilic va fi stabilit de
către depozitul farmaceutic pe baza preţului de achiziţie al
acestui produs care nu are inclusă acciza, astfel încât spitalele şi
farmaciile să beneficieze de facilitatea prevăzută la art.
206^58 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.
(47) În situaţia prevăzută la alin. (46) depozitele
farmaceutice vor păstra o copie a autorizaţiei de utilizator final al
beneficiarului scutirii.
(48) Pentru cantităţile de alcool etilic livrate la
preţuri fără accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele
farmaceutice pot solicita compensarea/restituirea accizelor. În acest sens,
depozitele farmaceutice vor depune la autoritatea fiscală teritorială
cererea de restituire de accize, însoţită de:
a) copia facturii de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza
să fie evidenţiată distinct;
b) dovada plăţii accizelor către furnizor, constând în
documentul de plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul
deschis;
c) dovada cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor
şi farmaciilor la preţuri fără accize, constând într-o
situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor
efectiv livrate.
(49) În situaţiile prevăzute la alin. (44) şi (48),
autoritatea fiscală teritorială va transmite cererea şi
documentaţia depuse de către utilizatori sau depozitele farmaceutice
autorităţii vamale teritoriale, care, în urma analizei, va decide
asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de
restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte
cuantumul accizei de restituit.
(50) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (49) autorităţii fiscale teritoriale.
(51) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
(52) Denaturarea alcoolului etilic pentru obţinerea alcoolului
sanitar poate fi realizată numai în antrepozitul fiscal de producţie
în care se obţine alcoolul etilic - materie primă.
65. La punctul 113 subpunctul 113.1.1, după alineatul (3) se
introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu
următorul cuprins:
"(3^1) Scutirea se acordă direct şi în cazul în care
produsele energetice utilizate de operatorii economici care deţin
certificate de autorizare emise de Autoritatea Aeronautică Civilă
provin din achiziţii intracomunitare proprii.
(3^2) Atunci când produsele energetice utilizate de operatorii economici
prevăzuţi la alin. (3^1) provin din achiziţii intracomunitare
proprii, aceştia trebuie să deţină şi calitatea de
destinatar înregistrat."
66. La punctul 113 subpunctul 113.1.2 alineatul (11), litera d) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
"d) nu înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală."
67. La punctul 113 subpunctul 113.1.2, după alineatul (19) se
introduce un nou alineat, alineatul (19^1), cu următorul cuprins:
"(19^1) În cazul în care produsele energetice provin din
achiziţii intracomunitare proprii sau din operaţiuni proprii de
import, distribuitorul autorizat este obligat la plata accizelor la bugetul de
stat."
68. La punctul 113 subpunctul 113.1.2, alineatul (22) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(22) Pentru cantităţile de produse energetice livrate
navelor la preţuri fără accize, distribuitorul poate solicita
restituirea accizelor. În acest sens, distribuitorul depune la autoritatea
fiscală teritorială cererea de restituire de accize,
însoţită de:
a) copia autorizaţiei de utilizator final;
b) copia facturilor de achiziţie;
c) dovada plăţii accizelor;
d) un exemplar pe suport hârtie al jurnalului prevăzut la alin. (16)
aferent lunii calendaristice în care sunt înscrise cantităţile pentru
care se solicită restituirea accizei;
e) copii de pe documentele de livrare."
69. La punctul 113 subpunctul 113.1.2, după alineatul (22) se
introduc trei noi alineate, alineatele (22^1)-(22^3), cu următorul
cuprins:
"(22^1) Autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de distribuitor autorităţii
vamale teritoriale, care, în urma analizei, va decide asupra dreptului de
restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate
sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii
cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de
restituit.
(22^2) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (22^1) autorităţii fiscale teritoriale.
(22^3) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
70. La punctul 113 subpunctul 113.1.2, alineatul (24) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(24) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
71. La punctul 113 subpunctul 113.2, alineatele (12) şi (19) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(12) Operatorii economici care deţin autorizaţii de
utilizator final au obligaţia de a transmite autorităţii vamale
teritoriale emitente a autorizaţiei, lunar, până la data de 15
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, o
situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice,
care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de
produse energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea
utilizată, stocul de produse energetice la sfârşitul lunii de
raportare şi cantitatea de produse finite realizate, potrivit modelului
din anexa nr. 35. Neprezentarea situaţiei în termenul prevăzut atrage
aplicarea de sancţiuni contravenţionale potrivit prevederilor Codului
fiscal.
[...]
(19) În vederea restituirii accizelor în situaţia
prevăzută la alin. (18), destinatarul înregistrat, importatorul sau
operatorul economic va depune la autoritatea fiscală/vamală
teritorială la care a efectuat plata o cerere de restituire de accize, al
cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor
publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală. Cererea va fi însoţită de copia
autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a scutirii
şi de documentul care atestă plata accizelor de către
destinatarul înregistrat, importator sau operatorul economic."
72. La punctul 113 subpunctul 113.2, după alineatul (19) se
introduc trei noi alineate, alineatele (19^1)-(19^3), cu următorul
cuprins:
"(19^1) Autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de către destinatarul
înregistrat, importator sau operatorul economic autorităţii vamale
teritoriale, care, în urma analizei, va decide asupra dreptului de restituire a
accizelor prin emiterea unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte,
ori de respingere a cererii de restituire. În cazul admiterii cererii,
autoritatea vamală stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(19^2) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (19^1) autorităţii fiscale teritoriale.
(19^3) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
73. La punctul 113 subpunctul 113.3, alineatul (9) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(9) Anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an,
pentru anul precedent, fiecare organizaţie de caritate care deţine
autorizaţie de utilizator final este obligată să prezinte
autorităţii vamale teritoriale emitente a autorizaţiei o
situaţie centralizatoare privind cantităţile de produse
energetice achiziţionate în decursul unui an calendaristic,
cantităţile utilizate în scopul desfăşurării
activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice
rămas neutilizat, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea
situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni
contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal."
74. La punctul 113 subpunctul 113.4, alineatul (3) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(3) Operatorii economici pot solicita restituirea accizelor
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii imediat următoare
trimestrului."
75. La punctul 113 subpunctul 113.4, după alineatul (4) se introduc
trei noi alineate, alineatele (4^1)-(4^3), cu următorul cuprins:
"(4^1) Autoritatea fiscală
teritorială va transmite cererea şi documentaţia depuse de
operatorul economic autorităţii vamale teritoriale, care în urma
analizei va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea
unei decizii de admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a
cererii de restituire. În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală
stabileşte cuantumul accizei de restituit.
(4^2) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (4^1) autorităţii fiscale teritoriale.
(4^3) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
76. La punctul 113 subpunctul 113.4, alineatul (5) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(5) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
77.
La punctul 113 subpunctul 113.7, alineatul (8) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(8) Deţinătorii de autorizaţii de utilizator final
au obligaţia de a transmite autorităţii vamale teritoriale
emitente a autorizaţiei, trimestrial, până la data de 15 inclusiv a
lunii imediat următoare trimestrului pentru care se face raportarea, o
situaţie privind achiziţia şi utilizarea produselor energetice,
care va cuprinde informaţii, după caz, cu privire la: furnizorul de produse
energetice, cantitatea de produse achiziţionată, cantitatea
utilizată şi stocul de produse energetice la sfârşitul perioadei
de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 35. Neprezentarea
situaţiei în termenul prevăzut atrage aplicarea de sancţiuni
contravenţionale potrivit prevederilor Codului fiscal."
78. La punctul 113 subpunctul 113.7, după alineatul (16) se
introduc trei noi alineate, alineatele (16^1)-(16^3), cu următorul
cuprins:
"(16^1) Autoritatea fiscală teritorială va transmite
cererea şi documentaţia depuse de către beneficiar
autorităţii vamale teritoriale, care în urma analizei va decide
asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de
admitere, în totalitate sau în parte, ori de respingere a cererii de restituire.
În cazul admiterii cererii, autoritatea vamală stabileşte cuantumul
accizei de restituit.
(16^2) Autoritatea vamală teritorială va transmite decizia
prevăzută la alin. (16^1) autorităţii fiscale teritoriale.
(16^3) În cazul în care decizia este de admitere în totalitate sau în
parte, autoritatea fiscală teritorială procedează la restituirea
accizelor în condiţiile art. 117 din Codul de procedură
fiscală."
79. La punctul 113 subpunctul 113.7, alineatul (17) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(17) Modelul cererii de restituire de accize va fi aprobat prin
ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
80. La punctul 113 subpunctul 113.11, alineatul (1) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"113.11. (1) În situaţiile de acordare a scutirii directe,
care necesită autorizaţie de utilizator final, aceasta se
eliberează la cererea scrisă a beneficiarului."
81. La punctul 113 subpunctul 113.11, litera a) a alineatului (2)
şi alineatele (3) şi (6) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"a) operatorul economic a comis fapte repetate ce constituie
contravenţii la regimul produselor accizabile, potrivit Codului fiscal;
[...]
(3) Decizia de revocare a autorizaţiei de utilizator final se
comunică deţinătorului şi produce efecte de la data
comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta.
[...]
(6) Operatorul economic poate contesta decizia de revocare sau de
anulare a autorizaţiei de utilizator final, potrivit legislaţiei în
vigoare."
82. La punctul 113 subpunctul 113.11, după alineatul (6) se
introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:
"(6^1) Contestarea deciziei de revocare sau de anulare a
autorizaţiei de utilizator final nu suspendă efectele juridice ale
acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în
procedură administrativă."
83. La punctul 114, după litera f) se introduce o nouă litera,
litera g), cu următorul cuprins:
"g) băuturi fermentate spumoase, altele decât bere şi
vinuri."
84. La punctul 116, alineatele (4) şi (6) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"(4) Banderolele pentru marcarea băuturilor fermentate
liniştite, altele decât bere şi vinuri, a produselor intermediare
şi a alcoolului etilic vor avea inscripţionate următoarele
elemente:
a) denumirea operatorului economic cu drept de marcare şi codul de
marcare atribuit acestuia;
b) denumirea generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi
slab alcoolizate - după caz, băuturi spirtoase, ţuică,
rachiuri din fructe, produse intermediare, băuturi fermentate
liniştite;
c) seria şi numărul care identifică în mod unic
banderola;
d) cantitatea nominală exprimată în litri de produs
conţinut;
e) concentraţia alcoolică.
[...]
(6) Banderolele se aplică pe sistemul de închidere a buteliilor,
cutiilor de tetra pak/tetra brik, astfel încât prin deschiderea acestora
să se asigure distrugerea banderolelor. Sunt supuse marcării prin
banderole inclusiv ambalajele individuale ce depăşesc capacitatea de
1 litru, dar nu mai mult de 3 litri."
85. La punctul 117 subpunctul 117.1, alineatul (3) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(3) Autoritatea competentă eliberează autorizaţia
de importator autorizat numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) au fost prezentate documentele prevăzute la alin. (1);
b) în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca importator autorizat, aceasta să nu fi
fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre
statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi
desfăşoare activitatea ca importator autorizat, administratorii
acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori
luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în
care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi
fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de Codul
fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) solicitantul nu înregistrează obligaţii fiscale restante la
bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală."
86. La punctul 117 subpunctul 117.1, după alineatul (6) se introduc
trei noi alineate, alineatele (6^1)-(6^3), cu următorul cuprins:
"(6^1) Nivelul garanţiei se analizează anual de
către autoritatea vamală teritorială, în vederea
actualizării în funcţie de cantităţile de produse
accizabile achiziţionate în anul precedent.
(6^2) Cuantumul garanţiei stabilite prin actualizare se va comunica
importatorului autorizat prin decizie emisă de autoritatea vamală
teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de
importator autorizat. O copie a deciziei se transmite şi Comisiei.
Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va fi de cel mult 30
de zile de la data comunicării.
(6^3) Garanţia poate fi executată atunci când se constată
că importatorul autorizat înregistrează orice alte obligaţii
fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu mai mult de
30 de zile faţă de termenul legal de plată. Executarea
garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei până la momentul
reîntregirii acesteia. Procedura prin care se execută garanţia
şi cea de suspendare a autorizaţiei se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală."
87. La punctul 117 subpunctul 117.1, alineatele (8) şi (12) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(8) Autorizaţia de importator autorizat poate fi
revocată în următoarele situaţii:
a) atunci când titularul acesteia nu respectă una din
cerinţele prevăzute la alin. (7);
b) atunci când titularul acesteia înregistrează obligaţii
fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, mai vechi de 30 de
zile faţă de termenul legal de plată;
c) în cazul unui importator autorizat, persoană fizică, atunci
când aceasta a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de Codul
fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
d) în cazul unui importator autorizat, persoană juridică,
atunci când oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau
într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals,
uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de
Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006,
cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005,
cu modificările ulterioare, de Legea
nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
[...]
(12) Contestarea deciziei de revocare a autorizaţiei de importator
autorizat nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada
soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă."
88. La punctul 117 subpunctul 117.2, după alineatul (18) se
introduc două noi alineate, alineatele (19) şi (20), cu
următorul cuprins:
"(19) Marcajele expediate unui antrepozit fiscal de producţie
din alt stat membru pot fi supuse operaţiunii de distrugere în cadrul
acestor antrepozite, atunci când se impune această operaţiune şi
în condiţiile stabilite de autorităţile competente din statul
membru respectiv.
(20) În situaţia prevăzută la alin. (19), dovada
marcajelor distruse este reprezentată de o scrisoare de confirmare din
partea producătorului transmisă operatorului economic cu drept de
marcare din România şi care poartă viza autorităţii
competente din statul membru în care a avut loc operaţiunea de
distrugere."
89. La punctul 118, după alineatul (4) se introduc două noi
alineate, alineatele (4^1) şi (4^2), cu următorul cuprins:
"(4^1) Produsele din tutun prelucrat se predau ambalate în
colete/saci sigilaţi cu sigiliile organului de control care a efectuat
confiscarea, fiecare colet/sac fiind însoţit de o listă de inventar
care să cuprindă tipul produsului, sortimentul şi cantitatea
exprimată în unitatea de măsură prevăzută în anexa nr.
1 la titlul VII din Codul fiscal.
(4^2) Listele de inventar se înregistrează în evidenţele
organului de control care a efectuat confiscarea şi se
menţionează în cuprinsul procesului-verbal de predare-primire."
90. La punctul 118, alineatul (5) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(5) Distrugerea produselor din tutun prelucrat se efectuează
prin metode specifice, care să asigure denaturarea acestora, dincolo de
orice posibilitate de reconstituire, sortare, pliere sau orice altă
modalitate de recuperare a materiilor prime ce intră în componenţa acestor
produse. Distrugerea va avea loc, în baza aprobării date de autoritatea
vamală centrală, la cererea operatorului economic cu drept de
marcare, în termen de maximum 30 de zile de la data primirii aprobării
şi în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în
acest scop. Din această comisie vor face parte un reprezentant al
organelor de poliţie şi un reprezentant desemnat de autoritatea
vamală centrală.
91. La punctul 118, după alineatul (5) se introduce un nou alineat,
alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
"(5^1) În situaţia în care, cu ocazia efectuării
distrugerii, se constată existenţa unor sigilii deteriorate/rupte,
precum şi la solicitarea oricărui membru al comisiei de distrugere,
comisia poate proceda la efectuarea unui control prin sondaj ori la efectuarea
controlului total al conţinutului coletelor/sacilor."
92. La punctul 120 subpunctul 120.1, alineatul (3) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"(3) Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub
licenţă, antrepozitarul autorizat are obligaţia de a notifica
acest lucru autorităţii vamale teritoriale şi
autorităţii fiscale centrale - direcţia de specialitate care
asigură secretariatul Comisiei. Activitatea desfăşurată
fără această notificare se consideră a fi activitate în
afara antrepozitului fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document
legal din care să rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca
în cursul duratei de protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi
contract de licenţă, cesiune, consimţământ scris din partea
titularului mărcii sau declaraţia producătorului înregistrat în
România din care să rezulte că acesta fabrică sortimentele
respective, concret nominalizate în declaraţie, în baza contractelor de
licenţă."
93. La punctul 120 subpunctul 120.2, alineatele (1) şi (3) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"120.2. (1) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din
exploatare - scurgeri, spălări, curăţări,
decantări, degradate calitativ - în alte locaţii decât antrepozitele
fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate pentru prelucrare în
vederea obţinerii de produse accizabile de natura celor prevăzute la
art. 20616 alin. (2) din Codul fiscal către un antrepozit fiscal de
producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bază de
factură sau aviz de însoţire, vizate de reprezentantul
autorităţii vamale teritoriale în a cărei rază îşi
desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal, precum şi de
reprezentantul autorităţii vamale teritoriale din a cărei
rază sunt colectate reziduurile. Colectarea reziduurilor de produse
energetice poate fi efectuată de antrepozitul fiscal de producţie
produse energetice sau de către operatorii economici autorizaţi
pentru operaţiuni de ecologizare.
[...]
(3) În cazul reziduurilor de produse energetice care nu sunt supuse
operaţiunilor de prelucrare sau de ecologizare, acestea pot fi predate în
vederea distrugerii în condiţiile prevăzute de legislaţia în
domeniu. În acest sens, autoritatea vamală teritorială va fi
notificată cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de predarea
reziduurilor."
94. La punctul 120, după subpunctul 120.3 se introduce un nou
subpunct, subpunctul 120.4, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Condiţii de distribuţie şi comercializare
Art. 206^69[...]
(1^1) Comercializarea în vrac şi
utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic cu concentraţia
alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea băuturilor
alcoolice, este interzisă.
Norme metodologice:
120.4. În sensul art. 206^69 alin. (11) din Codul fiscal, noţiunea
de «alcool etilic» nu cuprinde distilatele."
95. După punctul 120 se introduc două noi puncte, punctele 121
şi 122, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Circulaţia produselor accizabile intrate, potrivit legii, în proprietatea
privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare
silită
Art. 206^70. - Circulaţia produselor accizabile intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei
proceduri de executare silită nu intră sub incidenţa
prevederilor secţiunii a 9-a din prezentul capitol.
Norme metodologice:
121. (1) Alcoolul etilic, băuturile alcoolice, precum şi
produsele energetice intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a
statului sau care fac obiectul unei proceduri de executare silită nu
intră sub incidenţa prevederilor privind deplasarea produselor
accizabile aflate în regim suspensiv de accize.
(2) Alcoolul etilic şi băuturile alcoolice intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei
proceduri de executare silită şi care nu îndeplinesc condiţiile
legale de comercializare pot fi valorificate de autorităţile
competente către antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de
alcool etilic - materie primă numai în vederea procesării.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), livrarea acestor
produse se face pe bază de factură fiscală care trebuie să
respecte prevederile art. 155 din Codul fiscal.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod
corespunzător şi pentru produsele energetice intrate, potrivit legii,
în proprietatea privată a statului sau care fac obiectul unei proceduri de
executare silită şi care nu îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare.
(5) Produsele accizabile care îndeplinesc condiţiile legale de
comercializare, cu excepţia tutunurilor prelucrate, se valorifică
către operatorii economici comercianţi pe bază de factură
fiscală specifică la preţuri care cuprind şi accizele.
(6) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare,
potrivit alin. (2), (4) şi (5), trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute de lege, după caz.
Codul fiscal:
Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 206^71. - (1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat,
atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice
şi celor privind calitatea produselor.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
Norme metodologice:
122. (1) Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete este scutit de
plata accizelor atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau
unor teste privind calitatea produselor, cu condiţia ca testarea să
nu se realizeze prin comercializarea acestor produse, ci prin mijloace
specifice cercetării ştiinţifice sau cercetării privind
calitatea produselor.
(2) Scutirea pentru loturile destinate scopului prevăzut la alin.
(1) se acordă numai antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia
de ţigarete, doar atunci când testarea este realizată direct de
către aceştia sau prin intermediul unei societăţi
specializate în efectuarea testelor ştiinţifice sau privind calitatea
produselor, în limita cantităţii de 200.000 de bucăţi de
ţigarete pe semestru.
(3) În accepţia prezentelor norme metodologice, noţiunea de
«teste ştiinţifice sau teste privind calitatea produselor» nu
cuprinde testele de piaţă destinate promovării produselor.
(4) Documentul de însoţire a lotului de ţigarete în timpul
transferului de la producător la societatea specializată în
efectuarea testelor ştiinţifice sau celor privind calitatea
produselor va fi avizul de însoţire a mărfii."
96. Anexele nr. 33 şi 35 la Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1
şi 2, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
97. După anexa nr. 38 la Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal se introduce o nouă anexă, anexa nr. 38^1, având
cuprinsul prevăzut în anexa nr. 3, care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
98. Anexele nr. 47, 48.1, 48.2, 48.3, 48.4, 48.5, 49, 52.1, 52.2, 53.1
şi 53.2 la Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr.
4-14, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
G. Titlul IX "Impozite şi taxe locale"
1. La punctul 17, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(2) În cazul clădirilor proprietate publică sau
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, se datorează taxa pe clădiri, care reprezintă
sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari,
titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după
caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. Dacă o
persoană juridică - concesionar, locatar, titular al dreptului de
administrare sau de folosinţă - încheie ulterior contracte de
concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă pentru
aceeaşi clădire cu alte persoane, taxa pe clădiri va fi
datorată de utilizatorul final."
2. La punctul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"22. (1) Prin sintagma «încăperi care sunt folosite pentru
activităţi economice», menţionată la art. 250 alin. (1)
pct. 1-5, 7, 11, 14, 15 şi 17 din Codul fiscal, se înţelege
spaţiile utilizate pentru realizarea oricăror activităţi de
producţie, comerţ sau prestări de servicii, astfel cum sunt
definite în Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, altele decât destinaţiile specifice
categoriilor de clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.
La stabilirea impozitului pe clădiri şi a taxei pe clădiri se ia
în considerare şi orice fel de contract încheiat în urma căruia se
obţine un venit."
3. La punctul 23, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(3) Beneficiază de scutirile prevăzute la art. 250 alin.
(1) pct. 3 din Codul fiscal cultele religioase care îndeplinesc condiţiile
din Legea nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor."
4. La punctul 34 alineatul (1), după litera C se introduce o
nouă literă, litera D, cu următorul cuprins:
"D. (1) Valoarea impozabilă pentru oricare dintre tipurile de
clădiri, astfel cum sunt definite în tabelul prevăzut la alin. (3) al
art. 251 din Codul fiscal, reprezintă suma dintre:
a) valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei
construite desfăşurate pentru încăperile amplasate la celelalte
niveluri decât cele prevăzute la lit. b) şi c) cu valoarea
impozabilă corespunzătoare unuia dintre tipurile A-D, după caz,
exprimată în lei/m˛, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251
din Codul fiscal; prin sintagma «celelalte niveluri decât cele prevăzute
la lit. b) şi c)» se înţelege parterul, mezaninul şi/sau
etajul/etajele, după caz;
b) valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei
construite desfăşurate pentru încăperile amplasate la subsol, la
demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca locuinţă,
exprimate în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare unuia dintre tipurile A-D, după caz, exprimată
în lei/m2, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal,
asupra căreia se aplică 75%;
c) valoarea determinată prin înmulţirea suprafeţei
construite desfăşurate pentru încăperile amplasate la subsol, la
demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de
locuinţă, exprimate în metri pătraţi, cu valoarea
impozabilă corespunzătoare unuia dintre tipurile A-D, după caz,
exprimată în lei/m˛, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251
din Codul fiscal, asupra căreia se aplică 50%.
(2) În cazul clădirii care are încăperi amplasate la subsol,
la demisol sau la mansardă, utilizate atât ca locuinţă, cât
şi în alte scopuri decât cel de locuinţă, pentru nivelul
respectiv, valoarea se calculează prin însumarea:
a) valorii determinate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b),
respectiv pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la
mansardă, utilizate ca locuinţă;
b) valorii determinate potrivit prevederilor alin. (1) lit. c),
respectiv pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol şi/sau la
mansardă, utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă.
(3) Pentru determinarea valorii impozabile, potrivit prevederilor alin.
(1), se utilizează următoarea formulă:
V(IC) = V(a) + V(b) + V(c) = [S(a) x V(t)] + (S(b) x [V(t) x 75%]) +
(S(c) x [V(t) x 50%]),
unde:
V(a) reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor
alin. (1) lit. a);
V(b) reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor
alin. (1) lit. b);
V(c) reprezintă valoarea determinată potrivit prevederilor
alin. (1) lit. c);
S(a) reprezintă suprafaţa construită
desfăşurată pentru încăperile prevăzute la alin. (1)
lit. a), respectiv suprafaţa construită desfăşurată a
încăperilor amplasate la celelalte niveluri decât cele la subsol, la
demisol şi/sau la mansardă;
S(b) reprezintă suprafaţa construită
desfăşurată pentru încăperile prevăzute la alin. (1)
lit. b), respectiv suprafaţa construită desfăşurată a
încăperilor amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate ca locuinţă;
S(c) reprezintă suprafaţa construită
desfăşurată pentru încăperile prevăzute la alin. (1)
lit. c), respectiv suprafaţa construită desfăşurată a
încăperilor amplasate la subsol, la demisol şi/sau la mansardă,
utilizate în alte scopuri decât cel de locuinţă;
V(t) reprezintă valoarea corespunzătoare din tabelul
prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal, exprimată în
lei/m˛."
5. Punctele 53-55 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
Art. 253. - [...]
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota
impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul
General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în
ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în
ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.
[...]
(9) Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie
turistică ce nu funcţionează în cursul unui an calendaristic
este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii, stabilită
prin hotărâre a consiliului local.
(10) Sunt exceptate de la prevederile alin. (9) structurile care au
autorizaţie de construire în perioada de valabilitate, dacă au
început lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii
autorizaţiei de construire.
Norme metodologice:
53. Consiliile locale adoptă hotărâri, în cursul fiecărui
an, privind stabilirea cotei pe baza căreia se calculează impozitul
pe clădiri datorat de persoanele juridice, în condiţiile legii. În
cazul municipiului Bucureşti, această atribuţie se îndeplineşte
de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
54. (1) Prin lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare,
modificare sau extindere, astfel cum sunt menţionate la art. 253 alin.
(3^1) din Codul fiscal, se înţelege acele lucrări care au ca rezultat
creşterea valorii clădirii respective cu cel puţin 25%.
(2) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au
efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal
de referinţă se calculează pe baza cotei stabilite, prin
hotărâre a consiliului local, între 10% şi 20%, respectiv 30% şi
40%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii
înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, conform
reglementărilor contabile în vigoare.
Exemplu:
La data de 31 decembrie 2010, un contribuabil înregistrează în
contabilitate reevaluarea clădirilor, iar după această dată
nu se mai efectuează nicio reevaluare.
În anii următori, cota impozitului pe clădiri va fi:
a) între 0,25 şi 1,50%, în anii 2011, 2012 şi 2013;
b) între 10 şi 20%, în anii 2014 şi 2015;
c) între 30 şi 40%, în anul 2016 şi următorii.
55. (1) Contribuabilii care deţin clădiri cu destinaţie
turistică sunt obligaţi să depună o declaraţie pe
propria răspundere, până la data de 31 ianuarie a anului fiscal,
privind funcţionarea sau nefuncţionarea unităţii de cazare
în cursul anului, în vederea încadrării în prevederile alin. (2),
respectiv alin. (9) ale art. 253 din Codul fiscal.
(2) Pentru încadrarea la alin. (2) al art. 253 din Codul fiscal, la
solicitarea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, contribuabilii au obligaţia de a pune
la dispoziţia acestuia documente justificative, aferente activităţii
pentru care sunt autorizaţi, referitoare la funcţionarea
unităţii de cazare, cum ar fi: facturi de utilităţi,
facturi fiscale, bon fiscal, state de plată a salariaţilor etc."
6. La punctul 57, alineatele (3) şi (4) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
(3) În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul, persoana
fizică sau persoana juridică, după caz, are obligaţia
depunerii declaraţiei fiscale la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în a cărei
rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30
de zile de la data încheierii contractului de leasing, însoţită de o
copie a acestuia.
(4) În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază,
impozitul pe clădire este datorat de locator începând cu data încheierii
procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente similare care
atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a rezilierii
contractului de leasing. Impozitul se stabileşte pe baza valorii la care
clădirea este înregistrată în contabilitatea locatorului.
7. Punctul 58 se abrogă.
8. După punctul 60 se introduce un nou punct, punctul 60^1, cu
următorul cuprins:
"60^1. În categoria clădirilor cu destinaţie
turistică menţionate la art. 253 alin. (9) din Codul fiscal
intră: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, vile turistice,
cabane turistice, sate de vacanţă, campinguri, căsuţe de
tip camping, apartamente şi camere de închiriat, pensiuni turistice,
pensiuni agroturistice, case tradiţionale, precum şi alte
unităţi cu funcţiuni de cazare turistice."
9. Punctul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
Art. 254. - [...]
(8) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor
juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea
termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii
procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data
terminării efective a lucrărilor;
b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în
autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii
procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii
nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de
construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea
valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data
expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa
construită desfăşurată care are elementele structurale de
bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi
acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data
expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire,
consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa
construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte
impozitul pe clădiri.
Norme metodologice:
62. Structurile de specialitate cu
atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi
autorizării executării lucrărilor de construcţii din
aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale
întocmesc procesele-verbale menţionate la art. 254 alin. (8) din Codul
fiscal, care servesc la înregistrarea în evidenţele fiscale, în registrele
agricole sau în orice alte evidenţe cadastrale, după caz, precum
şi la determinarea impozitului pe clădiri. Transmiterea proceselor-verbale
către celelalte compartimente funcţionale se face în termen de 3 zile
de la întocmire."
10. La punctul 63, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"63. (1) Data dobândirii/construirii clădirii, potrivit
menţiunii prevăzute la art. 254 alin. (8) din Codul fiscal,
determină concomitent, în condiţiile Codului fiscal şi ale
prezentelor norme metodologice, următoarele:
a) datorarea impozitului pe clădiri;
b) diminuarea suprafeţei de teren pentru care se datorează
impozitul pe teren cu suprafaţa construită la sol a clădirii
respective."
11. La punctul 70, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
12. La punctul 73, alineatele (2^2) şi (2^3) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
"(2^2) În cazul contractelor de leasing financiar care se
reziliază, impozitul pe teren este datorat de locator începând cu data încheierii procesului-verbal de predare
a bunului sau a altor documente similare care atestă intrarea bunului în
posesia locatorului ca urmare a rezilierii contractului de leasing.
(2^3) În cazul terenurilor proprietate publică şi privată
a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate,
închiriate, date în administrare sau în folosinţă persoanelor fizice
ori persoanelor juridice, se datorează taxa pe teren în sarcina
concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţă, după caz. Dacă o persoană juridică -
concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare ori de
folosinţă - încheie ulterior contracte de concesiune, închiriere,
administrare sau folosinţă pentru acelaşi teren cu alte
persoane, taxa pe teren va fi datorată de utilizatorul final."
13. La punctul 77, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(3) Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în
perimetrul de ameliorare, prevăzute la art. 257 lit. h) din Codul fiscal,
se au în vedere următoarele reglementări:
a) Legea nr. 46/2008,
cu modificările şi completările ulterioare;
b) Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră
în perimetrele de ameliorare, funcţionarea şi atribuţiile
comisiilor de specialişti, constituite pentru delimitarea perimetrelor de
ameliorare, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.257/2011."
14. La punctul 83, alineatele (1) şi (2) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"83. (1) În aplicarea prevederilor art. 259 din Codul fiscal, se
vor avea în vedere reglementările din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată.
(2) Impozitul pe teren, precum şi obligaţiile de plată
accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare
celei în care se realizează înstrăinarea între vii a terenurilor,
reprezintă sarcină fiscală a părţii care
înstrăinează."
15. La punctul 84 alineatul (2), literele b)-d) se modifică şi
vor avea următorul cuprins:
"b) Ordonanţa Guvernului nr.
28/2008 privind registrul agricol, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) Hotărârea Guvernului nr.
1.632/2009 privind registrul agricol pentru perioada 2010-2014;
d) Normele tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada
2010-2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi
dezvoltării rurale, al ministrului administraţiei şi internelor,
al ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui
Institutului Naţional de Statistică nr. 95/153/1.998/3.241/2010."
16. La punctul 85, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
17. Punctele 94 şi 95 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Reguli generale
Art. 261. - (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de
transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un
impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care
în prezentul capitol se prevede altfel.
[...]
Norme metodologice:
[...]
94. (1) Contribuabilii care deţin în proprietate mijloace de
transport care trebuie înmatriculate/înregistrate în România datorează
impozitul pe mijloacele de transport în condiţiile titlului IX din Codul
fiscal.
(2) Prin sintagma mijloc de transport care trebuie
înmatriculat/înregistrat, prevăzută la art. 261 alin. (1) din Codul
fiscal, se înţelege orice mijloc de transport, proprietate a unei persoane
fizice sau a unei persoane juridice, care, potrivit legii, face obiectul
înmatriculării/înregistrării.
(3) Contribuabilii ale căror mijloacele de transport fac obiectul
înregistrării, din punct de vedere fiscal, se supun aceloraşi
obligaţii ca şi cei ale căror mijloace de transport fac obiectul
înmatriculării şi, implicit aceloraşi sancţiuni.
(4) Contribuabilii ale căror mijloacele de transport sunt
înregistrate la data de 1 ianuarie 2012 depun declaraţii fiscale până
la data de 31 ianuarie 2012 inclusiv, iar impozitul aferent se datorează
începând cu data de 1 ianuarie 2012.
95. În cazul în care proprietarii, persoane fizice sau juridice
străine, solicită înmatricularea/înregistrarea temporară a
mijloacelor de transport în România, aceştia au obligaţia să
achite integral impozitul datorat, pentru întreaga perioadă pentru care
solicită înmatricularea/înregistrarea, la data luării în
evidenţă de către compartimentele de specialitate ale
autorităţii administraţiei publice locale."
18. După punctul 95^1 se introduce un nou punct, punctul 95^2, cu
următorul cuprins:
"95^2. (1) În cazul contractelor de leasing financiar, locatarul,
persoana fizică sau persoana juridică, după caz, are
obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a
cărei rază este înregistrat mijlocul de transport, în termen de 30 de
zile de la data încheierii contractului de leasing, însoţită de o
copie a acestuia.
(2) În cazul contractelor de leasing financiar care se reziliază,
impozitul pe mijloacele de transport este datorat de locator începând cu data
încheierii procesului-verbal de predare a bunului sau a altor documente
similare care atestă intrarea bunului în posesia locatorului ca urmare a
rezilierii contractului de leasing.
(3) În cazul contractelor de leasing financiar care se finalizează
cu transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport,
locatarul datorează impozit pe mijlocul de transport şi are
obligaţia declarării acestuia la organul fiscal local competent, în
termen de 30 de zile."
19. Punctele 105-106^1 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"105. Contribuabilii persoane juridice care au ca profil de
activitate servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau
suburban, sunt scutiţi de la plata impozitului pe mijloacele de transport
numai pentru autobuze, autocare şi microbuze, prevăzute în tabelul
prevăzut la art. 263 alin. (2) pct. 6 din Codul fiscal, utilizate exclusiv
în scopul transportului public local de călători în condiţiile Legii serviciilor de
transport public local nr. 92/2007, cu modificările şi
completările ulterioare.
106. Contribuabilii care au ca obiect al activităţii
producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport nu
datorează impozitul prevăzut la cap. IV al titlului IX din Codul
fiscal pentru acele mijloace de transport care nu au fost înmatriculate
niciodată în România, înregistrate în contabilitate ca mărfuri.
106^1. Pentru vehiculele istorice, definite conform prevederilor legale
în vigoare, Registrul Auto Român eliberează C.I.V. dacă vehiculul
este atestat ca vehicul istoric şi dacă corespunde în ceea ce
priveşte verificarea stării tehnice, menţionând în C.I.V.urile
eliberate vehiculelor istorice textul «vehicul istoric»."
20. Punctul 114 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"114. (1) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează
pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă,
semiremorcă şi rulotă care are carte de identitate a vehiculelor
distinctă, chiar dacă circulă în combinaţie.
(2) În cazul în care mijlocul de transport cu tracţiune
mecanică şi remorca, semiremorca sau rulota au carte de identitate a
vehiculelor comună, impozitul datorat este cel prevăzut la art. 263
alin. (5) din Codul fiscal."
21. La punctul 122, alineatele (4)-(7) se abrogă.
22. Punctul 147 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"147. Taxele prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal
vizează numai persoanele fizice şi asociaţiile familiale
prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind
desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi
întreprinderile familiale, cu modificările şi completările
ulterioare."
23. La punctul 153, alineatul (1) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"153. (1) Pentru efectuarea de modificări în autorizaţia
pentru desfăşurarea unei activităţi economice, potrivit
prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările
şi completările ulterioare, la cererea titularului său,
după eliberarea acesteia, nu se încasează taxa prevăzută la
art. 268 alin. (1) din Codul fiscal."
24. La punctul 155 alineatul (1), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"a) se referă la autorizaţiile sanitare de
funcţionare eliberate de direcţiile de sănătate
publică teritoriale în temeiul Legii
nr. 95/2006, cu modificările şi completările
ulterioare;"
25. La punctul 160, litera e) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"e) pentru lucrările privind autostrăzile şi
căile ferate atribuite prin concesionare în conformitate cu Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de
lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006,
cu modificările şi completările ulterioare."
26. Punctul 161 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"161. În sensul prezentelor norme metodologice, prin lucrări
de interes public se înţelege orice lucrări de construcţii
şi reparaţii finanţate din fonduri publice prevăzute în
componentele bugetului general consolidat."
27. La punctul 163, după alineatul (1) se introduce un nou alineat,
alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
"(1^1) Nu se includ în valoarea serviciilor de reclamă şi
publicitate serviciile de decorare, neutralizare şi întreţinere
reclamă."
28. La punctul 173, literele a) şi b) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
"a) Legii nr. 35/1994
privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al
artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, republicată;
b) Ordinului ministrului culturii şi cultelor şi al
ministrului finanţelor publice nr. 2.823/1.566/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice şi privind perceperea, încasarea, utilizarea, evidenţa
şi controlul destinaţiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului
literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al
arhitecturii şi de divertisment, precum şi procedura de solicitare
şi comunicare a opţiunilor titularilor de drepturi de autori sau ale
titularilor de drepturi conexe dreptului de autori ori, după caz, ale
moştenitorilor acestora, cu modificările şi completările
ulterioare."
29. După punctul 175 se introduce un nou punct, punctul 175^1, cu
următorul cuprins:
"175^1. Persoanele care datorează impozit pe spectacole pot
emite bilete de intrare la spectacole prin sistem propriu de înseriere şi
numerotare, folosind programul informatic propriu, cu respectarea prevederilor
art. 274 alin. (4) din Codul fiscal, precum şi a conţinutului minimal
obligatoriu al biletelor şi abonamentelor de intrare la spectacol, conform
Hotărârii Guvernului nr.
846/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
tipărirea, înregistrarea, evidenţa şi gestionarea abonamentelor
şi biletelor de intrare la spectacole."
30. La punctul 178 alineatul (1), litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
"a) integrată sau conexă activităţilor
comerciale de natura celor ce intră sub incidenţa
activităţilor specifice grupei 932 din CAEN - alte
activităţi recreative."
31. La punctul 180 alineatul (1), poziţia II se modifică
şi va avea următorul cuprins:
"II. asupra valorii stabilite potrivit menţiunii
prevăzute la alin. (2) se aplică coeficientul de corecţie ce
corespunde rangului localităţii respective, astfel;
a) localităţi urbane de rangul 0..................... 8,00;
b) localităţi urbane de rangul I..................... 5,00;
c) localităţi urbane de rangul II.................... 4,00;
d) localităţi urbane de rangul III................... 3,00;
e) localităţi rurale de rangul IV...................... 1,10;
f) localităţi rurale de rangul V........................ 1,00.
32. La punctul 185, alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(2) Hotărârea privind instituirea
taxei hoteliere se adoptă în cursul anului şi se aplică în anul
fiscal următor, în condiţiile prezentelor norme metodologice."
33. Punctul 188 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Calculul taxei
Art. 279. - [...]
(2) Pentru şederea într-o unitate de cazare, consiliul local
instituie o taxă hotelieră în cotă de 1% din valoarea
totală a cazării/tariful de cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului,
care se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se
realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a
persoanelor cazate.
Norme metodologice:
188. În cazul în care autorităţile prevăzute la pct. 185
optează pentru instituirea taxei hoteliere, cota de 1% se aplică la
valoarea totală a cazării/tarifului de cazare pentru fiecare zi de
sejur a turistului, valoare care nu include TVA."
34. La punctul 220, după alineatul (2) se introduce un nou alineat,
alineatul (3), cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Scutiri
şi facilităţi stabilite de consiliile locale
Art. 286
[...]
(8) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe
clădiri sau o reducere a acestuia pe o perioadă de minimum 7 ani, cu
începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor
finalizării lucrărilor de reabilitare, pentru proprietarii
apartamentelor din blocurile de locuinţe şi ai imobilelor care au
executat lucrări de intervenţie pe cheltuială proprie, pe baza
procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, întocmit în
condiţiile legii, prin care se constată realizarea măsurilor de
intervenţie recomandate de către auditorul energetic în certificatul
de performanţă energetică sau, după caz, în raportul de
audit energetic, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009
privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de
locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011.
(9) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe
clădiri/taxei pe clădiri pe o perioadă de 5 ani consecutivi, cu
începere de la data de întâi ianuarie a anului fiscal următor în care a
fost efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, pentru proprietarii
care execută lucrări în condiţiile Legii nr. 153/2011 privind măsuri de
creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.
Norme metodologice:
(3) Facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (8) şi
(9) din Codul fiscal pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale
adoptate în cursul anului pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de
către acestea, pentru lucrările de reabilitare energetică,
astfel cum sunt prevăzute în Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea
performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările
ulterioare, precum şi pentru lucrările de creştere a
calităţii arhitectural-ambientale realizate în condiţiile Legii nr. 153/2011
privind măsuri de creştere a calităţii
arhitectural-ambientale a clădirilor, cu modificările
ulterioare."
H. Titlul IX2 "Contribuţii sociale obligatorii"
1. După punctul 3 se introduc două noi puncte, punctele 3^1
şi 3^2, cu următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 296^4. - (1) Baza lunară de calcul al contribuţiilor
sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art.
296^3 lit. a) şi b), reprezintă câştigul brut realizat din
activităţi dependente, în ţară şi în
străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice
internaţionale la care România este parte, care include:
[...]
c) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca
urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără
scop patrimonial;
Norme metodologice:
3^1. În această categorie se includ indemnizaţiile persoanelor
alese în consiliul de administraţie/comitetul director/consiliul superior,
comitetul executiv/biroul permanent, comisia de disciplină şi altele,
cu excepţia indemnizaţiilor cenzorilor, care se încadrează la
art. 296^4 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Art. 296^4. - (1) [...]
e) remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele
primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor
şi în consiliul de administraţie;
Norme metodologice:
3^2. În această categorie se includ: administratorii, membrii
consiliului de administraţie, consiliului de supraveghere şi
comitetului consultativ, precum şi reprezentanţii statului sau
reprezentanţii membrilor consiliului de administraţie, fie în
adunarea generală a acţionarilor, fie în consiliul de
administraţie, după caz."
2. Punctele 4 şi 5 se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 296^4. - (1) [...]
g) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de
audit, după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în
consilii, comisii, comitete şi altele asemenea;
Norme metodologice
4. Sumele prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. e) şi g) din
Codul fiscal, cu excepţia indemnizaţiilor de şedinţă
primite de consilierii locali, judeţeni sau ai municipiului
Bucureşti, intră în baza de calcul al contribuţiei individuale
de asigurări sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din
cadrul aceleiaşi societăţi ori din afara ei, indiferent
dacă sunt pensionari sau angajaţi cu contract individual de
muncă.
5. Se includ în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări
sociale de sănătate sumele prevăzute la art. 296^4 alin. (1)
lit. e) şi g) din Codul fiscal."
3. După punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 6^1, cu
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 296^4. - (1) [...]
n) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de
proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit
legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;
Norme metodologice:
6^1. În această categorie se includ remuneraţiile acordate în
baza contractului de mandat preşedintelui şi membrilor comitetului
executiv; remuneraţia cenzorului cu contract de mandat se încadrează la
art. 296^4 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal."
4. Punctele 7, 8 şi 9 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale
Art. 296^4 - (1) [...]
o) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de angajator, potrivit legii;
p) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii;
Norme metodologice:
7. În baza lunară de calcul al contribuţiei individuale de
asigurări sociale, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit.
a) şi b) din Codul fiscal, se include şi suma reprezentând 35% din
câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 296^4 alin. (3) din
Codul fiscal, în cazul indemnizaţiilor de asigurări sociale de
sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare
din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau
boală profesională.
Codul fiscal:
Art. 296^4. - (1) [...]
u) orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate
salariilor în vederea impunerii.
Norme metodologice:
8. Avantajele asimilate salariilor includ, fără a fi limitate
la acestea, următoarele:
a) împrumuturi nerambursabile;
b) anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului.9.
Veniturile care se includ în câştigul brut realizat din
activităţi dependente, care reprezintă baza lunară de
calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, sunt cele prevăzute
la art. 296^4 din Codul fiscal, care se completează cu prevederile pct. 68
din Normele metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal, date în
aplicarea art. 55 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal, mai puţin
veniturile asupra cărora nu există obligaţia plăţii
contribuţiilor sociale potrivit reglementărilor generale şi
specifice fiecărei contribuţii sociale, precum şi celor din
legislaţia privind asigurările sociale.
În baza de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii se includ
şi veniturile realizate ca urmare a activităţilor de creare de
programe pentru calculator şi cele realizate de către persoanele cu
handicap grav sau accentuat, care sunt scutite de la plata impozitului pe
venit.
La încadrarea sumelor şi avantajelor acordate în excepţiile
generale de la baza de calcul se aplică regulile stabilite prin Normele
metodologice de aplicare a titlului III din Codul fiscal."
5. Punctul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de angajatori,
entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de
venituri de natură salarială sau asimilate salariilor
Art. 296^5. - [...]
(2) Pentru persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. e) şi g),
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de
sănătate o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de
persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b), corectată cu
excepţiile prevăzute la art. 296^15 şi art. 296^16 lit. b). În
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de
sănătate se includ şi veniturile prevăzute la art. 296^17
alin. (6). [...]
Norme metodologice:
11. În baza lunară de calcul pentru contribuţia de
asigurări sociale de sănătate datorată de angajator se
includ şi următoarele venituri realizate de persoanele prevăzute
la art. 296^3 lit. a) şi b) din Codul fiscal:
a) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea
nr. 399/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, numai pentru primele 5 zile de incapacitate temporară de
muncă suportate de angajator;
b) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate
temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau a
unei boli profesionale, acordate în baza Legii
nr. 346/2002, republicată, cu modificările ulterioare,
numai pentru primele 3 zile de incapacitate suportate de angajator."
6. Punctele 12 şi 13 se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de angajatori,
entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de
venituri de natură salarială sau asimilate salariilor
Art. 296^5. - [...]
(2^1) Pentru persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. e) şi g),
baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate o
reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele
prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) corectată cu
excepţiile prevăzute la art. 296^15 şi art. 296^16 lit. e). În
baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate se includ
şi veniturile prevăzute la art. 296^17 alin. (7). Baza lunară de
calcul al contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mare decât
produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se
calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12
salarii minime brute pe ţară garantate în plată.
Norme metodologice:
12. În baza lunară de calcul al contribuţiei pentru concedii
şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
datorată de angajator se includ şi următoarele venituri
realizate de persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) din
Codul fiscal:
a) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate, numai pentru primele 5 zile de incapacitate
temporară de muncă suportate de angajator;
b) cuantumul sumelor reprezentând indemnizaţii de incapacitate
temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei
boli profesionale.
13. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii care se
suportă din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale se va evidenţia distinct în anexa nr. 1.1 «Anexa
angajator» la «Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor
asigurate»."
7. Punctul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296^16. - Se exceptează de la plata contribuţiilor sociale
următoarele venituri:
a) la contribuţia de asigurări sociale, veniturile
prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. l), q), r), s) şi ţ),
precum şi la lit. o) şi p) pentru partea care depăşeşte
nivelul prevăzut la art. 296^11; de asemenea, se exceptează
indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali,
judeţeni sau ai municipiului Bucureşti, precum şi
prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
Norme metodologice:
20. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări
sociale următoarele:
a) indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute
în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
b) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate
de angajator, potrivit legii;
c) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate
de la Fondul naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, potrivit legii;
d) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se
acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la
încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul
apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei
naţionale;
e) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii;
f) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de angajator, potrivit legii, pentru partea care
depăşeşte nivelul prevăzut la art. 296^11;
g) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii, pentru partea care depăşeşte
nivelul prevăzut la art. 296^11;
h) indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii
locali, judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
i) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat."
8. Punctul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296^16. - [...]
b) la contribuţia de asigurări sociale de sănătate,
veniturile prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. o), p) şi ţ);
Norme metodologice:
21. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate următoarele:
a) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de angajator, potrivit legii, numai pentru contribuţia
individuală;
b) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
potrivit legii;
c) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează
aceste domenii."
9. Punctul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296^16. - [...]
e) la contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de
asigurări sociale de sănătate:
e1. veniturile acordate, potrivit legii, cadrelor militare în
activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu
statut special care îşi desfăşoară activitatea în
instituţiile din sectorul de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională;
e2. veniturile prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. g), h), j),
l), n), p), s), ş), t) şi ţ);
Norme metodologice:
22. Sunt exceptate de la plata contribuţiei pentru concedii şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate
următoarele:
a) veniturile acordate, potrivit legii, cadrelor militare în activitate,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special
care îşi desfăşoară activitatea în ministerele şi
instituţiile din sectorul de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională;
b) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de
audit, după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în
consilii, comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv
indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali,
judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
c) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite,
potrivit legii;
d) sumele din profitul net, cuvenite administratorilor
societăţilor comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv,
după caz, precum şi participarea la profitul unităţii
pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
e) indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute
în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
f) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de
proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit
legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;
g) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii;
h)
ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se acordă,
conform legii, personalului militar, poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la
încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul
apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei
naţionale;
i) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se
acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în
retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, fără
drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
j) veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de
angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;
k) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii."
10. Punctul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296^16. - [...]
c) la contribuţia de asigurări pentru şomaj:
c1. veniturile prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. d), e), g),
h), j), l), n), p), r), s), ş), t) şi ţ);
c2. prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat;
c3. veniturile obţinute de pensionari;
c4. veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 296^3 lit.
a) şi b), care nu se mai regăsesc în raporturi juridice cu persoanele
prevăzute la art. 296^3 lit. e) şi g), dar încasează venituri ca
urmare a faptului că au avut încheiate raporturi juridice şi
respectivele venituri se acordă, potrivit legii, ulterior sau la data
încetării raporturilor juridice; în această categorie nu se includ
sumele reprezentând salarii, diferenţe de salarii, venituri asimilate
salariilor sau diferenţe de venituri asimilate salariilor, asupra
cărora există obligaţia plăţii contribuţiei de
asigurare pentru şomaj, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi
actualizarea acestora cu indicele de inflaţie;
c5. compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale
contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora
le încetează raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit
legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere;
c6. veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau
de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt
suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de incapacitate
temporară de muncă cauzată de boli obişnuite ori de
accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de
muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în
care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii;
c7. drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, potrivit legii.
Norme metodologice:
23. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări
pentru şomaj următoarele:
a) drepturile de soldă lunară acordate personalului militar,
potrivit legii;
b) remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele
primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor
şi în consiliul de administraţie;
c) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de
audit, după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în
consilii, comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv indemnizaţiile
de şedinţă primite de consilierii locali, judeţeni sau ai
municipiului Bucureşti;
d) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite,
potrivit legii;
e) sumele din profitul net cuvenite administratorilor
societăţilor comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv,
după caz, precum şi participarea la profitul unităţii
pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
f) indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute
în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
g) remuneraţia primită de
preşedintele asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza
contractului de mandat, potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari;
h) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii;
i) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate
din Fondul naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, potrivit legii;
j) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se
acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la
încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul
apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei
naţionale;
k) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se
acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în
retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, fără
drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
l) veniturile reprezentând plăţi compensatorii suportate de
angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;
m) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care
reglementează aceste domenii;
n) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat;
o) veniturile obţinute de pensionari;
p) veniturile realizate de persoanele prevăzute la art. 296^3 lit.
a) şi b) din Codul fiscal care nu se mai regăsesc în raporturi
juridice cu persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. e) şi g) din
Codul fiscal, dar încasează venituri ca urmare a faptului că au avut
încheiate raporturi juridice şi respectivele venituri se acordă,
potrivit legii, ulterior sau la data încetării raporturilor juridice; în
această categorie nu se includ sumele reprezentând salarii, diferenţe
de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferenţe de venituri
asimilate salariilor, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum
şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, care se supun
plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj;
q) compensaţiile acordate, în condiţiile legii ori ale
contractelor colective sau individuale de muncă, persoanelor cărora
le încetează raporturile de muncă ori de serviciu sau care, potrivit
legii, sunt trecute în rezervă ori în retragere, altele decât cele
prevăzute la lit. j), k), l) şi m);
r) veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau
de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt
suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de incapacitate
temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de
accidente în afara muncii şi perioadei de incapacitate temporară de
muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în
care plata indemnizaţiei se suportă de unitate, conform legii, care
se supun plăţii contribuţiei de asigurare pentru şomaj;
s) drepturile de salariu lunar acordate poliţiştilor şi
funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei
penitenciare, potrivit legii."
11. Punctul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Codul fiscal:
Excepţii specifice
Art. 296^16. - [...]
d) la contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă
şi boli profesionale:
d1. veniturile prevăzute la art. 296^4 alin. (1) lit. c), d), e),
g), h), j), l), n), q), r), s), ş) şi ţ);
d2. veniturile realizate de poliţişti, funcţionarii
publici cu statut special şi personalul civil din cadrul
instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională;
d3. prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat.
Norme metodologice:
25. Sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări
pentru accidente de muncă şi boli profesionale următoarele:
a) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca
urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără
scop patrimonial;
b) drepturile de soldă lunară acordate personalului militar,
potrivit legii;
c) remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale,
companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome,
desemnaţi/numiţi în condiţiile legii, precum şi sumele
primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor
şi în consiliul de administraţie;
d) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de
audit, după caz, precum şi sumele primite pentru participarea în
consilii, comisii, comitete şi altele asemenea, inclusiv
indemnizaţiile de şedinţă primite de consilierii locali,
judeţeni sau ai municipiului Bucureşti;
e) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite,
potrivit legii;
f) sumele din profitul net cuvenite administratorilor
societăţilor comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv,
după caz, precum şi participarea la profitul unităţii
pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
g) indemnizaţiile lunare de neconcurenţă prevăzute
în contractele individuale de muncă, în condiţiile legii;
h) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de
proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit
legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
asociaţiilor de proprietari;
i) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate
de angajator, potrivit legii;
j) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate
din Fondul naţional de asigurare pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, potrivit legii;
k) ajutoarele lunare şi plăţile
compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar,
poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special
din sistemul administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau
direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept
la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice
şi siguranţei naţionale;
l) ajutoarele lunare şi plăţile compensatorii care se
acordă, conform legii, personalului militar, poliţiştilor
şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în
retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, fără
drept la pensie, din domeniul apărării naţionale, ordinii
publice şi siguranţei naţionale;
m) veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar
de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul
asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează
aceste domenii;
n) veniturile realizate de poliţişti, funcţionarii
publici cu statut special şi personalul civil din cadrul
instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională;
o) prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de
stat.
Contribuţia pentru asigurarea de accidente de muncă şi
boli profesionale nu se datorează pe perioada practicii profesionale a
elevilor, ucenicilor şi studenţilor."
12. Punctul 26 se abrogă.
ART. II
Ordinele ministrului finanţelor publice şi cele ale
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
prevăzute la pct. 108 alin. (23), pct. 111 alin. (45), pct. 113.1.2 alin.
(24), pct. 113.2 alin. (19), pct. 113.4 alin. (5), pct. 113.7 alin. (17)
şi pct. 117.1 alin. (6^3) din Normele metodologice de aplicare a titlului
VII din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, se adoptă în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. III
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia pct. 22, 31, 57, 59,
83 şi 84 ale art. I lit. F, care se aplică începând cu data de 31
ianuarie 2012.
ART. IV
Formularul prevăzut la art. I lit. D pct. 10 se utilizează de
plătitorii de venituri pentru declararea veniturilor obţinute
începând cu 1 ianuarie 2012 de nerezidenţi din România.
ART. V
(1) Operatorii economici prevăzuţi la art. I lit. F pct. 11 au
obligaţia de a constitui şi garanţia aferentă
calităţii de destinatar înregistrat până la data de 29 februarie
2012 inclusiv. În acest sens, aceştia vor depune la autoritatea
vamală teritorială documentele care atestă constituirea
garanţiei. Neconstituirea garanţiei atrage revocarea
autorizaţiei de destinatar înregistrat.
(2) Autoritatea vamală teritorială va transmite Comisiei,
până la data de 15 martie 2012, listele destinatarilor înregistraţi
care s-au conformat prevederilor alin. (1), precum şi a celor care nu s-au
conformat. Aceste liste vor fi însoţite de documentele depuse de
către destinatarii înregistraţi.
(3) Revocarea autorizaţiei de destinatar înregistrat se face prin
decizie a Comisiei.
(4) Cererile pentru acordarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal
pentru producţia exclusivă de vinuri realizate de către
contribuabili, alţii decât contribuabilii mari şi mijlocii
stabiliţi conform reglementărilor în vigoare, precum şi pentru
micile distilerii, însoţite de documentaţiile aferente, aflate în
curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri la Comisia instituită la nivelul Ministerului
Finanţelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse
accizelor armonizate, vor fi transmise spre soluţionare comisiilor
constituite la nivelul structurilor teritoriale ale Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală până la data de 15 februarie
2012. De asemenea, vor fi predate şi documentele aferente operatorilor
economici care deţin astfel de autorizaţii.
(5) Operatorii economici comercianţi care deţin în stoc la
data de 30 ianuarie 2012 inclusiv băuturi fermentate liniştite,
altele decât bere şi vinuri, deja eliberate pentru consum şi
nemarcate, pot comercializa aceste produse până la epuizarea stocurilor.
ART. VI
Hotărârea Guvernului nr.
44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va
republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o
nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
---------------
Ministrul finanţelor
publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Ministrul muncii, familiei
şi protecţiei
sociale,
Sulfina Barbu
Ministrul
sănătăţii,
Ritli Ladislau
Ministrul dezvoltării
regionale şi turismului,
Elena Gabriela Udrea
p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Mihai Capră,
secretar de stat
Ministrul afacerilor europene,
Leonard Orban
Bucureşti, 25 ianuarie 2012.
Nr. 50.
ANEXA 1
(Anexa nr. 33 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
CERERE
privind acordarea
autorizaţiei de utilizator final
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐
│1. Denumirea operatorului
economic │Judeţul
............ Sectorul ...... │
│2. Adresă/Număr de
identificare TVA │Localitatea
....................... │
│ │Strada
............................ │
│
│Bloc ..... Scara.... Etaj.... Ap.... │
│
│Cod poştal ............. │
│ │Număr de
identificare TVA.......... │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│3. Telefon │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│4. Fax │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│5. Adresa de e-mail │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│6. Codul unic de identificare │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│7. Numele, numărul de telefon,
codul │ │
│
numeric personal al
│ │
│
reprezentantului legal
│
│
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│8. Codul CAEN şi denumirea
activităţii │ │
│
economice în care se utilizează
│ │
│
produsele accizabile
│ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│9. Numele, adresa şi codul
fiscal al │ │
│
persoanelor afiliate cu operatorul
│ │
│
economic
│ │
│10. Locul primirii produselor │ Judeţul/Sectorul
................... │
│
accizabile │ Localitatea
....................... │
│ │
Strada ..........................
│
│ │
Cod poştal ..................
│
│11. Capacitatea de depozitare │ │
├───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┤
│12. Tipul de produse accizabile
solicitate în regim de scutire directă/ │
│
scutire indirectă / exceptare de la plata accizelor şi
cantitatea │
│
estimată
│
├───────────┬───────┬─────────────┬─────┬─────────┬────────────────────────────┤
│Denumirea │ Cod
│ Cantitatea │ │
Baza │ Destinaţia produsului │
│produsului │ NC*1) │
estimată*2) │ UM │
legală ├────┬───────┬────────┬──────┤
│ │ │
pentru │ │ pentru │
│ │ │ │
│ │ │ un an/3 ani │ │ care se │Pro-│ │Comerci-│ │
│
│ │ │ │solicită
│duc-│Consum │alizare │Navi- │
│ │ │ │ │ autori- │ţie │propriu│
către │gaţie │
│ │ │ │ │ zarea │
│ │utili- │
│
│ │ │ │ │(art. .. │ │
│ zator │ │
│ │ │ │ │alin. .. │ │ │ final │
│
│ │ │ │ │pct. ... │ │ │ │ │
│ │ │ │
│lit. ... │
│ │ │ │
│ │ │ │ │din Codul│ │ │ │ │
│ │ │ │ │ fiscal) │ │ │ │ │
├───────────┼───────┼─────────────┼─────┼─────────┼────┼───────┼────────┼──────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────┴───────┴─────────────┴─────┴─────────┴────┴───────┴────────┴──────┤
│13. Produse ce urmează a fi
obţinute │
├─────┬──────────────┬─────────────┬───────────────────────────────────────────┤
│Nr.
│ │ │ Destinaţia produsului obţinut │
│crt. │ Tip produs │
Cod NC ├───────────────────┬───────────────────────┤
│
│ │ │ Comercializare │
Consum propriu │
├─────┼──────────────┼─────────────┼───────────────────┼───────────────────────┤
│
│ │ │ │ │
├─────┴──────────────┴───────────┬─┴───────────────┬───┴────────┬──────────────┤
│14. Sunteţi titularul unei alte
│ │ │ │
│ autorizaţii eliberate de │ Tip
│ │ Validă/ │
│ autoritatea vamală
competentă? │ autorizaţie*3)
│ Număr/dată │
invalidă │
├────────────────────────────────┼─────────────────┼────────────┼──────────────┤
│
Da Nu │ │ │ │
│
[] [] │ │ │ │
├────────────────────────────────┴─────────────────┴────────────┴──────────────┤
│
15. Documente de anexat:
│
│
- certificatul constatator, eliberat de Oficiul Registrului
Comerţului, din │
│care să rezulte: capitalul
social, asociaţii, obiectul de activitate, │
│administratorii, punctele de lucru
în care urmează a se realiza recepţia, │
│producţia şi
comercializarea produselor, precum şi copie după certificatul │
│de înmatriculare sau certificatul de
înregistrare, după caz;
│
│
- certificatul de atestare fiscală;
│
│
- cazierul fiscal al solicitantului; │
│
- cazierul judiciar al administratorului; │
│
- copii ale documentelor care atestă forma de deţinere a
utilajelor, │
│terenurilor şi clădirilor
(proprietate, închiriere sau contract de leasing); │
│
- copii ale licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor cu privire
la │
│desfăşurarea
activităţii, după caz;
│
│
- fundamentarea cantităţii pentru fiecare produs în parte,
identificat │
│prin codul NC, ce urmează a fi
achiziţionat în regim de scutire directă/ │
│exceptare de la plata
accizelor.
│
│
│
│
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii,
din Codul │
│penal, declar că datele
înscrise în acest formular, precum şi documentele │
│anexate sunt corecte şi
complete.
│
│ │
│
Data .................................. │
│
Numele şi prenumele administratorului ..................... │
│
Semnătura şi ştampila ..................................... │
│
│
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
*ST*
---------
*1) Codul NC va fi completat în mod obligatoriu la nivel de 8 cifre.
*2) Prin cantitatea estimată pentru un an se înţelege
cantitatea necesară pentru 12 luni consecutive, iar prin cantitatea
estimată pentru 3 ani se înţelege cantitatea necesară pentru 36
de luni consecutive.
*3) Rubrica "Tip autorizaţie" se va completa cu toate
tipurile de autorizaţii emise anterior sau în derulare.
ANEXA 2
(Anexa nr. 35 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 7*
Denumirea utilizatorului final/cod utilizator
.............................................
Cod utilizator punct de lucru...........................
Localitatea................/judetul/sector..............
Strada............................ Nr...................
Bloc.....Scara......Etaj....Ap..., Cod postai...........
Domiciliul fiscal.......................................
SITUAŢIE
CENTRALIZATOARE
privind achiziţiile/utilizările de produse accizabile
şi livrările de produse finite
rezultate
în luna.....................anul......................
Temei legal aferent facilităţii fiscale solicitate:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. cf. art. ... alin...... lit..... Cod fiscal - autorizaţie
nr. .... │
│2. cf. art. ... alin...... lit..... Cod fiscal - autorizaţie
nr. .... │
│3. cf. art. ... alin...... lit..... Cod fiscal - autorizaţie
nr. .... │
│ ...................
│
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│1. ACHIZIŢII/LIVRĂRI
PRODUSE ACCIZABILE
│
├─────────┬──────────┬──────────┬────────────┬──────────┬──────────┬──────────┬─────────────┬──────────────┬──────────┤
│Document
│Achiziţie/│Furnizor/ │ Cod accize │ Cod NC
│ Starea │Densitate
│Concentraţie │
Recipienţi │
Cantitate│
│ │Livrare │Beneficiar│ expeditor/
│ al │produsului│ la 15°C │ │ │ │
│ │ │ │
Cod
│produsului│
│ kg/l │ │ │ │
│ │ │ │identificare│ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ fiscală
│ │ │ │ │ │ │
├───┬─────┼────┬─────┤ │
destinatar │ │ │ │ ├────────┬─────┼───┬──────┤
│Tip│ Nr./│Tip
│Data │ │ │ │ │ │ │ Capaci-│ Nr.
│kg │ litri│
│
│serie│
│ │ │ │ │ │ │ │ tate
│ │ │
│
│
│/ARC │
│ │ │ │ │ │ │ │nominală│ │
│ │
├───┼─────┼────┼─────┼──────────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼────────┼─────┼───┼──────┤
│ 1 │ 2
│ 3 │ 4
│ 5 │
6 │ 7
│ 8 │
9 │ 10
│ 11
│ 12 │ 13│ 14
│
├───┼─────┼────┼─────┼──────────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼────────┼─────┼───┼──────┤
├───┼─────┼────┼─────┼──────────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼────────┼─────┼───┼──────┤
└───┴─────┴────┴─────┴──────────┴────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴─────────────┴────────┴─────┴───┴──────┘
(I) Factura/eDA/DI/AIM (aviz de însoţire a mărfii)/NP
(notă de predare); (3) Pt. achiziţii se va înscrie "A",
pentru livrări se va înscrie
"L": (6) În cazul utilizatorului final care comercializează
produsele accizabile către
alt utilizator final, se va înscrie codul
de acciză al utilizatorului final; (8) Se va menţiona V - produse în
vrac
sau I - Îmbuteliat: (9) Se completează
numai în cazul produselor energetice: (10) Se va completa numai în cazul
alcoolului şi băuturilor
alcoolice;
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│2. RECAPITULAREA
ACHIZIŢIILOR/LIVRĂRILOR DE PRODUSE ACCIZABILE
│
├───────┬───────┬───────────┬───────────┬───────────┬─────────────────────────────────┬───────────┬──────────┬────────┤
│ Codul │Starea │ Stoc la
│ Cantitate│ Surplus
pe│ Cantitate
ieşită │ Pierderi │ Stoc la │Diferen-│
│ NC al │produ- │
începutul │ intrată │
parcursul ├───────────┬──────────┬──────────┤ │
sfârşitul│ţe │
│ produ-│sului │
lunii │ │ lunii
│ Consum │ Producţie│ Comerci-
│ │ lunii
│(+) sau │
│ sului │ │ │ │ │ propriu
│ │
alizare │ │ │ (-) │
│ │ ├────┬──────┼────┬──────┼────┬──────┼────┬──────┼────┬─────┼────┬─────┼────┬──────┼────┬─────┼──┬─────┤
│ │ │ kg │ Litri│ kg
│ Litri│ kg │Litri │ kg │ Litri│ kg
│Litri│ kg │Litri│ kg │ Litri│ kg
│Litri│kg│Litri│
├───────┼───────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼──────┼────┼─────┼──┼─────┤
│
15 │ 16
│ 17 │ 18 │ 19 │ 20 │ 21 │ 22
│ 23 │ 24 │ 25
│ 26 │ 27 │ 28│ 29 │ 30 │ 31 │ 32 │33│ 34 │
├───────┼───────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼──────┼────┼─────┼──┼─────┤
└───────┴───────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴─────┴────┴─────┴────┴──────┴────┴─────┴──┴─────┘
(16) Se va menţiona V - produse în vrac sau I - îmbuteliat;
(23),(24) cantitatea consumată în scopul pentru care a
obţinut autorizaţia; (25),(26)
cantitatea comercializată în cazul utilizatorului final autorizat să
comercializeze
produsele către un utilizator final;
(27),(28) - cantitatea utilizată în alte scopuri pentru care
datorează accize;
(33), (34) - Diferenţa -
cantităţile de produse stabilite după formula: stoc la începutul
lunii - canitate intrată -
surplus pe parcursul lunii - cantitate
ieţită - pierderi - stoc la sfârşitul lunii;
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│3. RECAPITULAREA PRODUSE FINITE
REALIZATE/LIVRATE*) │
├───────────┬───────────────┬─────────────────┬───────────────┬───────────────┬───────────┤
│
Codul │ Stoc la
│ Cantitate │
Cantitate │ Stoc la
│Diferenţe │
│
NC al │începutul
lunii│ realizată în │
expediată │ sfârşitul │(+) sau (-)│
│produsului │ │luna de
raportare│
│ lunii │ │
│ ├───────┬───────┼────────┬────────┼───────┬───────┼───────┬───────┼─────┬─────┤
│ │ cant │
um │ cant
│ um │ cant
│ um │ cant
│ um │cant │ um │
├───────────┼───────┼───────┼────────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼─────┼─────┤
│
35 │ 36
│ 37 │
38 │ 39
│ 40 │
41 │ 42
│ 43 │ 44
│ 45 │
├───────────┼───────┼───────┼────────┼────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼─────┼─────┤
└───────────┴───────┴───────┴────────┴────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴─────┴─────┘
--------
*) Nu se completează de către operatorii economici beneficiari
ai
autorizaţiilor de utilizator final cf.
art. 206^58 din Codul fiscal; (44), (45) -
Diferenţa - cantităţile de
produse finite stabilite după formula: stoc la începutul lunii
-
cantitate realizată în luna de raportare - cantitate expediată - stoc
la sfârşitul
lunii;
┌─────────────────────────────────────────────────────────┐
│4. LIVRĂRI PRODUSE
FINITE*)
│
├───────────┬─────────────────────┬───────────────────────┤
│
Codul │ Cantitate
expediată │
Destinatar │
│
NC al ├──────────┬──────────┼───────────────────────┤
│produsului │ cant
│ um │ │
├───────────┼──────────┼──────────┼───────────────────────┤
│
46 │ 47
│ 48 │ 49 │
├───────────┼──────────┼──────────┼───────────────────────┤
└───────────┴──────────┴──────────┴───────────────────────┘
--------
*) Nu se completează de către operatorii economici
beneficiari ai autorizaţiilor de
utilizator final cf.
art.
206^58 din Codul fiscal;
(49) - se va înscrie codul ţării în cazul destinaţiei
UE,
EX în cazul exporturilor şi codul de identificare
fiscală al destinatarului în cazul
livrărilor naţionale
Numele şi prenumele ..........
....................... Data
Semnătura şi ştampila
operatorului
..................................
*ST*
ANEXA 3
(Anexa nr. 38^1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 8*
┌───────────────────────────┬──────────────────────────────────────┬────────────────────────────┐
│ │ Nr. înregistrare.............. │
Data.................. │
└───────────────────────────┴──────────────────────────────────────┴────────────────────────────┘
DECLARAŢIE
privind media ponderată
pentru produsul .......
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│I. INFORMAŢII PRIVIND TIPUL DE
PRODUSE ACCIZABILE UTILIZATE CA MATERIE PRIMĂ │
├────────┬───────────────┬──────┬──────┬────────────┬──────────────────────┬──────────────────────┤
│Nr. crt.│Denumire
produs│Cod NC│U.M.*)│Nivel accize│Cantitate
utilizată**)│Accize aferente
│
│ │ │ │ │(euro/u.m.) │ │materiei
prime │
├────────┼───────────────┼──────┼──────┼────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│
0 │ 1
│ 2 │
3 │ 4
│ 5 │ 6 │
├────────┴───────────────┴──────┼──────┼────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│TOTAL Accize materii prime │
│ │ │ │
│utilizate (sumă coloana 6) │ │ │ │ │
├───────────────────────────────┼──────┼────────────┼──────────────────────┼──────────────────────┤
│TOTAL Materii prime accizabile
│ │ │ │ │
│utilizate (sumă coloana 5) │ │ │ │ │
├───────────────────────────────┴──────┴────────────┴──────────────────────┴──────────────────────┤
│II. INFORMAŢII PRIVIND TIPUL DE
PRODUSE NEACCIZABILE UTILIZATE CA MATERIE PRIMĂ │
├────────┬───────────────┬──────┬──────────────────────┬──────────────────────────────────────────┤
│Nr. crt.│Denumire
produs│U.M.*)│Cantitate utilizată**)│
│
│ │ │ │ │
│
├────────┼───────────────┼──────┼──────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│
0 │ 1
│ 2 │ 3 │
│
├────────┼───────────────┼──────┼──────────────────────┤
│
├────────┴───────────────┴──────┼──────────────────────┤
│
│TOTAL Materii prime
neaccizabi-│
│
│
│le utilizate (sumă coloana
3) │ │ │
├───────────────────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────────────────────────┤
│III. INFORMAŢII PRIVIND
PRODUSUL ACCIZABIL FINIT REALIZAT │
├────────────────────────┬──────┬──────┬──────────────────────────────────────────────────────────┤
│Denumire produs │Cod NC│U.M. │ Nivel accize │
│ │ │ │ (euro/u.m.) │
├────────────────────────┼──────┼──────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 0 │ 1
│ 2 │ 3 │
├────────────────────────┼──────┼──────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤
├────────────────────────┴──────┴──────┴──────────────────────────────────────────────────────────┤
│
IV. MEDIA PONDERATĂ
│
│TOTAL accize materii prime
utilizate
│
│
│
│TOTAL Materii prime accizabile
utilizate + TOTAL Materii prime neaccizabile utilizate │
├────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Media ponderată │
│
│(euro/u.m.) │
│
└────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
------
*) Unitatea de măsură este cea prevăzută în anexa
nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal
**) Se completează cu cantitatea materiei prime utilizată
pentru obţinerea unei unităţi
aferente cantităţii de produs finit
pentru care este prevăzut nivelul accizelor în anexa nr. 1
la
Titlul VII din Codul fiscal.
Ex:
pentru obţinerea unui produs din categoria produselor intermediare, se va
completa cu
cantitatea materiei prime utilizate pentru
obţinerea unei cantităţi de 1 hl de produs finit.
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele
înscrise în acest formular sunt corecte
şi complete.
................................... ...............
Semnătura şi ştampila
solicitantului Data
*ST*
ANEXA 4
(Anexa nr. 47 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea destinatarului înregistrat/reprezentantului fiscal
..........................................................
Cod accize/Cod identificare fiscală ......................
Localitatea .................... judeţul/sector ..........
Strada ........................................ Nr. ......
Bloc ..... Scara .... Etaj ..... Ap. ..... Cod poştal ....
SITUAŢIE
CENTRALIZATOARE
privind achiziţiile şi
livrările de produse accizabile în
luna ....... anul .......
*T*
*Font 8*
┌────────┬──────────┬────────┬──────────┬──────┬───────┬───────┬────────┬────────────┬─────────────┬────┐
│Document│Achiziţie/│ │ Cod │Codul │Starea │ │Concen- │ │ │ │
│ │Livrare │Proveni-│accize │ NC
│produ- │Densi- │traţie │ Recipienţi │Cantitate │Ac- │
│ │ │ enţa/ │expeditor/│ al │sului
│tate │ grad │
(5) │ │ciza│
├───┬────┼───┬──────┤ Desti- │ Cod
│produ-│(vrac/ │la 15°C│alcoolic├───────┬────┼──┬─────┬────┤da-
│
│
│ │ │
│ naţia │identi- │sului │îmbu- │
kg/l │ /grad │Capa- │
│ │ │mii │to- │
│Tip│Nu- │Tip│Data │
(3) │ficare │
│teliat)│ (4) │ Plato
│citate │nr. │kg│litri│bu-
│rată│
│(1)│măr
│(2)│ │ │fiscală │
│ (V/Î) │
│ (5) │nomi-
│ │ │
│căţi│-mii│
│
│ │ │
│ │destinatar│ │ │
│ │nală │
│ │ │
│lei-│
├───┼────┼───┼──────┼────────┼──────────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┼────┼──┼─────┼────┼────┤
├───┼────┼───┼──────┼────────┼──────────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┼────┼──┼─────┼────┼────┤
├───┼────┼───┼──────┼────────┼──────────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┼────┼──┼─────┼────┼────┤
├───┼────┼───┼──────┼────────┼──────────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┼────┼──┼─────┼────┼────┤
├───┼────┼───┼──────┼────────┼──────────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┼────┼──┼─────┼────┼────┤
└───┴────┴───┴──────┴────────┴──────────┴──────┴───────┴───────┴────────┴───────┴────┴──┴─────┴────┴────┘
(1) eDA, DI, factura; AIM (aviz de însoţire a mărfii); (2)
Pentru achiziţii se va înscrie "A";
pentru livrări se va înscrie
"L"; (3) Se va înscrie indicativul ţării în cazul
provenienţei/destinaţiei
U.E.
(RO în cazul livrărilor naţionale); se va indica "EX" în
cazul livrărilor în afara U.E.;
(4)
Se va completa numai în cazul produselor energetice; (5) Se va completa numai
în cazul alcoolului
şi băuturilor alcoolice.
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ RECAPITULAREA PERIOADEI │
├──────────┬────┬──────────┬─────────┬──────────┬──────────┬─────────┬────────┬───────┬────────────┤
│Codul NC │U.M.│Vrac/ │ Stoc la
│Cantitatea│Surplus pe│Cantitate│Pierderi│
Stoc │Diferenţa │
│al │ │Îmbuteliat│începutul│
intrată │parcursul │
ieşită │ │efectiv│(+) sau (-) │
│produsului│ │(V/Î) │ lunii │ │ lunii
│ │ │ │ │
├──────────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────┼────────┼───────┼────────────┤
├──────────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────┼────────┼───────┼────────────┤
└──────────┴────┴──────────┴─────────┴──────────┴──────────┴─────────┴────────┴───────┴────────────┘
Numele şi prenumele
........................
Data
Semnătura şi ştampila operatorului ...............
...................................
*ST*
ANEXA 5
(ANEXA nr. 48.1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 8*
Denumirea antrepozitului fiscal ...................
Cod accize ........................................
Localitatea .............. Judeţul/Sectorul .......
Strada ................................... Nr. ....
Cod poştal .............................
Domiciliul fiscal ......................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de
producţie de alcool şi băuturi spirtoase
în luna ........ anul
.....
I. Materii prime (exprimate în tone pentru materii prime altele decât
alcool/
hectolitri alcool pur, după caz)
┌───────────┬──────┬────────────┬─────────────────────────────────┬────────┬─────┬─────────┐
│
Tipul │ U.M. │Stoc
iniţial│
Intrări (B) │ │ │ │
│produsului/│ │ (A)
├──────────────────┬─────┬────────┤Utilizat│Stoc │Diferenţa│
│
Cod NC │ │ │ Operaţii interne
│ │ │ │final│ │
│ │ │ ├──────────┬───────┤ U.E.│ Import │
(C) │ (D) │ (E)
│
│ │ │ │ Din
│ Alte │ │
│ │ │ │
│ │ │ │producţie │ achi-
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ proprie │ ziţii │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────┼────────────┼──────────┼───────┼─────┼────────┼────────┼─────┼─────────┤
├───────────┼──────┼────────────┼──────────┼───────┼─────┼────────┼────────┼─────┼─────────┤
├───────────┼──────┼────────────┼──────────┼───────┼─────┼────────┼────────┼─────┼─────────┤
└───────────┴──────┴────────────┴──────────┴───────┴─────┴────────┴────────┴─────┴─────────┘
(A) stocul iniţial: cantitatea de materii prime existente la
începutul perioadei trebuie
să coincidă cu stocul final al
perioadei anterioare; (B) Intrări: cantităţile de materii
prime intrate trebuie să
corespundă cu cele înscrise în documente de circulaţie
corespunză-
toare fiecărei provenienţe,
aferente perioadei de raportare; (C) cantităţile de materii prime
utilizate pentru fabricarea alcoolului, în
perioada de raportare; (D) Cantităţile de materii
prime existente în finalul perioadei de
raportare; (E) Diferenţe: cantitatea rezultată pentru
fiecare materie primă, după
formula următoare:
Stoc iniţial + intrări - utilizat
- stoc final E = A + B - C - D.
II. Produse în curs de fabricaţie
┌───────────┬─────┬────────────┬────────┬─────────────────────────┬───────────┬──────────┐
│
Tipul │ │ │ │ Ieşiri │ │ │
│produsului/│U.M. │Stoc
iniţial│ Intrări├───────────┬─────────────┤Stoc final │Diferenţa │
│
Cod NC │ │ │ │Către alte │ Pentru
│ │ │
│ │ │ │ │ depozite │ prelucrare │ │ │
│ │ │ │ │ │ finală │ │ │
├───────────┼─────┼────────────┼────────┼───────────┼─────────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────┴─────┴────────────┴────────┴───────────┴─────────────┴───────────┴──────────┘
III. Livrări (exprimate în hectolitri alcool pur)
┌──────┬────┬────┬──────┬────────────────┬───────────────────────────────┬───────────┬─────┬─────────┐
│Tipul
│U.M.│Stoc│Canti-│
Intrări (C) │
Ieşiri (D)
│ │ │ │
│produ-│ │ini-│tăţi ├─────┬─────┬────┼────┬──────────────────────────┤ │ │ │
│sului/│ │ţial│pro- │Achi-│ │
│Cu │ Fără accize │ Utilizate │Stoc
│Diferenţa│
│Cod NC│ │(A) │duse │ziţii│Alte │Im-
│ac- ├──────────────────┬───────┤ în │final│ (G)
│
│
│ │ │ (B)
│in- │achi-│port│cize│Regim
suspensiv │ │activitatea│ (F)
│ │
│
│ │ │
│terne│ziţii│
│ ├──────┬────┬──────┤Scutire│
proprie │ │ │
│
│ │ │
│(RO) │(UE) │
│ │Teri-
│ │ │ │
(E) │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│
│toriul│U.E.│Export│ │ │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│
│naţio-│
│ │ │ │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│ │ nal │
│ │ │ │ │ │
├──────┼────┼────┼──────┼─────┼─────┼────┼────┼──────┼────┼──────┼───────┼───────────┼─────┼─────────┤
├──────┼────┼────┼──────┼─────┼─────┼────┼────┼──────┼────┼──────┼───────┼───────────┼─────┼─────────┤
└──────┴────┴────┴──────┴─────┴─────┴────┴────┴──────┴────┴──────┴───────┴───────────┴─────┴─────────┘
Cantităţile de alcool se exprimă în hectolitri, cu
două zecimale. Datele aferente (A), (B), (C),
(D) şi (E) sunt corespunzătoare
operaţiunilor desfăşurate în perioada de raportare;
diferenţa (G) = A + B + C - D - E - F.
Diferenţa = stoc iniţial + (cantităţi produse) +
intrări - ieşiri - stoc final
Data .............. Conducătorul antrepozitului fiscal,
..............................
Semnătura şi
ştampila
*ST*
ANEXA 6
(ANEXA nr. 48.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 8*
Denumirea antrepozitului fiscal ...................
Cod accize ........................................
Localitatea .............. Judeţul/Sectorul .......
Strada ................................. Nr. ......
Cod poştal .............................
Domiciliul fiscal ......................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare
în luna ......... anul
.........
I. Materii prime
┌──────┬────┬────────────┬───────────────────────────────────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│Tipul │U.M.│Stoc
iniţial│
Intrări (B)
│ │ │ │
│produ-│ │
(A) │ │ │ │ │
│sului/│ ├──────┬─────┼───────────┬───────────┬───────────┤ Utilizat │ Stoc
│ Diferenţa │
│Cod NC│ │
│Con- │ Operaţii
│ │ │ │ final
│ │
│
│
│Canti-│cen- │
interne │ U.E.
│ Import │
(C) │ (D)
│ (E) │
│
│ │tate │tra- ├──────┬────┼──────┬────┼──────┬────┼──────┬────┼──────┬────┼──────┬────┤
│
│ │ │ţie │
│Con-│
│Con-│
│Con-│
│Con-│
│Con-│
│Con-│
│
│ │ │
│Canti-│cen-│Canti-│cen-│Canti-│cen-│Canti-│cen-│Canti-│cen-│Canti-│cen-│
│
│ │ │ │tate │tra-│tate │tra-│tate │tra-│tate │tra-│tate │tra-│tate │tra-│
│
│ │ │ │ │ţie │ │ţie │ │ţie │ │ţie │ │ţie │ │ţie │
├──────┼────┼──────┼─────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┤
├──────┼────┼──────┼─────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┤
└──────┴────┴──────┴─────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┘
*ST*
A
- cantităţile de materii prime existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantităţile de materii prime şi
de produse în curs de fabricaţie intrate în antrepozit - se va avea în
vedere data din documentele de circulaţie corespunzătoare
fiecărei provenienţe/raport de primire; C - cantităţile de
materie primă utilizate pe parcursul lunii la procesul de producţie
al produselor intermediare; D - stoc final - cantităţile de materii
prime existente în antrepozit la sfârşitul lunii; E - diferenţa -
cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula: stoc
iniţial + intrări - utilizări - stoc final (E = A + B - C - D).
II. Produse în curs de fabricaţie
*T*
*Font 8*
┌───────────┬─────┬────────────┬────────┬─────────────────────────┬───────────┬──────────┐
│
Tipul │ │ │ │ Ieşiri │ │ │
│produsului/│U.M. │Stoc
iniţial│ Intrări├───────────┬─────────────┤Stoc final │Diferenţa │
│
Cod NC │ │ │ │Către alte │ Pentru
│ │ │
│ │ │ │ │ depozite │ prelucrare │ │ │
│ │ │ │ │ │ finală │ │ │
├───────────┼─────┼────────────┼────────┼───────────┼─────────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────┴─────┴────────────┴────────┴───────────┴─────────────┴───────────┴──────────┘
*ST*
III. Livrări (exprimate în hectolitri)
*T*
*Font 8*
┌──────┬────┬────┬──────┬────────────────┬───────────────────────────────┬───────────┬─────┬─────────┐
│Tipul
│U.M.│Stoc│Canti-│
Intrări (C) │ Ieşiri (D) │ │ │ │
│produ-│ │ini-│tăţi ├─────┬─────┬────┼────┬──────────────────────────┤ │ │ │
│sului/│ │ţial│pro- │Achi-│ │
│Cu │ Fără accize │ Utilizate │Stoc
│Diferenţa│
│Cod NC│ │(A) │duse │ziţii│Alte │Im-
│ac- ├──────────────────┬───────┤ în │final│ (G)
│
│
│ │ │ (B)
│in- │achi-│port│cize│Regim
suspensiv │ │activitatea│ (F)
│ │
│
│ │ │
│terne│ziţii│
│ ├──────┬────┬──────┤Scutire│
proprie │ │ │
│
│ │ │
│(RO) │(UE) │
│ │Teri-
│ │ │ │
(E) │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│
│toriul│U.E.│Export│ │ │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│
│naţio-│
│ │ │ │ │ │
│
│ │ │
│ │ │
│ │ nal │
│ │ │ │ │ │
├──────┼────┼────┼──────┼─────┼─────┼────┼────┼──────┼────┼──────┼───────┼───────────┼─────┼─────────┤
├──────┼────┼────┼──────┼─────┼─────┼────┼────┼──────┼────┼──────┼───────┼───────────┼─────┼─────────┤
└──────┴────┴────┴──────┴─────┴─────┴────┴────┴──────┴────┴──────┴───────┴───────────┴─────┴─────────┘
*ST*
A
- cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantitatea de produse fabricate în antrepozit
pe parcursul perioadei; C - cantităţile de produse intrate în regim
suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire; D -
ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate pentru
consum: ieşiri fără accize - cantităţile fiecăror
produse intermediare ieşite în regim suspensiv sau în regim de scutire de
la plata accizelor; E - cantităţi de produse obţinute în
antrepozit şi care ulterior sunt utilizate ca materie primă în urma unui
proces de producţie; F- stoc final - cantităţile pe fiecare tip
de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G - diferenţa -
cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula
următoare: G = A + B + C - D - E - F.
Data ............
Conducătorul antrepozitului fiscal,
.............................
Semnătura şi ştampila
ANEXA 7
(ANEXA nr. 48.3 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
Denumirea antrepozitului fiscal ................................
Cod accize .....................................................
Localitatea ................, Judeţul/Sectorul .................
Str. .................................. Nr. ....................
Cod poştal ............................
Domiciliul fiscal .....................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de
producţie de bere
în luna ...... anul .......
I. Materii prime
┌─────────┬─────────┬─────────────┬────────────────────┬─────────┬─────────────┐
│Denumire │Kilograme│%
extract sec│ Denumire
│Kilograme│% extract sec│
├─────────┼─────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────┼─────────────┤
│Malţ │ │ │Zahăr şi
glucoză │ │ │
├─────────┼─────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────┼─────────────┤
│Orz │ │ │Alte materii de │ │ │
│ │ │ │extracţie │ │ │
├─────────┼─────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────┼─────────────┤
│Orez şi │ │ │ │ │ │
│griş │ │ │Malţ colorat │ │ │
├─────────┼─────────┼─────────────┼────────────────────┼─────────┼─────────────┤
│Porumb │ │ │ │ │ │
└─────────┴─────────┴─────────────┴────────────────────┴─────────┴─────────────┘
*ST*
II. Bere fabricată în hectolitri
*T*
*Font 7*
┌──────┬────┬───────┬─────────┬──────────────────────┬─────────────────────────────────────────┬─────┬───────┐
│Tipul │U.M.│Stoc │Cantităţi│ Intrări │ Ieşiri │ │ │
│produ-│ │iniţial│ produse
│ (C) │
│ │ │
│sului/│ │ (A) │
(B) ├───────┬───────┬──────┼────────────┬────────────────────────────┤ │ │
│Cod NC│ │ │ │Achizi-│Alte │Import│ Cu accize │ Fără accize │ │ │
│
│ │ │ │ţii │achizi-│ │ (D)
│ (E) │Stoc │Dife- │
│
│ │ │ │interne│ţii │
├─────┬──────┼────────────────────┬───────┤final│renţa
│
│
│ │ │ │ (RO) │ (UE)
│ │Grad
│Consum│ Regim
suspensiv │Opera- │ (F)
│ (G) │
│
│ │ │ │ │ │ │Plato│ ├────────┬────┬──────┤ţiuni │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │mediu│ │Terito-
│U.E.│Export│scutite│ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │riul │
│ │ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │naţional│ │
│ │ │ │
├──────┼────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼────────┼────┼──────┼───────┼─────┼───────┤
├──────┼────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼────────┼────┼──────┼───────┼─────┼───────┤
└──────┴────┴───────┴─────────┴───────┴───────┴──────┴─────┴──────┴────────┴────┴──────┴───────┴─────┴───────┘
*ST*
A
- cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantităţile de bere produse în antrepozit
pe parcursul lunii; C - cantităţile de bere intrate în antrepozit. Se
va avea în vedere data din raportul de primire; D - ieşiri cu accize:
Gradul Plato mediu - dacă berea eliberată în consum prezintă
diverse grade Plato, se va înscrie gradul mediu ponderat.
De exemplu: 1.000 hl bere de 12 grade Plato; 2.000 hl bere de 13 grade
Plato; 3.000 hl de bere de 14 grade Plato. Gradul Plato mediu ponderat =
*T*
(1.000 x 12) + (2.000 x 13) + (3.000 x 14)
=
──────────────────────────────────────────
= 13,33;
1.000 + 2.000 + 3.000
*ST*
F
- stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în
antrepozit la sfârşitul lunii; G - diferenţa - cantităţile
de produse rezultate, stabilite după formula următoare: G = A + B + C
- D - E - F.
Data ...................
Conducătorul antrepozitului fiscal,
...................................
Semnătura
şi ştampila
ANEXA 8
(Anexa nr. 48.4 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 7*
Denumirea antrepozitului fiscal .................................
Cod accize ......................................................
Localitatea .................... Judeţul/Sectorul ...............
Str. ........................... Nr. ............................
Cod poştal ......................................................
Domiciliul fiscal ...............................................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de
producţie tutunuri
prelucrate
în luna ........... anul
.....
┌──────┬───────┬───────┬─────────┬──────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┬─────┬─────┐
│Tipul │ U.M. │Stoc
│Cantităţi│
Intrări │ Ieşiri │ │
│
│produ-│ │iniţial│ produse
│ (C) │
│ │ │
│sului/│ │ (A) │
(B) ├───────┬───────┬──────┼────────────┬───────────────────────────────────────┤ │ │
│cod NC│ │ │ │Achizi-│Alte │
│ Cu accize │ Fără accize │ │
│
│
│ │ │ │ţii │achizi-│ │ (D)
│ (E) │Stoc
│Dife-│
│
│ │ │ │interne│ţii │Import├─────┬──────┼────────────────────────────────┬──────┤final│renţa│
│
│ │ │ │ (RO) │ (UE)
│
│Valoa│Canti-│
Regim suspensiv │Scuti-│
(F) │ (G) │
│
│ │ │ │ │ │ │re │tate
├──────────┬──────────┬──────────┤re │ │
│
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │Teritoriul│ U.E
│ Export │
│ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ naţional │ │ │ │ │
│
│
│ │ │ │ │ │ │ │ ├─────┬────┼─────┬────┼─────┬────┤ │ │
│
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │Va- │Can-│Va- │Can-│Va- │Can-│ │
│ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │loare│ti-
│loare│ti- │loare│ti- │ │ │
│
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │tate│ │tate│ │tate│ │ │
│
├──────┼───────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼──────┼─────┼─────┤
├──────┼───────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼──────┼─────┼─────┤
├──────┼───────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼──────┼─────┼─────┤
└──────┴───────┴───────┴─────────┴───────┴───────┴──────┴─────┴──────┴─────┴────┴─────┴────┴─────┴────┴──────┴─────┴─────┘
*ST*
În cazul ţigaretelor, al ţigărilor de foi,
cantităţile vor fi exprimate în mii bucăţi, iar în cazul
tutunurilor de fumat, se vor exprima în kg.
A
- cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantitatea de produse fabricate în antrepozit
pe parcursul perioadei, care se consideră finite; C -
cantităţile de produse intrate în regim suspensiv de accize în
antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de primire; D - ieşiri
cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum; E -
ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs
ieşit în regim suspensiv de accize sau în regim de scutire de la plata
accizelor; F - stoc final - cantităţile pe fiecare tip de produs
existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa -
cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula
următoare: G = A + B + C - D - E - F.
Data .............
Conducătorul antrepozitului fiscal,
..................................
(Semnătura şi ştampila)
ANEXA 9
(Anexa nr. 48.5 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 7*
Denumirea antrepozitului fiscal .......................................
Cod accize ............................................................
Localitatea .................. Judeţul/Sectorul
.......................
Str. .......................................... Nr. ...................
Cod poştal ....................................
Domiciliul fiscal .............................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie
de produse energetice
în luna ........... anul
...............
┌──────┬────┬───────┬─────────┬──────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────┬───────────┬─────┬─────┐
│Tipul │U.M.│ Stoc │Cantităţi│ Intrări │ Ieşiri │Autoconsum
│ │ │
│produ-│ │iniţial│ produse
│ (C) │
│ (F) │
│ │
│sului/│ │ (A) │
(B) ├───────┬───────┬──────┼────────────┬───────────────────────────────────────┼─────┬─────┤ │ │
│cod NC│ │ │ │Achizi-│Alte │
│ Cu accize │ Fără accize │ Cu │Fără │ │
│
│
│ │ │ │ţii │achizi-│ │ (D)
│ (E)
│acci-│acci-│Stoc │Dife-│
│
│ │ │ │interne│ţii │Import│ ├────────────────────────────────┬──────┤ze │ze │final│renţa│
│
│ │ │ │ (RO) │ (UE)
│ │ │ Regim suspensiv │Scuti-│ │
│ (G) │ (H) │
│
│ │ │ │ │ │ │ ├──────────┬──────────┬──────────┤ri │ │
│ │
│
│
│ │ │ │ │ │ │ │Teritoriul│ U.E
│ Export │
│ │ │
│ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │ naţional │ │ │ │ │
│ │ │
├──────┼────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
├──────┼────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
├──────┼────┼───────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
└──────┴────┴───────┴─────────┴───────┴───────┴──────┴────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
*ST*
Cantităţile de produse se vor înscrie în tone sau 1.000 litri
potrivit anexei de la titlul VII din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, în care sunt stabilite nivelurile accizelor.
A
- cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantitatea de produse fabricate în antrepozit
pe parcursul perioadei care se consideră finite; C - cantităţile
de produse intrate în regim suspensiv de accize în antrepozit. Se va avea în
vedere data din raportul de primire; D - ieşiri cu accize -
cantităţile de produse eliberate în consum; E - cantităţile
fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize sau în regim de
scutire de la plata accizelor pentru consum; E - ieşiri fără
accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim
suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor; F - Autoconsum -
cantităţile d eproduse consumate în cadrul antrepozitului fiscal; G -
Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în
antrepozit la sfârşitul lunii; H - diferenţa - cantităţile
de produse rezultate, stabilite după formula următoare: H = A + B + C
- D - E - F - G.
Data .............
Conducătorul antrepozitului fiscal,
..................................
(semnătura şi ştampila)
ANEXA 10
(Anexa nr. 49 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul Fiscal)
*T*
*Font 7*
Denumirea antrepozitului fiscal ...................
Cod accize ........................................
Localitatea .............. Judeţul/Sectorul .......
Str. ................................... Nr. ......
Cod poştal .............................
Domiciliul fiscal ......................
SITUAŢIA
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de depozitare
în luna ............
anul .....
┌──────┬───────┬───────┬──────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┬─────┬───────┐
│Tipul │ │Stoc │ Intrări │ Ieşiri │ │ │
│produ-│ U.M. │iniţial│ (B) │
│ │ │
│sului/│ │
(A) ├───────┬───────┬──────┼─────────┬───────────────────────────────────────┤ │ │
│Cod NC│ │ │Achizi-│Alte │
│Cu accize│
Fără accize
│ │ │
│
│ │ │ţii │achizi-│ │
(C) │ (D) │Stoc
│Dife- │
│
│ │ │interne│ţii │Import├─────────┼─────────────────────────────┬─────────│final│renţa │
│
│ │ │ (RO) │ (UE)
│
│Cantitate│ Regim
suspensiv │ │ (E) │ (F) │
│
│ │ │ │ │ │
├─────────┬─────────┬─────────┤Scutire/ │
│ │
│
│ │ │ │ │ │ │Terito- │
U.E. │ Export │exceptare│ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │riul │ │ │ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │naţional │ │ │ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ ├─────────┼─────────┼─────────┤ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │
│Cantitate│Cantitate│Cantitate│ │ │ │
├──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────┼───────┤
├──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────┼───────┤
├──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────┼───────┤
├──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼──────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────┼───────┤
└──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴──────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────┴───────┘
*ST*
Unităţile de măsură pentru produsele depozitate sunt
cele prevăzute în anexa nr. 1 la titlul VII din Codul fiscal.
A
- cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - cantităţile de produse intrate în
regim suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data din raportul de
primire; C - ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate
în consum; D - ieşiri fără accize - cantităţile
fiecărui produs ieşit în regim suspensiv de accize sau în regim de
scutire/exceptare de la plata accizelor; E - stoc final - cantităţile
pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; F -
diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite
după formula următoare: F = A + B - C - D - E.
Data .............
Conducătorul antrepozitului fiscal,
...................................
(semnătura şi ştampila)
ANEXA 11
(Anexa nr. 52.1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul Fiscal)
*T*
*Font 8*
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
................................................................
Sediul:
Judeţul ............. Sectorul ........ Localitatea ............
Str. .................. Nr. .... Bl. ... Sc. ... Et. ... Ap. ...
Codul poştal ........... Telefon/fax ...........................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ..................
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv
pentru aviaţie
în luna .......... anul
..............
┌────┬──────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│Nr. │Tipul │ │ Beneficiarul livrării │ │
│crt.│produ-│U.M.├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┤Cantitatea│
│
│sului/│
│ Antrepozite de
depozitare │ Alţi beneficiari │
totală │
│
│Cod NC│ ├───────┬──────┬────────┬───────┼───────┬───────┬────────┬───────┤ livrată │
│
│ │ │Denu- │Codul │Numărul
│Canti- │Denu-
│Codul │Numărul
│Canti- │ (6 + 10) │
│
│ │ │mirea │ de
│şi data │tatea
│mirea │ de │şi data │tatea │ │
│
│ │ │opera-
│accize│facturii│livrată│opera-
│identi-│facturii│livrată│ │
│
│ │ │torului│ │
│
│torului│ficare │ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │fiscală│ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│ 0
│ 1 │ 2
│ 3 │
4 │ 5
│ 6 │
7 │ 8
│ 9 │
10 │ 11
│
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│TOTAL │
│ │ │
│ │ │ │ │ │ │
└────┴──────┴────┴───────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴────────┴───────┴──────────┘
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele şi prenumele ....................
Semnătura şi ştampila .................. ..................
Data
*ST*
ANEXA 12
(Anexa nr. 52.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 8*
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
................................................................
Sediul:
Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ..................
Strada ....... Nr. .... Blocul ... Scara .... Etaj .... Ap. ....
Codul poştal .................. Telefon/fax ...................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală .................
JURNAL
privind livrările de combustibil destinat utilizării exclusiv
pentru navigaţie
în luna ........ anul
..........
┌────┬──────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│Nr. │Tipul │ │ Beneficiarul livrării │ │
│crt.│produ-│U.M.├───────────────────────────────┬────────────────────────────────┤Cantitatea│
│
│sului/│
│ Antrepozite de
depozitare │ Alţi beneficiari │
totală │
│
│Cod NC│ ├───────┬──────┬────────┬───────┼───────┬───────┬────────┬───────┤ livrată │
│
│ │ │Denu- │Codul │Numărul
│Canti- │Denu-
│Codul │Numărul
│Canti- │ (6 + 10) │
│
│ │ │mirea │ de
│şi data │tatea
│mirea │ de │şi data │tatea │ │
│
│ │
│opera-
│accize│facturii│livrată│opera-
│identi-│facturii│livrată│ │
│
│ │ │torului│ │
│
│torului│ficare │ │ │ │
│
│ │ │ │ │ │ │ │fiscală│ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│ 0
│ 1 │ 2
│ 3 │
4 │ 5
│ 6 │
7 │ 8
│ 9 │
10 │ 11
│
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────┼────┼───────┼──────┼────────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┼──────────┤
│
│TOTAL │
│ │ │
│ │ │ │ │ │ │
└────┴──────┴────┴───────┴──────┴────────┴───────┴───────┴───────┴────────┴───────┴──────────┘
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele şi prenumele ....................
Semnătura şi ştampila .................. ..................
Data
*ST*
ANEXA 13
(Anexa nr. 53.1 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 8*
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/depozitare
.........................................................
Sediul:
Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ................
Strada ..... nr. .... Blocul.... Scara .... Etaj .... Ap. ....
Codul poştal ............ Telefon/fax ...................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ...........
JURNAL
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat
utilizării
exclusiv pentru aviaţie în
luna ........ anul ..........
┌────┬────────┬───────────┬────┬────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│Nr. │Numărul │ Tipul
│ │ Antrepozitul fiscal de la │ Beneficiarul livrării │
│crt.│şi data
│produsului/│U.M.│
care s-a făcut achiziţia │ │
│
│facturii│ Cod
NC │ ├─────────┬────────┬──────┬──────────┼─────────┬──────────┬──────────┤
│
│ │ │ │Denumirea│Codul de│Codul
│Cantitatea│Denumirea│Nr. de │Cantitatea│
│
│ │ │ │ │identi- │de │achiziţi- │operato-
│înmatri- │ │
│
│ │ │ │ │ficare │accize│onată │rului │culare al │ │
│
│ │ │ │ │fiscală │ │ │economic │aeronavei
│ │
├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ 0
│ 1 │
2 │ 3 │
4 │ 5
│ 6 │ 7
│ 8 │
9 │ 10
│
├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼
│
│TOTAL │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────┴────────┴───────────┴────┴─────────┴────────┴──────┴──────────┴─────────┴──────────┴──────────┴
Certificată de conducerea antrepozitului
Numele şi prenumele ...................
Semnătura şi ştampila ................. .................
Data
*ST*
ANEXA 14
(ANEXA nr. 53.2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor
titlului VII din Codul fiscal)
*T*
*Font 7*
Denumirea operatorului economic
.........................................................
Sediul:
Judeţul ....... Sectorul ....... Localitatea ............
Strada ..... Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ..
Codul poştal ............ Telefon/fax ...................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ...........
JURNAL
privind achiziţiile/livrările de combustibil destinat
utilizării
exclusiv pentru
navigaţie
în luna ........ anul
..........
┌────┬──────────┬────────┬───────────┬────┬────────────────────────────────────┬───────────────────────────────┐
│Nr. │Proveni- │Numărul │ Tipul
│ │ Furnizor │ Beneficiarul livrării │
│crt.│ enţa
│şi data │produsului/│U.M.│ │ │
│
│produselor│facturii│
Cod NC │
├─────────┬────────┬──────┬──────────┼─────────┬──────────┬──────────┤
│
│energetice│
│ │ │Denumirea│Codul de│Codul
│Cantitatea│Denumirea│Nr. de │Cantitatea│
│
│ *1) │ │ │ │ │identi- │ de
│achiziţi- │operato- │înmatri- │ │
│
│ │ │ │ │ │ficare │accize│onată │rului │culare al │ │
│
│ │ │ │ │ │fiscală │ │ │economic │ navei │ │
├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│ 0
│ 1 │
2 │ 3
│ 4 │ 5
│ 6 │
7 │ 8
│ 9 │
10 │ 11
│
├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼───────────┼────┼─────────┼────────┼──────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┤
│
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┴────────┴───────────┴────┴─────────┴────────┴──────┼──────────┼─────────┴──────────┴──────────┤
│
│TOTAL
│ │ │
└────┴──────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┴───────────────────────────────┘
Certificată de conducerea operatorului
economic distribuitor
Numele şi prenumele ...................
Semnătura şi ştampila ................. .................
Data
*ST*
---------
*1) Se va specifica AF, dacă aprovizionarea se face de la un
antrepozitar autorizat, DÎ, dacă produsele provin din achiziţii
intracomunitare proprii în calitate de destinatar înregistrat, sau IM, dacă
produsele provin din operaţiuni proprii de import.
--------